Inteligenţa artificială poate deveni conştientă? Şi dacă da, cum ne vom da seama de acest lucru?

Să încercăm să uităm, pentru un moment, de progresele din domeniul inteligenței artificiale care ne-au permis, printre altele, construirea unor automobile care se conduc singure pentru a ne concentra asupra unei perspective fascinante: realizarea unor roboţi conştienţi de sine şi de mediul înconjurător şi care ar putea procesa cantități mari de date în timp real.

Aceşti roboţi avansaţi ar putea fi trimişi în misiuni periculoase în spațiul cosmic sau chiar în confruntări armate. De asemenea, ei ar putea să gătească, să facă curăţenie și chiar să ţină companie unor oameni atunci când alte persoane nu sunt în apropierea acestora. Practic, acești roboți ar putea înlocui oamenii într-o mulţime de activităţi, ceea ce ar însemna că oamenii nu vor trebui să mai muncească la fel de mult.

Cu toate acestea, această perspectivă s-ar putea dovedi doar o simplă distopie.

Realizarea roboţilor conştienţi ar putea provoca apariţia unor probleme de natură juridică și etică tulburătoare. Din punct de vedere juridic, pot fi traşi la răspundere aceşti roboţi pentru acţiunile lor?

Pentru a ne gândi la un scenariu mai înspăimântător, ar putea aceşti roboţi să se răzvrătească împotriva oamenilor și chiar să încerce să ne elimine cu totul?

Ca profesor de inginerie electrică și informatică am lucrat în domeniul învăţării mașinilor și al mecanicii cuantice şi pot afirma că în prezent nu există un consens în rândul cercetătorilor cu privire la posibilitatea ca aceşti roboţi inteligenţi să devină vreodată realitate.

Există în acest sens o dezbatere cu privire la posibilitatea ca mașinile să devină vreodată conştiente sau dacă acestea ar trebui să fie denumite „conștiente” în sensul în care ne gândim la oameni.

Unele dintre aceste întrebări au legătură cu tehnologia, altele se referă la conștiință.

Ce înseamnă a fi conștient?

Majoritatea oamenilor de știință din domeniul computerelor consideră că conștiința este o caracteristică care va apărea odată cu dezvoltarea tehnologiei informației. Unii cercetători cred că conștiința presupune acceptarea unor noi informații, stocarea și utilizarea unor informații mai vechi și transformarea cognitivă a acestora în percepții și acțiuni.

Dacă este adevărat, atunci mașinile ar putea dobândi într-o zi conștiința finală, ceea ce în cazul lor ar însemna că ele vor putea să adune mai multe informații decât orice om, vor putea memora un volum uriaș de date, vor putea accesa baze mari de date în milisecunde și vor putea lua mai uşor decizii complexe și totodată mai logice decât oricare altă persoană.

Credit: agsandrew/Shutterstock

Pe de altă parte, există fizicieni și filosofi care cred că maşinile inteligente nu vor putea niciodată dobândi anumite trăsături umane, care nu rezultă în urma unor calcule. De exemplu, creativitatea și sentimentul de libertate pe care oamenii îl posedă nu par să provină din logică sau în urma unor calcule.

Acestea nu sunt însă singurele păreri despre ce este conştiinţa sau dacă mașinile ar putea vreodată să devină conştiente.

O perspectivă cuantică

Mecanica cuantică ne oferă o altă perspectivă asupra conştiinţei.

Interpretarea Copenhaga, care este una dintre interpretările mecanicii cuantice, sugerează că lumea fizică şi conștiința sunt aspecte complementare ale aceleiași realități.

Ştim din fizica cuantică că prin observarea și măsurarea unor procese cuantice se schimbă starea sistemelor cuantice, iar această constatare sugerează că conștiința în sine este o parte a lumii cuantice.

Interpretarea de la Copenhaga include conștiința ca pe un lucru care există de la sine, fără să încerce să o deducă din fizică, deși conştiinţa are nevoie de creier pentru a se manifesta. Această viziune a fost populară printre pionierii teoriei cuantice, cum ar fi Niels Bohr, Werner Heisenberg și Erwin Schrödinger.

Interacțiunea dintre conștiință și materie conduce la paradoxuri care au rămas nerezolvate chiar şi după 80 de ani de dezbateri. Un exemplu în acest sens îl reprezintă paradoxul pisicii lui Schrödinger, un experiment mental imaginat de fizicianul Schrödinger în care o pisică este închisă într-o cutie, iar aceasta poate să fie vie sau moartă în funcţie de un eveniment aleator. Pisica din lumea cuantică trăieşte istorii paralele perfect posibile, cele două istorii, de a fi vie sau moartă, putând coexista, până în momentul în care cineva deschide cutia.

O perspectivă opusă asupra conștiinței este aceea conform căreia conștiința provine din biologie, la fel cum biologia în sine provine din chimie care, la rândul său, provine din fizică. Această perspectivă este conformă cu concepţia neurologilor conform căreia procesele minții sunt identice cu stările și procesele creierului şi cu o interpretare mai recentă a teoriei cuantice denumită Interpretarea Lumilor Multiple. Aceasta a fost propusă pentru eliminarea paradoxurilor ce rezultă din Interpretarea de la Copenhaga.

Filosofii științei consideră că aceste concepte din fizica cuantică cu privire la conștiință sunt echivalente cu unele concepte similare din filosofia antică.

Interpretarea de la Copenhaga ar fi oarecum similară cu teoria minții din Vedanta, în care conștiința este aspectul fundamental al realității. În schimb, Interpretarea Lumilor Multiple ar fi oarecum similară cu budismul.

Oamenii de știință au explorat, de asemenea, dacă conștiința presupune întotdeauna un proces de calcul. Unii cercetători susţin că momentul creativ nu rezultă întotdeauna în urma unui calcul deliberat.

De exemplu, se presupune că visele sau viziunile l-ar fi inspirat pe Elias Howe în anul 1845, atunci când acesta a conceput mașina de cusut, și pe August Kekulé, care în anul 1862 a descoperit structura benzenului.

Un alt exemplu în acest sens îl reprezintă viața matematicianului indian Srinivasa Ramanujan, care a murit în anul 1920 la vârsta de 32 de ani. Notiţele acestuia, care au fost pierdute și uitate timp de aproape 50 de ani, au fost publicate abia în anul 1988. Ele conţineau câteva mii de formule matematice care nu au fost înţelese de matematicieni decât abia în anul 2002, acestea dovedindu-se corecte.

Mai mult, metodele prin care Srinivasa Ramanujan a descoperit formulele sale rămân neclare. El însuși a susținut că acestea i-au fost transmise de către o zeiță hindusă în timp ce dormea.

Conceptul de conștiință din Interpretarea de la Copenhaga ridică noi întrebări privind legătura dintre conştiinţă şi materie și privind modul cum materia și mintea se influențează reciproc.

Conștiința singură nu poate provoca schimbări de natură fizică la nivel macroscopic, dar poate schimba probabilitățile din evoluția unor procese cuantice.

Fizicienii de la Cornell University au dovedit în anul 2015 că actul de observare poate îngheța și chiar influența mișcările atomilor.

Mintea și sistemele cu autoorganizare

S-ar putea ca conștiința să necesite un sistem capabil de autoorganizare, cum ar fi structura fizică a creierului.

Deocamdată cercetătorii nu știu dacă mașinile având capacităţi adaptive şi de autoorganizare pot fi proiectate pentru a fi la fel de sofisticate ca și creierul uman. Nu avem o teorie matematică de calcul pentru astfel de sisteme.

Poate că numai sistemele biologice pot fi suficient de creative și flexibile. În acest caz, poate că oamenii de ştiinţă ar trebui să lucreze la ingineria unor structuri biologice care sunt, sau ar putea deveni, conștiente.

Traducere şi adaptare după Will artificial intelligence become conscious?