După cum se ştie, apa încălzită pe aragaz devine la început tot mai fierbinte. Cineva ar putea concluziona că prin încălzirea apei se va obţine doar apă fierbinte. Cu toate acestea, la un moment dat, apa va începe să fiarbă şi se va transforma în abur. Fizicienii numesc această transformare drept o „tranziţie de fază”.

Datorită progresului tehnologic din ultimele decenii, automatizarea a devenit tot mai prezentă în industrie. Timp de mai mulți ani, două școli de gândire economică s-au implicat într-o dezbatere cu privire la posibilele efecte ale automatizării asupra locurilor de muncă, ocupării forței de muncă și a activităţii umane în ansamblu: noua tehnologie va conduce la creşterea șomajului pe măsură ce roboții vor ocupa tot mai multe locuri de muncă sau activitatea roboților va crea noi locuri de muncă pentru oameni?

Roboții ne vor lua slujbeleO viziune asupra viitorului? Credit: www.shutterstock.com

Dezbaterea s-a reaprins ca urmare a unor progrese tehnologice remarcabile care i-au permis recent unui program software dezvoltat de Google, denumit AlphaGo, să-l învingă pe campionul mondial la Go, Lee Sedol. Această sarcină era considerată chiar mai grea decât a învinge un campion mondial la șah.

Preocuparea din prezent este dacă inovațiile tehnologice actuale sunt la fel cu cele din trecut, cele care au permis trecerea de la trăsură la automobil şi au generat locurile de muncă din industria auto.

În cartea The Tipping Point apărută în anul 2006, Malcolm Gladwell arată că „un moment magic este acela în care o idee, tendință sau un anumit comportament social depăşeşte un anumit prag şi se răspândeşte ca focul”.

Ne apropiem de un punct critic (o tranziție de fază) în economie sau tehnologia va avea aceeaşi tendinţă de a distruge și a crea noi locuri de muncă ca până acum?

Preocupări privind noua tehnologie

Preocuparea privind noile tehnologii nu este nouă, deoarece acestea au provocat întotdeauna teamă cu privire la schimbările inevitabile pe care le aduc.

Deşi am putea crede că aceste preocupări sunt nefondate, economiști precum Jeffrey Sachs de la Columbia University şi Laurence Kotlikoff de la Boston University se întreabă: „Dacă mașinile vor deveni tot mai inteligente, datorită creierele lor bazate pe microprocesoare, acestea vor mai avea nevoie de forță de muncă necalificată pentru a funcţiona?”  Ei afirmă următoarele:

„Mașinile inteligente din prezent colectează taxele de autostradă, ne măsoară tensiunea arterială, ne indică direcția de urmat, răspund la telefon, imprimă documente, transmit mesaje, îi leagănă pe copii, citesc cărți, aprind lumina, păzesc casele, pilotează avioane, îşi notează dorinţele noastre, îi învață pe copii, îi ucid pe dușmanii noștri şi lista poate continua”.

Datele economice

Există dovezi întemeiate că această preocupare poate fi justificată. Eric Brynjolfsson şi Andrew McAfee de la MIT au scris recent:

„Timp de mai multe decenii după cel de al doilea război mondial, statisticile economice din SUA au indicat o creştere atât a PIB-ului, cât și a productivităţii muncii. În același timp, s-au creat milioane de locuri de muncă, iar multe dintre acestea i-au permis angajatului american de nivel mediu, fără studii superioare, să se bucure de un standard de viaţă ridicat şi în continuă creştere. Ulterior,… productivitatea muncii și veniturile angajaţilor au urmat un trend diferit”.

Productivitatea și veniturile medii reale în SUAVariația productivității muncii şi a veniturilor medii reale în SUA. Credit: U.S. Department of Labor Statistics

Aşa cum o arată datele economice, 90% dintre americani nu au beneficiat de o creștere a veniturilor în ultimii 40 de ani de pe urma creşterii productivităţii muncii. Deși tehnologia este cea care determină creşterea productivității muncii şi a economiei în ansamblu, majoritatea angajaților nu au avut niciun beneficiu de pe urma acestei creșteri. Deşi economia SUA creează locuri de muncă, numărul acestora este insuficient. Rata de participare a forței de muncă, cea care măsoară forța de muncă activă, a fost în scădere de la sfârșitul anilor 1990.

Deşi productivitatea muncii este în prezent la un nivel record, gradul de ocupare al forței de muncă în producție este în prezent mai mic decât cel de la sfârşitul anilor 1940. Salariile angajaților au stagnat de la sfârșitul anilor 1960, iar masa salariala din PIB a fost în scădere din 1970. Șomajul pe termen lung are o tendinţă ascendentă, iar inegalitatea a devenit un subiect de discuții la nivel mondial.

Un pericol tot mai mare?

Putem afirma că automatizarea datorată progresului tehnologic, inteligenței artificiale și roboticii este principala cauză pentru înrăutăţirea condiţiilor economice ale angajaţilor americani?

În economie este mai ușor să se ajungă la un acord cu privire la datele existente decât să se cadă de acord asupra cauzelor. Într-un sondaj din anul 2014 cu privire la impactul tehnologiei asupra gradului de ocupare a forței de muncă și a veniturilor, care a fost organizat de Chicago Initiative on Global Markets în rândul unor economişti din mediul academic, 43% din cei intervievaţi au fost de acord cu afirmația că „tehnologia informației și automatizarea reprezintă cauza principală a stagnării salariilor medii în SUA în ultimul deceniu, în ciuda creșterii productivității”, în timp ce doar 28% dintre cei intervievaţi nu au fost de acord cu această afirmaţie. Un alt studiu din anul 2015 al Fondului Monetar Internațional a concluzionat că progresul tehnologic este un factor major în creșterea inegalității de-a lungul ultimelor decenii.

Deşi automatizarea a eliminat mai multe locuri de muncă din economie, care în trecut erau ocupate de oameni, nu există niciun semn că noile tehnologii introduse în ultimii ani vor crea un număr egal de locuri de muncă, bine plătite, pentru a compensa aceste pierderi. Un studiu din anul 2014 a constatat că în anul 2010 doar 0,5% din forța de muncă din SUA era angajată în activităţi industriale care nu existau în anul 2000.

Discuţia despre oameni, maşini şi muncă tinde să se axeze asupra unor evenimente neclare din viitorul îndepărtat. Este momentul să ne confruntăm cu realitatea. Viitorul este acum.

Traducere şi adaptare după Are robots taking our jobs?