Plantele pot învăţa din experienţă, deşi nu au creier
Într-un celebru articol din anul 2013 intitulat The Inteligent Plant (Planta inteligentă), care a fost scris de Michael Pollan în The New Yorker, Monica Gagliano este prezentată cititorilor drept un cercetător ale cărui experimente extind conceptul de cunoaștere în lumea plantelor.
Monica Gagliano şi-a propus să verifice dacă plantele posedă funcţii care sunt specifice, în mod normal, creierului, cum ar fi deciziile conştiente. Pentru aceasta Gagliano a efectuat o serie de experimente cu o plantă denumită Mimosa pudica.
Gagliano a construit un aparat care arunca aceste plante, în mod regulat, de la o anumită înălţime. Deşi la început plantele îşi strângeau frunzele, reacţionând în urma căderii, experimentele au dovedit că după un timp plantele nu-şi mai strângeau frunzele şi nu mai aveau nicio reacţie la cădere.
Deşi Gagliano a repetat experimentul la diferite intervale de timp, a constatat că Mimosa îşi păstrează acest comportament chiar și după o pauză de o lună sau mai mult, ceea ce demonstrează că această plantă are un sistem de memorare şi că poate învăţa din experienţă.
Cum se poate explica această constatare? Aşa cum afirmă Gagliano:
„Plantele nu au creier şi ţesuturi neuronale, dar ele posedă în celulele lor o rețea complicată de semnalizare pe bază de calciu, care funcţionează oarecum similar proceselor de memorare de la animale”.
Mimosa pudica este cunoscută şi sub numele de „planta sensibilă” și se pare că ea poate învăța din experiență. Credit: Flickr/foam, CC BY-SA
Gagliano a publicat rezultatele experimentelor sale şi implicaţiile acestora în diverse cărți științifice privind cercetarea plantelor, cum ar fi The Green Threat. Una din problemele cu care s-a confruntat Gagliano, dar şi alţi cercetători din acest domeniu, o reprezintă inexistenţa unui vocabular adecvat pentru a descrie procesele de învăţare şi de memorare din lumea plantelor.
Din acest motiv, cercetătorii din domeniu mai au mult de lucru pentru a dezvolta împreună aceste vocabulare cu ajutorul cărora să se poată descrie activitatea complexă din viaţa plantelor pe care oamenii încă nu au reuşit să o înţeleagă pe deplin.
Gagliano şi colegii ei vor prezentă într-o viitoare carte, intitulată The Language of Plants (Limbajul plantelor), problemele complexe şi provocatoare cu care se confruntă în acest domeniu de cercetare.
Gagliano şi colegii ei au publicat un studiu în Nature Scientific Reports în care arată că plantele pot „învăța” prin condiționarea clasică similar câinelui din celebrul experiment al lui Pavlov.
Recompensa în acest caz a fost lumina, iar stimulul condiţionat a fost reprezentat de curentul de aer generat de un ventilator. Gagliano şi colegii săi au observat că plantele au crescut spre sursa curentului de aer, datorită prezenţei ventilatorului, dar doar dacă acestea au fost „învăţate” să facă acest lucru. Plantele au reacționat precum câinele din experimentul lui Pavlov, care saliva chiar dacă nu primea mâncare.
Gagliano a arătat că plantele reacţionează nu doar la lumină și hrană pentru a supraviețui, ci ele au şi capacitatea să aleagă şi să prezică.
Ce rezultă de aici? Au plantele cogniţie, deşi nu au creier? Ce implicaţii filosofice şi etice are această descoperire şi cum se modifică relaţia dintre noi şi plante?
Să sperăm că viitoarele cercetări vor clarifica aceste aspecte care pot schimba radical modul cum înţelegem regnul vegetal.
Sursă: The Conversation