Poate fi conştiinţa o altă stare a materiei?

Oamenilor de știință nu le place să vorbească prea mult despre conştiinţă. Ei nu o pot vedea, nu o pot atinge și, în ciuda eforturilor depuse de unii cercetători, nu se poate evalua nivelul de conștienţă prin măsurători directe. Din  păcate, fără rezultatele unor măsurători cu greu se poate explica, din punct de vedere ştiinţific, ce este conştiinţa.

Credit: agsandrew/Shutterstock.com

Conștiința însă există și ea este o caracteristică fundamentală a fiinţei umane. Aşa cum materia întunecată și energia întunecată au fost utilizate pentru a completa Modelul Standard al fizicii, cercetătorii au sugerat, de asemenea, că este posibil ca conștiința să fie o altă stare a materiei.

Desigur, aceasta este doar o ipoteză care reprezintă o încercare prin care fizica teoretică şi neuroştiinta încearcă să asocieze anumite principii de bază conștiinței pentru ca aceasta să poate fi mai uşor descrisă şi înțeleasă.

Această ipoteză a fost propusă pentru prima dată în anul 2014 de către cosmologul și fizicianul teoretician Max Tegmark de la MIT, care a sugerat că există o stare a materiei, precum starea solidă, lichidă sau gazoasă, în care atomii sunt aranjaţi astfel încât să proceseze informațiile, să creeze însuşirea de a fi subiectiv și în cele din urmă chiar conștiința.

Care este numele acestei stări ipotetice a materiei? Perceptronium, desigur.

În lucrarea sa Tegmark afirmă următoarele:

„Generații de fizicieni și chimiști au studiat ce se întâmplă atunci când grupăm un număr mare de atomi şi ei au constatat că comportamentul colectiv al acestora depinde de modul în care sunt aranjaţi: diferența cheie dintre un solid, un lichid și un gaz nu o reprezintă tipul atomilor, ci aranjamentul lor.

În această lucrare am presupus că conștiința poate fi înțeleasă ca o altă stare a materiei. La fel cum există mai multe tipuri de lichide, există mai multe tipuri de conștiință.

Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să identificăm, să măsurăm, să modelăm și în cele din urmă să înțelegem proprietăților caracteristice pe care toate aceste forme lichide ale materiei (sau toate stările conștiente ale materie) le au în comun”.

Cu alte cuvinte, Tegmark nu sugerează că perceptronium există în aglomerări fizice aflate undeva în creierul nostru sau curgând prin venele noastre pentru a ne conferi sentimentul de conștiință de sine. În schimb, el sugerează că conştiinţa poate fi înţeleasă ca un model matematic, adică rezultatul unui anumit set de condiții matematice.

La fel cum există anumite condiții în care diferitele stări ale materiei, gaz, lichid și solid, pot apărea, există şi condiţii în care se pot forma diferite stări de conștiință, argumentează Tegmark.

Determinând ce anume provoacă aceste stări diferite de conștiință, în funcție de condițiile observabile și măsurabile, am putea înţelege ce este de fapt conştiinţa și ce ar reprezenta aceasta pentru un om, o maimuță, un purice sau un supercomputer.

Ideea aceasta a fost inspirată de neurologul Giulio Tononi de la University of Wisconsin din Madison, care a sugerat în anul 2008 că dacă vrem să dovedim că ceva are conștiință, atunci trebuie să demonstrăm că sunt îndeplinite două condiţii specifice.

În conformitate cu teoria sa, denumită teoria informației integrate (IIT-Integrated information theory), prima condiţie este aceea că o ființă conștientă trebuie să fie capabilă să stocheze, să proceseze și să-şi reamintească o cantitate mare de informații. A doua condiţie este că aceste informații trebuie să fie integrate într-un tot unitar, astfel încât ele să nu poată fi separate în părți independente.

Acest lucru înseamnă că conștiința trebuie înţeleasă ca un întreg care nu poate fi divizat în componente separate. O ființă conștientă sau un supercomputer trebuie să stocheze și să proceseze informațiile, dar trebuie să facă acest lucru astfel încât să formeze un ansamblu complet, indivizibil, argumentează Tononi.

Pe baza unor calcule matematice, ipoteza lui Tononi a prezis că „unele dispozitive la fel de simple precum un termostat sau o diodă fotoelectrică ar putea avea sclipiri de conștiință”.

În calculele lui Tononi, acele „sclipiri de conștiință” nu reprezintă neapărat un sistem conștient și el chiar a propus o  unitate de măsură, denumită phi sau Φ, despre care a afirmat că ar putea fi folosită pentru a evalua nivelul de conștienţă al unei entităţi.

Șase ani mai târziu, Tegmark a arătat că în conformitate cu teoria informației integrate există două tipuri de materie.

Primul tip de materie este „computronium”, care îndeplinește cerințele din prima condiţie, aceea de a stoca, de a procesa și de a-şi reaminti cantități mari de informații. Al doilea tip de materie este „perceptronium”, care îndeplinește, de asemenea, prima condiţie, dar sub forma unui întreg indivizibil, afirmă Tononi.

În lucrarea sa din anul 2014, Tegmark descrie ceea ce el a identificat drept cele cinci criterii de bază care ar putea fi folosite pentru a distinge materia conștientă de materia obișnuită aflată în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Acestea sunt informația, integrarea, independență, dinamica și utilitatea.

„Când privim un pahar cu apă şi gheață, percepem lichidul și cuburile solide de gheață ca fiind lucruri separate, chiar dacă acestea fac parte din acelaşi ansamblu. De ce se întâmplă acest lucru? De ce ne concentrăm asupra părţilor componente şi nu asupra ansamblului?”, se întreabă Tegmark fără a oferi un răspuns.

Mai recent, oamenii de știință au încercat chiar să explice cum s-ar putea transfera conștiința umană într-un corp artificial.

Matthew Davidson de la Monash University din Australia a explicat în The Conversation că deşi oamenii de ştiinţă încă nu ştiu prea multe despre ce este de fapt conştiinţa, cercetările sugerează că, cel mai probabil, aceasta nu este o trasătură specifică doar omului.

„Dacă conștiința este într-adevăr o trăsătură emergentă a unei rețele integrate, după cum sugerează teoria informației integrate, atunci probabil că toate sistemele complexe, cu siguranță toate fiinţele cu creier, au o anumită formă minimă de conştiinţă”, afirmă Matthew Davidson.

„Prin extensie, dacă conștiința este definită de cantitatea de informații integrate într-un sistem, atunci este necesar, de asemenea, să renunţăm la convingerea că conștiința este o trăsătură specifică numai fiinţelor umane”.

Puteţi urmări în continuare înregistrarea unei conferinţe TED în care Max Tegmark ne vorbeşte despre conştiinţă ca despre un model matematic.

Sursă: Science Alert