Există nenumărate specii diferite pe suprafața acestei planete. Una dintre acestea este specia umană, care are peste șapte miliarde de membri.

Într-un sens, nu există națiuni, ci doar grupuri de oameni care locuiesc în diferite zone ale planetei. În unele cazuri, există granițe naturale, formate de mări sau munți, dar adesea granițele dintre națiuni sunt, pur și simplu, abstracții, granițe imaginare stabilite prin acord sau conflict.

Rusty Schweikhart, membru al misiunii spațiale Apollo 9 din anul 1969, a explicat că atunci când a privit Pământul din spațiu a experimentat o schimbare profundă de perspectivă.

La fel ca majoritatea dintre noi, el a fost crescut să gândească în termeni de țări cu granițe și naționalități diferite, dar văzând lumea de sus şi-a schimbat punctul de vedere. El s-a simțit „parte a tuturor și a toate”, aşa cum a descris:

„Te uiți acolo jos și nu-ți poți imagina câte granițe treci, iar și iar și nici măcar nu le vezi”.

Perspectiva lui Schweikhart ne amintește că aparținem mai degrabă Pământului decât unei națiuni și mai degrabă unei specii decât unei naționalități.

Chiar dacă ne putem simți diferiți, cu toții avem o sursă comună. Specia noastră s-a dezvoltat inițial în Africa de Est în urmă cu aproximativ 200.000 de ani și s-a răspândit în restul lumii în urma mai multor migraţii.

Dacă ar exista un site în care să putem urmări descendența noastră până la început, am descoperi că avem cu toții aceiaşi strămoşi.

Cum explicăm atunci naționalismul? De ce oamenii se separă în grupuri și aleg diferite identități naționale?

Poate că grupurile umane diferite sunt utile în ceea ce privește organizarea, dar asta nu explică de ce ne simțim diferiți. Sau de ce diferite națiuni concurează și luptă între ele.

Teoria psihologică a “gestionării terorii” oferă un singur indiciu. Această teorie, care a fost validată de numeroase studii, arată că atunci când oamenii se simt nesiguri și anxioși, ei tind să devină mai preocupați de naționalism, statut și succes.

Se pare că avem un impuls de a ne agăța de etichetele identității pentru a ne apăra împotriva nesiguranței. Cu toate acestea, unii psihologi au criticat această teorie despre care cred că trece cu vederea unii factori care contribuie la comportamentul uman.

Cu toate acestea, teoria ar putea explica de ce naționalismul se amplifică în perioadele de criză și incertitudine. Sărăcia și instabilitatea economică duc adesea la creșterea naționalismului și la conflictul etnic.

Un sentiment sporit de nesiguranță implică o nevoie mai mare de etichete conceptuale pentru a ne consolida sentimentul de identitate. De asemenea, avem tendinţa să ne câștigăm siguranţa prin sentimentul de apartenență la un grup cu credințe și convenții comune.

Analizând din această perspectivă, rezultă că este probabil ca persoanele care simt cel mai puternic sentimentele de separare, nesiguranță și anxietate să fie cele mai predispuse la naționalism, rasism și la religia fundamentalistă.

Dincolo de naționalism

O constatare pertinentă din propriile mele cercetări ca psiholog este că persoanele care experimentează un nivel ridicat de bunăstare (împreună cu un puternic sentiment de legătură cu cei din jur sau cu lumea în general) nu au tendinţa să aibă un sentiment de identitate de grup.

Am studiat mulți oameni care au suferit o profundă transformare personală în urma unor tulburări psihologice intense, cum ar fi în cazul unor boli sau ca urmare a unui diagnostic de cancer.

Acești oameni par să treacă la un nivel superior de dezvoltare umană. Ei suferă o formă dramatică de “evoluţie posttraumatică”. Viața lor devine mai împlinită, mai satisfăcătoare și mai semnificativă. Ei au un nou sentiment de apreciere, o conștientizare sporită a mediului înconjurător, o perspectivă mai largă și relații sociale mai autentice.

Unii oameni se simt mai conectați la lume și sunt mai puțin concentrați pe identitatea lor individuală

Unii oameni se simt mai conectați la lume și sunt mai puțin concentrați pe identitatea lor individuală. Pixabay / Pexels

După cum am arătat în cartea mea The Leap (Saltul), una dintre trăsăturile comune ale acestor oameni este că ei nu se mai definesc în termeni de naționalitate, religie sau ideologie. Ei nu mai simt că sunt americani sau britanici, musulmani sau evrei. Simt aceeași rudenie cu toate ființele umane.

Dacă au vreun simț al identității, atunci acela este că sunt cetățeni globali, membri ai rasei umane și locuitori ai planetei Pământ, dincolo de naționalitate sau graniță. Ei își pierd nevoia de identitate de grup, deoarece nu se mai simt separaţi și, prin urmare, nu au niciun sentiment de nesiguranță.

De ce avem nevoie de transnaționalism

În opinia mea, acţiunile naționaliste, cum ar fi “America First” sau Brexit sunt extrem de problematice, deoarece se bazează pe anxietate și nesiguranță, astfel încât, inevitabil, creează discordie și diviziune.

Întrucât naționalismul contravine realității esențiale a naturii umane și a originilor umane, astfel de acţiuni se dovedesc întotdeauna temporare. Este imposibil să depășim interconectarea fundamentală a speciei umane, care se reafirmă întotdeauna.

Cum ar fi dacă ne-am uni în loc să ne separăm?

Cum ar fi dacă ne-am uni în loc să ne separăm? Credit: pexels / markus spiske

Cele mai grave probleme ale omenirii nu au granițe. Probleme precum pandemia COVID-19 și schimbările climatice ne afectează în mod colectiv și astfel ele nu pot fi rezolvate decât în ​​mod colectiv, printr-o abordare transnaționalistă.

Astfel de probleme pot fi soluționate, în mod corespunzător, doar considerând oamenii ca pe o singură specie, fără granițe.

În cele din urmă, naționalismul este doar o aberație psihologică.

Traducere după What if the world was one country? A psychologist on why we need to think beyond borders