Un urs koala nu este de fapt un urs, este un marsupial. Balenele nu sunt pești, sunt mamifere. Roșiile nu sunt legume, sunt fructe. Arahidele, nucile braziliene, alunele caju, migdalele nu sunt cu adevărat nuci (arahidele sunt legume, nucile braziliene şi alunele caju sunt fructe, iar migdalele sunt drupe). Alunele și castanele sunt excepția. Ele sunt elita, ”adevăratele” nuci.

Toate acestea nu sunt doar simple subiecte de conversație. Ele reflectă un domeniu al științei cunoscut sub numele de taxonomie biologică, adică clasificarea organismelor în diferite grupuri. La baza acestuia se află noțiunea de specie.

Ideea de bază este foarte simplă: anumite grupuri de organisme au o legătură specială între ele. Există ceva pe care tu și cu mine îl avem în comun, amândoi suntem ființe umane, adică suntem membri ai aceleiași specii.

Scopul principal al taxonomiei biologice este de a sorta toate organismele în specii. Sarcina biologiei evolutive este de a urmări evoluția, dezvoltarea și eventuala dispariție a speciilor.

Programele de conservare a speciilor presupun întocmirea unor liste cu speciile aflate pe cale de dispariție. Pentru aceasta trebuie să știm ce este o specie şi câte specii există.

Cintezele lui Darwin

Cintezele lui Darwin. Credit: Wikimedia Commons

Ce este o specie?

Cea mai cunoscută definiție a unei specii provine de la Ernst Mayr, un biolog german din secolul XX, care a subliniat importanța încrucişărilor. Ideea este că două organisme sunt din aceeași specie dacă se pot încrucişa pentru a produce urmași fertili. Din acest motiv măgarul și calul nu sunt aceeași specie, ei nu pot avea urmași fertili.

Definiţia propusă de Mayr are consecințe uimitoare. Recent, ca urmare a creșterii temperaturilor în zona arctică, urșii polari și urșii grizzly au produs urmași fertili. Acest lucru sugerează că urșii polari și urșii grizzly pot fi de fapt aceeaşi specie, în ciuda diferențelor importante de mărime, aspect, mod de hibernare, dietă și așa mai departe.

Nu a trecut mult timp până la apariția problemelor legate de definiţia lui Mayr, care folosește noțiunea de încrucişare. Aceasta se poate aplica foarte bine în cazul cailor și urșilor polari, dar organismele mici, cum ar fi bacteriile, nu se încrucişează. Acestea se reproduc în mod asexuat, prin diviziune.

În consecinţă, definiţia lui Mayr nu se aplică cu adevărat bacteriilor. Poate ar trebui să căutăm o altă definiţie a speciilor.

În anii 1960, Willi Hennig, un alt biolog german, a sugerat definirea speciilor în funcţie de strămoșii acestora. În termeni simpli, Hennig a propus să căutăm un organism şi apoi să îl grupăm împreună cu strămoşii şi descendenţii săi. În final vom avea organismul inițial (strămoșul) și pe toți descendenții săi. Aceste grupuri se numesc clade.

Hennig a sugerat că așa ar trebui să ne gândim la specii.

Arborele vieții în concepția lui Ernst Haeckel

Arborele vieții în concepția lui Ernst Haeckel. Credit: Wikimedia Commons

Această abordare generează însă alte probleme. Cât de mult trebuie să ne întoarcem în timp pentru a alege strămoșul în cauză? Dacă ne întoarcem în timp suficient de mult vom descoperi că aproape fiecare animal de pe planetă are un strămoș comun. Aceasta înseamnă că toate animalele din lume şi ființele umane reprezintă o singură specie?

Definirea speciilor

Acesta este doar vârful aisbergului. Nu există absolut niciun acord între biologi cu privire la modul cum ar trebui să definim o specie. Într-un articol din anul 2006 despre acest subiect au fost enumerate 26 de definiții separate ale speciilor, toate având susţinători și oponenţi. Chiar și această listă este incompletă.

”Problema speciilor” este binecunoscută în biologie. Aceasta a fost semnalată inclusiv de Darwin, care într-o scrisoare din anul 1856 adresată prietenului său, Joseph Hooker, a scris:

„Este într-adevăr amuzant să aflăm ce idei diferite lansează naturaliștii atunci când vorbesc despre ”specii”. În unele, asemănarea este totul și descendența este mai puţin importantă, în altele, asemănarea pare să nu conteze, iar Creația este ideea de bază. Cred că totul provine din încercarea de a defini nedeterminabilul”.

Darwin a visat la o revoluție în biologie. El a sperat că într-o zi biologii vor studia fără să se îngrijoreze ce este o specie sau care animale aparțin unei anumite specii.

Într-adevăr, unii biologi contemporani au preluat această idee și au sugerat că biologia ar fi mult mai bună dacă cercetătorii nu s-ar mai gândi la viață folosind conceptul de specie.

Renunţarea la ideea de specie este o alegere extremă. Aceasta implică faptul că aproape toată biologia, de la Aristotel până în epoca modernă, s-a referit la viață într-un mod complet greșit.

Consecinţele acestei noi abordări ar fi enorme, atât pentru viziunea noastră științifică, cât și pentru cea filosofică asupra vieții. Ea sugerează că ar trebui să nu ne gândim la viață sub forma unor grupuri discrete de organisme.

Mai degrabă, ar trebui să ne gândim la viață ca la un imens “web” interconectat. Această schimbare de gândire ar redefini, în mod fundamental, concepţia actuală referitoare la relația noastră cu lumea naturală, de la actuala criză a biodiversității până la problemele de conservare.

Într-un fel această abordare ar putea fi un progres în biologie. Una dintre marile descoperiri ale biologiei evolutive este aceea că specia umană nu este specială sau privilegiată în marea schemă a lucrurilor și că oamenii au aceleași origini ca şi celelalte animale.

Această abordare mai face un pas. Ea afirmă că nu există de fapt ”specia umană”.

Traducere şi adaptare după What is a species? The most important concept in all of biology is a complete mystery