Dacă am reuşit să ajungem pe Lună în 1969, de ce nu putem face acelaşi lucru şi în prezent?

Trimiterea pe Lună a 12 astronauţi rămâne una dintre cele mai mari realizări ale NASA, dacă nu cea mai mare.

Astronauții au colectat roci, au făcut fotografii, au efectuate diferite experimente, au înfipt niște steaguri în solul lunar și apoi au revenit pe Pământ. Cu toate acestea, în urma programului Apollo al NASA nu s-a stabilit o prezență umană de lungă durată pe Lună.

După mai mult de 45 de ani de la cea mai recentă misiune spaţială cu echipaj uman pe Lună, Apollo 17 în decembrie 1972, există suficiente motive pentru ca omenirea să se întoarcă pe satelitul natural al Pământului și să rămână acolo.

Programul Apollo

Credit: NASA

Cercetătorii și antreprenorii implicaţi în misiunile spaţiale consideră că o bază permanentă pe Lună s-ar putea transforma într-un depozit de combustibil pentru alte misiuni în spațiu, ar putea conduce la crearea unor telescoape spațiale fără precedent, ne-ar putea ajuta să înţelegem cum putem trăi pe Marte și ar putea rezolva unele mistere științifice de lungă durată despre Pământ și formarea Lunii.

O bază lunară ar putea deveni chiar o afacere înfloritoare, bazată, cel mai probabil, pe turismul spațial lunar.

„O bază de cercetare permanentă pe Lună este următorul pas logic, care este la numai trei zile distanță de Pământ. Și mai avem o mulţime de lucruri pe care trebuie să le inventăm și apoi să le testăm pentru a învăța cum putem merge mai departe”, a declarat recent fostul astronaut Chris Hadfield pentru Business Insider.

Mulți astronauți și experți au sugerat că cele mai mari impedimente pentru misiunile cu echipaj uman pe Lună de-a lungul ultimelor patru decenii au fost mai degrabă banale, dacă nu chiar deprimante.

Costurile aferente unor misiuni pe Lună sunt mari, dar nu chiar atât de mari pe cât s-ar crede

Un obstacol real pentru orice program spațial, în special pentru misiunile care implică oameni, îl reprezintă costul.

O lege semnată în martie 2017 de către președintele Donald Trump oferă NASA un buget anual de circa 19,5 miliarde de dolari SUA și care poate ajunge la 19,9 miliarde de dolari SUA în 2019.

Suma alocată ar putea părea importantă, dar trebuie să ţinem cont că aceasta se împarte la toate diviziile și proiectele ambițioase ale agenției NASA: telescopul James Webb, proiectul de lansare a rachetelor denumit Space Launch System și misiunile îndepărtate către Soare, Jupiter, Marte, Centura de Asteroizi, Centura Kuiper și marginea Sistemului Solar.

Pentru comparaţie, armata americană primeşte un buget de aproximativ 600 miliarde de dolari pe an. În plus, actualul buget al NASA este mai mic față de cel de care a dispus în trecut.

„În 1965, partea NASA din bugetul federal era de 4%. În ultimii 40 de ani a fost sub 1%, iar în ultimii 15 ani a ajuns la 0,4% din bugetul federal”, a declarat  în anul 2015 astronautul Walter Cunningham, care a participat la misiunea Apollo 7.

În bugetul NASA se prevede o reîntoarcere pe Lună și apoi o vizită orbitală pe Marte. Având în vedere costurile aferente programului de dezvoltare a rachetelor SLS s-ar putea ca această finanțare să nu fie suficientă pentru o revenire pe Lună.

Un raport al NASA din 2005 a estimat că o misiune cu echipaj uman pe Lună costă aproximativ 104 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă în prezent 133 miliarde de dolari dacă ţinem cont de inflație. Programul Apollo a costat aproximativ 120 de miliarde de dolari la valoarea dolarului din prezent.

Referindu-se la misiunile către Marte și la întoarcerea pe Lună, Cunningham a adăugat:

„Bugetul NASA este prea mic pentru realizarea tuturor misiunilor pe care am afirmat că le vom organiza”.

Problema cu președinții

Obiectivul imediat al administrației Trump este să-i aducă pe astronauți în “vecinătatea Lunii” cândva în jurul anului 2023, adică spre sfârșitul a ceea ce ar putea fi cel de-al doilea mandat al lui Trump, dacă va fi reales.

Aceasta este o altă problemă majoră: decizia politică partizană.

„De ce ai crede un președinte care vorbeste despre ceva ce s-ar putea întâmpla peste aproape două administraţii în viitor? Sunt doar vorbe”, afirmă Chris Hadfield, fost comandant al Stației Spaţiale Internaţionale.

„Aș dori ca următorul președinte să susțină un buget care să ne permită să ducem la bun sfârşit misiunile care ni se cer, indiferent de misiune”, a afirmat astronautul Scott Kelly, care a petrecut un an în spațiul cosmic, în ianuarie 2016 înainte ca Trump să fie investit în funcţia de preşedinte.

Din păcate, preşedinţilor şi Congresului nu le pasă prea mult de aceste probleme.

În 2004, de exemplu, administrația Bush a însărcinat NASA cu misiunea de a înlocui naveta spațială, care urma să fie scoasă din exploatare și cu misiunea reîntoarcerii pe Lună. În consecință, NASA a propus programul Constellation pentru trimiterea unor astronauți pe Lună folosind o rachetă numită Ares și o navă spațială numită Orion.

NASA a cheltuit 9 miliarde de dolari pe parcursul a cinci ani, proiectând, construind și testând echipamentele necesare programului Constellation. Cu toate acestea, după ce președintele Barack Obama și-a preluat mandatul, iar Government Accountability Office a lansat un raport privind incapacitatea NASA de a estima costul programului Constellation, Obama a înlocuit programul Constellation cu programul de dezvoltare al rachetei SLS (Space Launch System).

Trump nu a oprit programul SLS, dar a schimbat obiectivul lui Obama de a lansa astronauți către un asteroid cu obiectivul unor misiuni pe Lună și pe Marte.

Astfel de schimbări frecvente în ceea ce priveşte prioritățile NASA au condus la anularea unor misiuni şi la o pierdere de aproximativ 20 de miliarde de dolari.

„Sunt dezamăgit de faptul că sunt atât de înceți și că încearcă să facă altceva. Nu sunt încântat de nimic în viitorul apropiat”, a declarat în 2017 astronautul Jim Lovell, care a participat la misiunea Apollo 8.

Chiar şi după ce Neil Armstrong și Buzz Aldrin au ajuns pe suprafața lunară, doar 53% dintre americani au considerat că programul Apollo a meritat costul. Procentul celor care au susţinut programul Apollo a fost semnificativ sub 50%.

În prezent, 55% dintre americani cred că NASA ar trebui să facă din revenirea pe Lună o prioritate, deși numai un sfert dintre aceştia cred că ar trebui să fie o prioritate maximă, potrivit unui sondaj al Pew Research Center publicat în iunie. Mai mult, 44% dintre cei care au răspuns la sondaj consideră că nu ar trebui ca astronauții să revină pe Lună.

În schimb, sprijinul pentru explorarea planetei Marte printr-o misiune cu echipaj uman este mai puternic, 63% dintre respondenţii la sondaj afirmând că ar trebui ca aceasta să fie o prioritate a NASA, în timp ce 91% dintre aceştia sunt convinşi că misiunile dedicate protecţiei împotriva asteroizilor periculoşi sunt importante.

Provocările dincolo de politică

Problemele de natură politică și bugetul NASA nu sunt singurele motive pentru care astronauţii nu s-au mai întors pe Lună.

Luna reprezintă un pericol de moarte pentru oameni și această realitate nu trebuie subestimată.

Suprafața Lunii este plină de cratere și bolovani care sunt o ameninţare pentru aterizarea vehiculelor spaţiale.

Înainte de prima misiune pe Lună din anul 1969, guvernul american a cheltuit miliarde de dolari pentru a dezvolta şi lansa sateliţi către Lună cu ajutorul cărora să se cerceteze suprafaţa acesteia, astfel încât să se identifice posibilele zone de aterizare pentru misiunile Apollo.

O ameninţare mai mare o reprezintă praful lunar.

Madhu Thangavelu, inginer aerospaţial în cadrul University of Southern California a scris în anul 2014 că Luna este acoperită cu „un strat fin de praf lunar, asemănător talcului, având o adâncime de câțiva centimetri în anumite regiuni. Praful lunar este încărcat electrostatic prin interacțiunea cu vântul solar și este, de asemenea, foarte abraziv.

Peggy Whitson, un astronaut care a trăit în spațiul cosmic timp de 665 de zile, a declarat recent pentru Business Insider că misiunile Apollo „au avut multe probleme cu praful lunar”.

„Dacă vom petrece perioade lungi de timp pe Lună şi dacă vrem să construim habitate permanente acolo, atunci trebuie să ne dăm seama cum să rezolvăm această problemă”, a declarat Whitson.

O altă problemă o reprezintă lumina soarelui. Timp de 14,75 zile, suprafața lunară este expusă direct razelor soarelui, deoarece Luna nu are atmosferă protectoare. În următoarele 14,75 zile este întuneric total, ceea ce face ca suprafața Lunii să fie unul dintre cele mai reci locuri din Univers.

Un mic reactor nuclear, dezvoltat de NASA, denumit Kilopower, ar putea furniza astronauților electricitate în timpul nopților lunare şi ar putea fi util și pe Marte.

„Nu există un loc de viață mai neiertător sau unde este mai greu de supravieţuit decât Luna. Și totuși, din moment ce este atât de aproape de Pământ, nu există un loc mai bun pentru a învăța cum să trăiești departe de planeta Pământ”, a scris Thangavelu.

NASA a proiectat și o serie de roboți rezistenţi la praf și la soare, deși nu este sigur dacă aceştia sunt gata de lansare, deoarece unii dintre ei au făcut parte din programul Constellation care a fost anulat.

Miliardarii pasionaţi de spaţiul cosmic ne-ar putea ajuta să revenim pe Lună

„Există această generaţie de miliardari care sunt pasionaţi de spaţiul cosmic, ceea ce este grozav.

Inovaţia din ultimii 10 ani în acest domeniu nu ar fi fost posibilă doar cu ajutorul NASA, Boeing şi Lockheed, pentru că nu exista motivaţia de a reduce costurile”, a declarat astronautul Jeffrey Hoffman în timpul unei mese rotunde, la începutul acestui an.

Hoffman se referă aici la munca lui Elon Musk și a companiei sale de rachete, SpaceX, precum și la activitatea lui Jeff Bezos, cel care conduce o companie aerospațială secretă denumită Blue Origin.

„Dacă vrem să ajungem mai departe de Lună avem nevoie de un nou mijloc de transport”, a adăugat Hoffman.

Dorința multor astronauți de a reveni pe Lună se încadrează în viziunea lui Bezos pe termen lung. Bezos a propus construirea primei baze pe Lună folosind sistemul de lansare a rachetelor New Glenn, produs de Blue Origin.

„Vom muta toată industria grea de pe Pământ, iar Pământul va fi zona rezidențială unde vom păstra doar industria ușoară”, a declarat Bezos.

Elon Musk a vorbit, de asemenea, în detaliu despre modul prin care racheta Big Falcon Rocket, aflată în curs de dezvoltare la SpaceX, ar putea deschide calea unor misiuni accesibile, regulate, către Lună.

SpaceX ar putea chiar să ajungă pe Lună înaintea celor de la NASA sau Blue Origin. Noua rachetă Falcon Heavy a companiei SpaceX este capabilă să lanseze o mică capsulă spațială, denumită Crew Dragon, către Lună și înapoi pe Pământ, iar Elon Musk a declarat că doi cetățeni privați au plătit deja pentru a efectua această călătorie.

„Visul meu ar fi ca într-o zi Luna să devină o parte a sferei economice a Pământului, precum o orbită geostaţionară sau o orbită joasă a Pământului.

Spațiul aflat până la o orbită geostaționară face parte din economia noastră de zi cu zi. Într-o zi cred că şi Luna va fi o parte integrată a acesteia şi aceasta este o perspectivă la care merită să lucrăm ca să devină realitate”, a declarat Hoffman.

Astronauții nu se îndoiesc că ne vom întoarce pe Lună și că vom ajunge şi pe Marte. Este doar o chestiune de timp.

„Cred că, în cele din urmă, ne vom întoarce pe Lună și, eventual, vom ajunge pe Marte, chiar dacă, probabil, nu în timpul vieţii mele. Să sperăm că aceste misiuni vor avea succes”, a declarat Lovell.

Sursă: Science Alert