Secretul pentru o viață mai lungă ar putea fi un creier mai liniștit, fără o activitate neuronală excesivă, potrivit unui nou studiu care a examinat țesutul post-mortem al creierului unor oameni care au trăit o viață extrem de lungă şi care au murit în anii ’60 și ’70.

Mottoul „folosește-l sau îl vei pierde” descrie cel mai bine principala recomandare pentru protejarea creierului după o anumită vârstă.  Există numeroase cercetări care au dovedit beneficiile asociate unui stil de viaţă activ, atât din punct de vedere fizic cât şi psihic,  pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Cu toate acestea, un studiu publicat recent în revista Nature sugerează că o activitate cerebrală excesivă ar putea fi dăunătoare sănătăţii.

„O stare activă la nivel cerebral a fost considerată cea mai bună recomandare pentru a ne menține în condiţii normale din punct de vedere cognitiv după înaintarea în vârstă.

Este surprinzător şi contra-intuitiv în acelaşi timp să constatăm din acest studiu că prin limitarea activității neuronale se poate asigura un proces sănătos de îmbătrânire”, a declarat Michael McConnell, un neurolog din cadrul Lieber Institute for Brain Development, care nu a fost implicat în studiul de față.

Riscul unei activități cerebrale excesive

Credit: anusorn nakdee/iStock

Cercetătorii de la Harvard Medical School au analizat țesuturi cerebrale care au fost donate unor bănci de ţesuturi cerebrale umane şi care au aparţinut unor persoane având vârsta cuprinsă între 60 și 70 de ani, dar şi unor centenari care au trăit până la 100 de ani sau chiar mai mult.

Cercetătorii au descoperit în creierul unor persoane, care au decedat înainte de mijlocul anilor ’80, un nivel mai scăzut al unei proteine, denumită REST, comparabil cu cel al celor mai vârstnici oameni. Această proteină reduce efectul unor gene implicate în creşterea activităţii cerebrale.

S-a dovedit deja că proteina REST are un rol protector împotriva bolii Alzheimer, dar cercetătorii nu erau siguri dacă REST protejează cumva împotriva decesului sau este doar un semn al îmbătrânirii.

Întrucât în ​​prezent nu este posibil să se măsoare nivelul proteinei REST din creierul unor oameni aflaţi în viaţă, oamenii de știință au efectuat cercetări pe viermi și șoareci pentru a testa dacă această proteină are într-adevăr un rol în ceea ce privește speranța de viață.

Atunci când oamenii de știință au dezactivat o genă al cărei efect era echivalent cu cel al proteinei REST din nişte viermi, care aveau o durată de viaţă mare, s-a constatat că activitatea neuronală a viermilor a crescut şi că durata lor de viața lor s-a scurtat dramatic.

Cercetătorii au constatat şi în cazul şoarecilor că un nivel scăzut al REST conduce la o activitate cerebrală intensă.

„Cred că în acest caz este vorba de o hiperactivitate neuronală, o excitabilitate scăpată de sub control, care nu face bine creierului”, a declarat Cynthia Kenyon, vicepreședinte al Calico Labs.

Kenyon a apreciat studiul cercetătorilor, dar consideră că sistemul nervos este doar unul din factorii care au o influență asupra duratei de viață. Deocamdată nu este încă clar efectul acestor diferențe din activitatea cerebrală asupra nivelului de cunoaștere sau comportamentului la oameni.

Bruce Yankner, profesor de genetică și neurologie la Harvard Medical School, cel care a condus studiul de faţă, a declarat că în laboratorul său se va testa dacă direcționarea REST cu ajutorul medicamentelor ar putea conduce la noi modalități de tratare a bolilor neurodegenerative sau chiar a procesul de a îmbătrânire.

Această direcţie de cercetare ar putea fi de interes în încercarea de a înțelege efectul intervențiilor alternative, cum ar fi meditația, care afectează ritmurile neuronale. Acestea ar putea fi utilizate ca un tratament pentru pierderea timpurie a memoriei, a spus Yankner.

„Studiul nostru sugerează că înaintarea în vârstă poate conduce la o activitate neuronală anormală, care reduce eficiența creierului şi dăunează fiziologiei persoanei sau animalului, reducând durata de viață”, a declarat Yankner.

Angela Gutchess, profesoară de psihologie la Brandeis University, a declarat că atunci când oamenii îmbătrânesc și li se testează electroencefalograma se constată numeroase variaţii ale activitătii cerebrale în cortexul prefrontal, partea din creier unde cercetătorii de la Harvard au studiat proteina REST.

În unele cazuri, a declarat Gutchess, studiile au arătat că la adulții în vârstă se activează mai multe conexiuni neuronale în creier în comparație cu persoanele tinere, în cazul efectuării unei anumite sarcini. Dar implicația acestei constatări nu este încă clară, deoarece aceste modele neuronale de activare a creierului ar putea fi un indiciu al unui creier mai puțin eficient la persoanele în vârstă.

Un model, denumit ”CRUNCH”, care încearcă să explice schimbările în modelele de activare a creierului odată cu înaintarea în vârstă, sugerează că atunci când oamenii încearcă să efectueze sarcini din ce în ce mai grele mai multe regiuni ale creierului lor se activează până când se ajunge la un punct limită în care resursele neuronale se epuizează. Persoanele în vârstă ajung la un astfel de punct limită mai devreme și nu pot activa la fel de multe regiuni neuronale precum persoanele tinere.

Un alt model, denumit ”STAC”, sugerează că adulții în vârstă au resurse cognitive mai variate, iar aceste variații influențează modul în care și dacă pot activa mai multe regiuni neuronale atunci când se confruntă cu sarcini dificile.

Gutchess a declarat că rezultatele studiului reprezintă un memento pentru oamenii de ştiinţă că pentru a înțelege cu adevărat efectul activităţii cerebrale la persoanele în vârstă trebuie să utilizeze datele obţinute din observații și modele cu privire la comportamentul uman, activitatea creierului și chiar funcționarea unor celule individuale.

Sursă: Science Alert