Speranţa de viaţă a oamenilor a crescut la nivel mondial. Deși s-au înregistrat creșteri și coborâșuri evidente, speranța de viață la naștere, cunoscută şi ca durata medie a vieţii, a crescut, în general, constant timp de mulți ani. Aceasta s-a dublat în ultimele două secole.

Această creștere a speranţei de viaţă a fost determinată anterior de reducerea mortalității infantile. După anii 1950, principala cauză a creşterii speranţei de viaţa a fost reducerea mortalității în rândul persoanelor având o vârstă înaintată.

În Suedia, de exemplu, unde există date de încredere privind populația încă de la mijlocul secolului al XVI-lea, durata maximă a vieţii a crescut timp de aproape 150 de ani. Creşterea duratei de viaţă a fost observată în multe alte ţări, inclusiv în Europa de Vest, America de Nord şi Japonia.

Această tendinţă a contribuit la o creștere rapidă a numărului de persoane care trăiesc până la 100, 110 ani sau chiar mai mult.

Cât ar putea trăi oamenii

Credit: Lucky Business/Shutterstock.com

Primul supercentenar (care a atins vârsta de 110 ani) dovedit a fost Geert Adrians-Boomgaard, care a murit în anul 1899 la vârsta de 110 ani şi 4 luni. De atunci acest record de longevitate a fost doborât de mai multe ori.

Prima supercentenară, Margaret Ann Neve, a murit în anul 1903 la vârsta de 110 ani şi 10 luni. Acest record a durat aproape 23 de ani.

Margaret Neve

Margaret Neve în anul 1902 la vârsta de 109 ani. Credit: Wikimedia Commons

Delina Filkins a murit în anul 1928 la vârsta de 113 ani şi 7 luni, iar acest record s-a menţinut mai mult de 52 de ani.

Recordul actual de longevitate este deţinut de franţuzoaică Jeanne Calment, care a murit la 4 august 1997, în vârstă de 122 de ani şi 5 luni.

În ciuda creșterii exponențiale a numărului de supercenteneri de la începutul anilor 1970, acest record de longevitate s-a menţinut, dar este puțin probabil să mai dureze mult.

Trăind peste 100 de ani

Chiar dacă tendința de creştere a speranţei de viaţă este larg răspândită, ea nu este întâlnită peste tot.

De exemplu, pe baza scăderii ratei mortalităţii în rândul populaţiei daneze s-a presupus că numărul centenarilor va creşte în această ţară. Acest lucru este diferit faţă de ceea ce s-a constatat recent în Suedia, acolo unde rata mortalităţii în rândul populaţiei având o vârstă înaintată nu a înregistrat o scădere similară.

Am studiat 16.931 centenari (10.955 suedezi și 5.976 danezi) născuți între anii 1870 și 1904 în Danemarca și Suedia, țări vecine având legături culturale și istorice, pentru a verifica dacă presupunerile noastre ar putea fi corecte.

Deși în Suedia s-au înregistrat, în general, rate de mortalitate mai scăzute decât în Danemarca, la majoritatea vârstelor, în ultimii ani nu s-au mai constatat îmbunătăţiri în cazul Suediei. Cu toate acestea, în rândul persoanelor înaintate în vârstă din Danemarca s-au constatat decese la vârste tot mai mari.

Deşi Danemarca și Suedia sunt similare în multe privințe, tendințele privind speranţa de viaţă sunt foarte diferite între cele două ţări. Această discrepanţă ar putea avea cauze multiple, care nu sunt ușor de dedus.

Sistemele de sănătate

Starea de sănătate a populațiilor vârstnice din cele două ţări prezintă diferenţe notabile.

Studiile recente au evidenţiat o îmbunătățire a stării de sănătate, măsurată prin activităţile zilnice (ADL-Activities of Daily Living), adică sarcinile de bază necesare pentru o viață independentă, cum ar fi îmbăierea sau îmbrăcarea, în rândul a numeroşi centenari de sex feminin din Danemarca.

În Suedia, astfel de tendințe în rândul persoanelor în vârstă au fost mai puțin optimiste. Într-un studiu s-a constatat că nu există nicio îmbunătățire a ADL şi o deteriorare a mobilității, cunoștințelor și testelor de performanță cognitivă.

Longevitatea presupune o viață activă

Se pare că longevitatea presupune o viața activă. Credit: Ruslan Guzov / Shutterstock.com

Diferența dintre sistemele de sănătate din cele două ţări, mai ales în ultima perioadă, ar putea, de asemenea, să explice această discrepanţă.

Cheltuielile pentru serviciile publice de sănătate au fost reduse în Suedia la începutul anilor 1990, ca urmare a unor crize economice. Astfel, asistența medicală pentru persoanele în vârstă a fost afectată.

De exemplu, în ceea ce priveşte îngrijirea vârstnicilor imobilizaţi la pat s-a constatat un transfer al acestora de la spitale către căminele particulare de îngrijire printr-o reducere a numărului de paturi disponibile în spitale. Reducerea costurilor a periclitat starea de sănătate a persoanelor în vârstă, în special a celor cu venituri reduse.

În plus, cele două țări au urmat modalităţi ușor diferite de îngrijire a vârstnicilor. Unele studii sugerează că abordarea Suediei a condus la apariția unor situaţii în care persoanele care au nevoie de îngrijire medicală nu o primesc, iar îngrijirea populației vârstnice se bazează mai mult pe îngrijirea în sânul familiei, care poate fi de o calitate inferioară.

Persoanele care ating o vârsta avansată fac parte dintr-un grup select și, evident, au o stare bună de sănătate. Poate datorită rezistenței lor inerente și fiziologiei particulare, ei pot beneficia cel mai bine de îmbunătățirea condițiilor de viață și a tehnologiei.

Studiul nostru comparativ sugerează câteva lucruri interesante şi pentru alte națiuni, în special acolo unde există economii dezvoltate și în curs de dezvoltare.

Constatările noastre demonstrează că este posibil să se prelungească durata de viață prin îmbunătățirea stării de sănătate la o vârstă înaintată și dacă asistența medicală de calitate acordată persoanelor în vârstă este disponibilă pe scară largă. În acest caz, revoluția longevității umane va continua.

Traducere şi adaptare după How long can humans live?