Conştiinţa, o caracteristică fundamentală a Universului?

Oamenii de știință au încercat de mult timp să înțeleagă conștiința umană, gândurile și senzațiile subiective din mintea noastră.

Există o ipoteză conform căreia conștiința este produsă de creierul nostru și că pentru înțelegerea acesteia trebuie doar să ne dăm seama cum funcționează creierul uman.

Această presupunere generează o mulţime de întrebări. În afară de faptul că timp de decenii cercetătorii nu au reuşit să înţeleagă sursa conştiinţei, s-au constatat unele nepotriviri ciudate între conștiință și activitatea creierului.

De exemplu, aşa cum a subliniat neurologul Giulio Tononi, activitatea creierului în starea conştientă este de multe ori aproape similară cu cea din stările de inconștiență (cum ar fi somnul profund).

În unele părți ale creierului se pot identifica neuroni asociați cu o experiență conștientă, în timp ce alți neuroni nu par a avea vreun efect asupra acesteia.

De asemenea, s-au observat stări cu un nivel foarte scăzut al activității creierului, cum ar fi în timpul unor experiențe apropiate de moarte sau comă, atunci când starea de conștiență se menţine şi chiar devine mai intensă.

Creierul uman cântăreşte aproximativ 1,3 kg. Cum este posibil ca acest organ să producă varietatea și profunzimea deosebită a experienței noastre conștiente? Acest mister este cunoscut sub numele de „problema grea” a conștiinței.

Ca rezultat, mulți filosofi eminenți, precum David Chalmers și Thomas Nagel, dar și oameni de știință, precum Christof Koch și Tononi, au respins ideea că conștiința este produsă direct de procesele creierului. Ei au preferat o ipoteză alternativă conform căreia conştiinţa este de fapt o caracteristică fundamentală a Universului.

Constiința, o caracteristică fundamentală a Universului? Credit:  NASA / ESA / JPL-Caltech / STScI / Sci-News.com.

Poate că această afirmaţie vă surprinde, dar gândiți-vă la celelalte aspecte „fundamentale” din Univers pe care le considerăm ca atare, cum ar fi gravitaţia și masa. Conștiința ar avea același statut ca și acestea.

Explicații fundamentale

Unul dintre motivele pentru care sunt în favoarea acestei abordări este acela că ideea de conștiință ca o calitate fundamentală oferă soluții elegante pentru multe probleme care sunt dificil de explicat utilizând modelul științific standard.

În primul rând, se poate explica relația dintre creier și conștiință. Creierul nu produce conștiința, ci acționează ca un fel de receptor care „preia” conștiința fundamentală din jurul nostru și o „transmite” în propria noastră ființă.

Deoarece creierul uman este atât de sofisticat și complex, el este capabil să primească și să transmită conștiința într-un mod foarte intens, acesta putând fi motivul pentru care suntem, probabil, mai conștienți decât orice altă fiinţă.

Unul dintre argumentele în favoarea ipotezei că creierul produce conștiința este acela că atunci când creierul este deteriorat, conștiința este afectată sau modificată. Cu toate acestea, acest lucru nu invalidează ideea conform căreia creierul poate fi doar un receptor și un transmițător al conștiinței.

Un radio nu produce muzica pe care o redă, dar, dacă este deteriorat, atunci capacitatea sa de a transmite muzică va fi afectată.

În al doilea rând, altruismul poate fi, de asemenea, explicat. Dacă ființele umane sunt doar mașini genetice, care se ocupă numai de supraviețuirea și transmiterea genelor noastre, aşa cum cred mulți oameni de știință, atunci altruismul uman este greu de explicat.

Este logic să fim altruişti față de alţi oameni de care suntem strâns legați genetic, dar nu în aceeaşi măsură față de membrii altor specii.

Poate că altruismul ne ajută să ne simțim bine în raport cu noi înșine, impresionându-i sau încurajându-i şi pe alţi oameni să fie buni față de noi ca o consecinţă a acţiunilor noastre.

Cu toate acestea, explicațiile de acest fel par incapabile să explice întreaga complexitate și profunzime a altruismului uman.

Dacă suntem, în mod fundamental, egoiști, de ce ar trebui să fim dispuși să ne riscăm propria viață pentru binele altora?

Altruismul este adesea instantaneu și spontan, în special în situații de criză, ca și cum ar fi profund instinctiv.

Din perspectivă „spirituală”, care consideră conștiința drept fundamentală, altruismul este ușor de explicat. Acesta este legat de empatie.

Prin intermediul conștiinței fundamentale este posibil să simțim suferința altor oameni și să răspundem prin acţiuni altruiste. Din moment ce împărtășim conștiința fundamentală și cu alte specii, este posibil să simțim empatie și să ne comportăm altruist chiar și față de acestea.

Ca psiholog, unul dintre domeniile mele principale de interes îl reprezintă „experiențele de trezire”, atunci când conștiința umană se intensifică și se extinde până avem un sentiment de unitate cu alte ființe umane, cu natura sau chiar cu întreaga lume.

În opinia mea, prin aceste „experiențe de trezire” accesăm conștiința fundamentală şi simțim prezența ei în tot ceea ce ne înconjoară, inclusiv în noi înșine. Practic avem un sentiment de unicitate, deoarece unicitatea este realitatea fundamentală a tuturor lucrurilor.

Știința convențională încearcă să explice efectul puternic al intenției și gândurilor asupra corpului, așa cum este ilustrat de efectul placebo și atenuarea durerii prin hipnoză.

Dacă mintea este doar un produs secundar al materiei, ea nu ar trebui să poată influența atât de profund funcționarea corpului. Ar fi ca și cum am presupune că imaginile de pe ecranul unui computer pot schimba software-ul sau hardware-ul din interiorul computerului.

Toate aceste efecte pot fi înţelese cu uşurinţă dacă presupunem că mintea este fundamentală în raport cu materia corpului, fiind o expresie mai subtilă și mai completă a conștiinței fundamentale. Prin urmare, aceasta are capacitatea de a modifica funcționarea corpului.

Eu cred că ideea conștiinței ca o calitate fundamentală a Universului are o mare importanță. După cum subliniez în cartea mea Spiritual Science (Știința spirituală), poate că cel mai bun mod de a înțelege lumea nu este numai prin știință sau spiritualitate, ci printr-o abordare care le combină pe amândouă.

Traducere şi adaptare după Spiritual science: how a new perspective on consciousness could help us understand ourselves