Echilibrul între viața profesională și viața privată: ceea ce ne face cu adevărat fericiți s-ar putea să vă surprindă

Găsirea echilibrului corect între viața profesională și viața privată nu este în niciun caz o problemă nouă în societatea noastră. Însă tensiunea dintre cele două a fost accentuată de pandemie, angajaţii reflectând tot mai mult asupra naturii muncii lor, a semnificației și scopului acesteia și asupra modului cum toate acestea le afectează calitatea vieții.

Studiile sugerează că tot mai mulţi angajaţi pleacă sau plănuiesc să-și părăsească angajatorii în 2021, înregistrându-se o „mare demisie” care pare să fi fost precipitată de aceste reflecții.

Dacă ne gândim unde și cum se încadrează munca în viața noastră, ce ar trebui să urmărim?

Este ușor de crezut că dacă nu ar fi nevoie să muncim sau dacă am putea lucra mai puține ore, atunci am fi mai fericiți, trăind o viață de experiențe plăcute în toate formele lor sănătoase și nesănătoase. Dar acest lucru nu explică de ce unii pensionari aleg joburi independente, iar unii câștigători la loterie se întorc la muncă.

Găsirea unui echilibru perfect între viața profesională și viața privată, dacă există așa ceva, nu înseamnă neapărat să schimbăm când, unde și cum lucrăm, ci să căutăm răspunsul la întrebarea de ce lucrăm. Chiar dacă înțelegerea motivelor de fericire s-ar putea să nu ne fie atât de evidente, acestea s-au strecurat la vedere pe parcursul pandemiei.

Încercările de a găsi un echilibru mai bun între viața profesională și viața privată sunt binecunoscute. Munca este legată, în mod constant și pozitiv, de bunăstarea noastră și constituie o mare parte a identității noastre.

Întreabă-te cine ești și foarte curând vei ajunge la a descrie ceea ce faci pentru serviciu.

Echilibrul între viața profesională și viața privată

Viață privată versus viață profesională. Credit: Black Salmon/Shutterstock

Joburile ne pot oferi un sentiment de competență, care contribuie la bunăstarea noastră spirituală. Cercetătorii au demonstrat că prin activitatea profesională căpătăm încredere în noi și că, atunci când aceste sentimente sunt amenințate, suntem atrași în mod deosebit de activități care necesită efort, adesea o formă de muncă, deoarece ele demonstrează capacitatea noastră de a ne modela mediul, confirmând identitățile noastre ca persoane competente.

Se pare că munca chiar ne face mai fericiți. Acest lucru a fost demonstrat printr-o serie de experimente în care participanții au avut opțiunea să rămână în repaus (așteptând într-o cameră timp de 15 minute începerea unui experiment) sau să fie ocupați (mers pe jos timp de 15 minute pentru a participa la un experiment). Foarte puțini participanți au ales să fie ocupați, cu excepția cazului în care au fost forțați să facă o plimbare sau li s-a dat un motiv (li s-a spuns că în celălalt loc primesc ciocolată).

Totuși, cercetătorii au descoperit că cei care au ales să meargă pe jos 15 minute au fost semnificativ mai fericiți decât cei care au petrecut 15 minute așteptând. Cu alte cuvinte, ocupația contribuie la fericire chiar și atunci când crezi că ai prefera să fii inactiv. Animalele par să înțeleagă acest lucru instinctiv: în experimente, majoritatea preferă să depună un efort pentru hrană decât să o primească gratuit.

Fericirea eudaimonică

Ideea că munca sau efortul în diferite sarcini contribuie la bunăstarea noastră generală este strâns legată de conceptul psihologic de fericire eudaimonică. Acesta este genul de fericire pe care îl obținem din funcționarea optimă și realizarea potențialului nostru. Cercetările au arătat că munca și efortul sunt esențiale pentru fericirea eudaimonică, explicând satisfacția și mândria pe care le simțim atunci când îndeplinim o sarcină obositoare.

Un bărbat stresat la birou

Îndeplinirea sarcinilor stresante ne oferă o formă unică și valoroasă de fericire. Credit: Rawpixel.com/Shutterstock

De cealaltă parte a echilibrului dintre viața profesională și viața privată se află fericirea hedonică, care este definită ca prezența unor sentimente pozitive, cum ar fi veselia, în condiţiile lipsei unor sentimente negative, cum ar fi tristețea sau furia. Se ştie că fericirea hedonică oferă beneficii de sănătate fizică şi mintală și că timpul liber este o modalitate foarte bună de a obţine fericirea hedonică.

Cu toate acestea, chiar și atunci când putem beneficia de timpul nostru liber, orientarea noastră inconștientă către ocupație pândește în fundal.

Un studiu recent a sugerat că bunăstarea noastră subiectivă începe de fapt să scadă dacă avem mai mult de 5 ore de timp liber într-o zi. A petrece zilele fără efort pe o plajă nu pare să fie cheia fericirii pe termen lung.

Acest lucru ar putea explica de ce unii oameni preferă să depună un efort semnificativ în timpul liber.

Cei care iau parte la unele forme de „agrement”, precum petrecerea unei nopți într-un hotel de gheață sau participarea la o cursă de anduranță în deșert, vorbesc de obicei despre îndeplinirea unor obiective personale, realizarea de progrese și acumularea de realizări, toate aceastea fiind caracteristicile fericirii eudaimonice şi nu a hedonismului pe care îl asociem cu timpul liber.

Echilibrul real

Această orientare se potrivește bine unui nou concept în domeniul studiilor de bunăstare: o fericire bazată pe o experiență bogată și diversă este a treia componentă a unei „vieți bune”, pe lângă fericirea hedonică și eudaimonică.

În 9 țări și la zeci de mii de participanți, cercetătorii au descoperit recent că majoritatea oamenilor (peste 50% în fiecare țară) ar prefera în continuare o viață fericită caracterizată de fericirea hedonică. Totuşi, aproximativ un sfert preferă o viață plină de sens întruchipată de fericirea eudaimonică, iar o proporţie mai mică, dar totuși semnificativă de oameni (aproximativ 10-15% în fiecare țară) aleg să urmeze o viață plină de experiențe diverse.

Având în vedere aceste abordări diferite ale vieții, poate că pentru o bunăstare de lungă durată este de preferat să ţineţi cont de ce stil de viață vi se potrivește cel mai bine: hedonic, eudaimonic sau al experienţelor de viaţă.

În loc să ne concentrăm atenţia asupra conflictului dintre muncă şi viaţa personală, poate ar fi mai bine să ne reamintim că adevăratul echilibru este între aceste trei surse de fericire.

Traducere după Work-life balance: what really makes us happy might surprise you

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.