Despre originea gândurilor
Stai în avion, te uiți pe fereastră la nori și, dintr-o dată, te gândești la cum, în urmă cu câteva luni, te-ai destăinuit unui coleg bun cu privire la presiunea pe care o simți la serviciu.
Cum ne vin gânduri care, aparent, nu au nicio legătură cu prezentul? De ce ne amintim anumite lucruri și nu altele? De ce gândurile se schimbă brusc în mintea noastră și de ce visăm cu ochii deschiși?
La baza acestor procese se află un model comun de activitate cerebrală în digerite regiuni ale creierului care alcătuiesc „rețeaua implicită”, așa cum a fost aceasta descoperită și numită de către neurologul Marcus Raichle la începutul anilor 2000.
Această retea este activă atunci când visăm cu ochii deschiși, ne gândim la noi sau la alții, rememorăm amintiri sau ne imaginăm evenimente viitoare.
Credit: Shutterstock/Pexels
Rețeaua în modul implicit se activează atunci când oamenii par să nu facă „nimic” (de unde termenul „implicit”). Acest lucru se întâmplă de obicei atunci când suntem într-o stare relaxată și nu ne concentrăm pe o sarcină sau un anumit scop, ca atunci când ne aflăm într-un avion și privim pe fereastră.
Atunci când rețeaua implicită este activată, alte rețele neuronale din creier devin mai puțin active, cum ar fi rețeaua de control executiv și alte regiuni ale creierului implicate în atenție, memoria de lucru și luarea deciziilor. Acesta este modul care-i permite creierului să ”rătăcească”.
Unele amintiri au o probabilitate mai mare să revină spontan în mintea noastră, cum ar fi cele care sunt mai recente, foarte emoționale, foarte detaliate, repetate frecvent sau care sunt fundamentale pentru identitatea noastră. Acestea ne captează atenția din motive întemeiate. Ele au fost, probabil, esențiale pentru interacțiunea noastră cu mediile fizice și sociale la acea vreme și astfel au contribuit la supraviețuirea noastră.
Se crede că creierul stochează amintirile într-un mod reconstructiv, asociativ, reținând detaliile într-o manieră distribuită și adunându-le împreună în momentul rechemării din memorie, mai degrabă decât într-un mod strict reproductiv, cu reluări ale unor evenimente stocate într-o ordine cronologică.
Aceasta înseamnă că amintirile pot fi asociate între ele prin diferite detalii senzoriale, emoționale și contextuale. În concluzie, fiecare dintre acești biți de informație pot servi drept indiciu pentru a declanșa o altă memorie. Așa se întâmplă atunci când un miros, un sunet sau o imagine apar chiar dacă uneori nu știm, în mod conștient, ce anume a declanșat această amintire.
Într-adevăr, o mare parte din procesarea cognitivă are loc fără conștientizarea noastră. Creierul se ocupă holistic și inconștient cu tot felul de informații senzoriale care vin dintr-o dată.
În consecință, uneori simțim că nu avem control asupra gândurilor noastre, dar o mare parte din acest control perceput poate fi oricum doar o iluzie. S-ar putea ca conștiința noastră să nu dețină, în realitate, un control prea mare, ci mai degrabă să încerce să explice și să raționalizeze procesarea cognitivă inconștientă a creierului nostru.
Cu alte cuvinte, creierul procesează, în mod constant, informații și realizează conexiuni între diferitele cunoștințe. Aceasta înseamnă că este normal ca gândurile și asocierile să vină în minte atunci când mecanismele noastre de control conștient sunt oprite.
Când gândurile devin nocive
Natura spontană a gândurilor și a amintirilor transmise prin rețeaua de mod implicit este ceea ce susține imaginația și creativitatea. Acesta este motivul pentru care putem avea un moment de inspiratie „Aha!” sub duș și să găsim spontan o soluție creativă la o problemă care ne-a preocupat o lungă perioadă de timp.
Creierului i s-a permis astfel să se odihnească și să ”rătăcească”, astfel încât a putut să facă asocieri între diferite părți din amintiri pe care memoria noastră de lucru conștientă nu a fost capabilă să le găsească și să le aducă împreună.
Totuși, gândurile spontane nu sunt întotdeauna bune. Amintirile intruzive sunt amintiri nedorite, care sunt adesea vii și tulburătoare sau cel puțin sunt puternic încărcate din punct de vedere emoțional. Acestea pot lua forma unor flashback-uri sau reflecții și pot aduce sentimente de anxietate, frică sau rușine, dar și un conținut tulburător de care persoana respectivă nu vrea să-și amintească sau la care nu vrea să se gândească.
Nu toate gândurile sunt binevenite. Credit: Pexels/liza summer
De exemplu, în anxietatea și depresia postpartum, proaspetele mame pot avea gânduri intruzive că își vor răni copilul. Este ușor de înțeles că o astfel de experiență este extrem de tulburătoare, dar, din păcate, astfel de gânduri sunt ceva obișnuit.
Cel mai bine este întotdeauna să încerci să cauți ajutor sau cel puțin sprijin cât mai devreme posibil. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) poate ajuta cu tehnici de a face față gândurilor nedorite.
Pentru noi toți merită să ne amintim că multe gânduri apar în mintea noastră aparent spontan și că aceasta este o parte normală a memoriei umane și a proceselor de gândire. Permițându-i creierului să se odihnească, îi permitem să genereze gânduri creative și soluții la problemele cu care ne confruntăm.
Atunci când apar gânduri nedorite, cel mai bine ar fi să adoptați o abordare atentă: observați gândul și lăsați-l să plece, ca norii într-o furtună trecătoare.
Traducere după How your brain decides what to think