Cum se şterg amintirile dureroase şi cum se adaugă altele noi

Nimic nu durează la nesfârșit.

Cu toții avem amintiri pe care dorim să le uităm. Indiferent de cât de mult încercăm să le uităm, aceste amintiri continuă să ne bântuie, ocazional, declanșând anumite stări sufleteşti precum ar fi anxietate, fobie sau tulburarea de stres post-traumatic.

În prezent oamenii de știință sunt pe punctul de a putea schimba amintirile dureroase cu amintiri plăcute, deoarece au descoperit că amintirile noastre nu sunt chiar atât de permanente pe cât s-a crezut anterior.

Cercetătorii şi-au dat seama cum se pot șterge, modifica și chiar implanta amintiri atât la animale, cât şi la oameni. Medicamentele cu ajutorul cărora putem uita amintirile dureroase se întrevăd deja la orizont, aşa cum se arată şi în documentarul Memory Hackers realizat de PBS.

S-ar putea ca toate acestea să vă pară puţin science-fiction, mai ales datorită unor filme precum Eternal Sunshine for the Spotless Mind şi Total Recall în care s-a lansat ideea modificării amintirilor noastre. Cu toate acestea, datorită progreselor din ultimele decenii în tehnologia de scanare neurologică, transformarea în realitate a tehnologiilor de modificare a amintirilor este acum mai aproape decât ne imaginăm.

Ştergerea amintirilor dureroase. Credit: Eternal Sunshine for the Spotless Mind/Momentum Pictures

Deci, cum se poate șterge o amintire? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să înțelegem mai întâi cum se formează amintirile și cum sunt acestea menținute în viață în creierul nostru.

În trecut oamenii de știință au crezut că memoriile sunt păstrate în anumite locuri speciale din creier, dar ulterior şi-au dat seama că fiecare memorie reprezintă un model de conexiuni între neuroni.

Practic o memorie se formează atunci când proteinele stimulează celulele creierului să formeze noi conexiuni neuronale. Pentru cei mai mulți dintre noi, memoria astfel formată va rămâne stocată în creier atâta timp cât ne gândim din când în când la ea.

Mulți oameni nu-şi dau seama de faptul că aceste memorii de lungă durată nu sunt stabile. De fapt, de fiecare dată când reflectăm la o amintire aceasta devine mai întâi maleabilă, iar ulterior se fortifică. Acest proces este cunoscut sub numele de reconsolidare și el explică de ce amintirile noastre se pot modifica ușor în timp. De exemplu, dacă aţi căzut vreodată de pe bicicletă, atunci de fiecare dată când vă amintiţi de acel eveniment nu faceţi decât să întăriţi legăturile dintre acea amintire și emoțiile asociate ei, cum ar fi frica și tristețea. În cele din urmă, doar gândul la o bicicletă ar putea fi suficient pentru a vă întrista. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre noi ne-am confruntat cu o amintire traumatizantă, dar care a devenit amuzantă după câţiva ani.

Procesul de reconsolidare este important, deoarece prin intermediul lui oamenii de știință pot interveni pentru a ne modifica amintirile.

„Amintirile pot fi manipulate, deoarece acestea se comportă ca şi cum ar fi din sticlă. Atunci când sunt modelate, ele sunt maleabile la început, înainte de a se întări”, explică Richard Gray pentru The Telegraph. „Atunci când o amintire revine în atenţia noastră, aceasta se topește din nou și poate fi modificată înainte de a se întări din nou”, afirmă Richard Gray.

Numeroase studii au demonstrat că prin blocarea unei substanțe chimice denumită norepinefrina, care este responsabilă şi pentru declanșarea unor reacţii precum ar fi transpirarea palmelor sau creşterea pulsului, cercetătorii pot estompa amintirile traumatice astfel încât acestea să nu mai fie asociate cu emoții negative.

Cercetătorii din Olanda au demonstrat la sfârșitul anului trecut că prin administrarea de propranolol se poate elimina frica de păianjeni (arahnofobie), deoarece propranololul blochează norepinefrina.

Pentru a verifica acest lucru, cercetătorii au utilizat trei grupuri de arahnofobi. Două grupuri au privit o tarantulă aflată într-un borcan din sticlă, pentru a li se declanșa amintiri înfricoșătoare despre păianjeni, și ulterior au primit propranolol sau un medicament placebo. Al treilea grup a primit propranolol fără a privi păianjenul.

Pe parcursul următoarelor luni, tuturor grupurilor de arahnofobi li s-a măsurat reacţia de frică provocată de păianjeni. Rezultatele au fost incredibile. În timp ce la grupul care a primit medicamentul placebo şi la cel care a primit propranolol, dar fără să fi văzut un păianjen, nu s-a constatat nicio schimbare a nivelului de frică, arahnofobii care au văzut păianjenul și au primit medicamentul au fost în stare să atingă păianjenul fără să simtă frică. În termen de trei luni, mulţi dintre arahnofobi şi-au depăşit teama de păianjeni, iar aceasta nu a revenit nici chiar după un an.

Același medicament a fost testat şi în anul 2007 pe oameni care au suferit traume în trecut. Acestora li s-a dat fie propranolol, fie un medicament placebo timp de 10 zile și apoi au fost rugați să-şi descrie amintirile despre evenimentul traumatic. Cei care au primit propranolol nu au uitat de experiență trăită, dar după doar o săptămână au putut să-şi reamintească evenimentul traumatic fără a fi la fel de stresaţi de acesta ca la început. În cazul unor șoareci s-a aplicat o tehnică similară pentru a-i face să „uite” un sunet special, asociat cu un șoc electric, dar fără să le fie afectate şi alte amintiri.

Până în prezent cercetătorii nu au încercat să șteargă amintirile unor oameni ca urmare a implicațiilor etice, dar dovezile sugerează că acest lucru este posibil.

Mai îngrijorătoare este o cercetare care a arătat cât le este de ușor oamenilor de știință să implanteze amintiri false în creierul oamenilor. Prin manipularea aceluiași procedeu de reconsolidare, psihologul Julia Shaw a demonstrat că este posibil ca oamenii să-şi amintească o crimă pe care de fapt nu au comis-o și chiar să ofere detalii despre acest eveniment fictiv.

Dacă modificarea memoriei este posibilă și cercetările în acest domeniu vor continua, problema reală cu care ne confruntăm este: ce facem cu această cunoaştere?

Aşa cum a declarat Michael Bicks, creatorul documentarului Memory Hackers, scopul nu este de a șterge în întregime amintirile dureroase ale oamenilor, aşa cum se încearcă în filmul Eternal Sunshine for the Spotless Mind, ci se doreşte, pur și simplu, ca acestea să fie mai puțin supărătoare. În fond durerea pe care o simţim uneori nu se datorează atât de mult amintirilor noastre, ci mai ales legăturilor pe care mintea noastră le creează.

Oamenii de știință ar putea ajuta în curând la tratarea persoanelor ce suferă de anxietate, fobie şi stres post-traumatic.

„Rescrierea amintirilor vă permite să le actualizați…Capacitatea de a uita lucrurile neplăcute ne permite să creăm o poveste despre noi înșine cu care putem trăi”, a spus Bicks.

Sursa: Sciencealert