Atunci când căutăm semne de viață în Univers, avem tendința să căutăm indicii pe baza a ceea ce știm despre viaţă: o planetă precum Pământul, aflată pe o orbită în jurul unei stele la o distanță care să permită existenţa apei la suprafața acesteia.

Cu toate acestea, ar putea exista, probabil, alte forme de viață care să nu semene cu nimic ce ne-am imaginat până acum.

Așa cum pe Pământ avem extremofile, organisme care trăiesc în cele mai extreme și aparent inospitaliere medii pe care planeta le poate oferi, tot așa ar putea exista ceva similar extremofilelor în altă parte în Univers.

De exemplu, specii care se pot forma, evolua și prospera în interiorul stelelor.

Potrivit unor cercetări recente efectuate de fizicienii Luis Anchordoqui și Eugene Chudnovsky de la Universitatea din New York, așa ceva este într-adevăr posibil, cel puțin ipotetic.

Totul depinde de modul cum definim viața.

Dacă criteriile cheie sunt abilitatea de a codifica informații și capacitatea acelor purtători de informații de a se autoreplica mai repede decât se dezintegrează, atunci ipoteticele particule monopol, înfășurate pe corzi cosmice, ar putea forma baza vieții în stele, la fel cum ADN-ul și ARN-ul formează baza vieții pe Pământ.

„Informațiile stocate în ARN sau ADN codifică mecanismul autoreplicării.

Apariția acestuia a fost precedată, probabil, de formarea a numeroase secvențe aleatorii de ARN până ce o secvență a fost capabilă de autoreplicare.

Credem că un proces similar ar putea avea loc şi în cazul lanțurilor de monopoli dintr-o stea, conducând la un proces staționar de autoreplicare”, a declarat Chudnovsky pentru ScienceAlert.

Viată în stele
Credit: NASA, ESA și The Hubble Heritage Team/AURA/STScI)
Corzile și monopolii au apărut în Universul timpuriu pe măsură ce acesta s-a răcit după Big Bang, iar plasma, formată dintr-un amestec de particule quarc-gluon, care a umplut Universul în expansiune a suferit o tranziție de fază (ruperea simetriei) şi s-a condensat în materie, la fel cum ar fi condensarea vaporilor în lichid.

Deși nu s-au detectat corzi cosmice (obiecte liniare unidimensionale) sau monopoli (particule elementare cu un singur pol magnetic), oamenii de ştiinţă au studiat modul cum s-ar putea comporta acestea.

În anul 1988, Chudnovsky și colegul său, fizicianul teoretician Alexander Vilenkin de la Universitatea Tufts, au prezis că corzile cosmice ar putea fi capturate de stele. Acolo, turbulența stelară ar întinde corzile până când acestea ar putea forma o rețea.

Potrivit noului studiu, corzile cosmice s-ar putea forma într-o succesiune de tranziții de fază de rupere a simetriei. În prima etapă, apar monopoli, iar în a doua etapă corzile.

Acest lucru ar putea produce o configurație stabilă a unui monopol și a două corzi, care la rândul lor s-ar putea conecta pentru a forma structuri cu una, două și sau chiar trei dimensiuni, la fel ca atomii uniți prin legături chimice, afirmă cercetătorii.

Este puțin probabil ca o coardă unidimensională să poarte informații. Dar structurile mai complexe ar putea și acestea ar putea supraviețui suficient de mult pentru a se replica, alimentând energia de fuziune generată de stea.

„Comparativ cu durata de viață a unei stele, durata de viață a acesteia este ca o scânteie instantanee de lumină în întuneric. Important este că o astfel de scânteie reușește să producă mai multe scântei înainte să dispară, oferind astfel o durată lungă de viață speciei”, scriu cercetătorii.

„Complexitatea evoluează prin mutații și selecție naturală şi crește odată cu numărul de generații trecute. În consecință, dacă durata de viață a speciilor nucleare autoreplicante este la fel de scurtă ca durata vieții multor obiecte nucleare compozite instabile, acestea pot evolua rapid către o complexitate enormă.

Ipotetic vorbind, este posibil ca o astfel de formă de viață să dezvolte inteligență și poate chiar o inteligență avansată”, susţine Chudnovsky.

Cum ar arăta o astfel de specie este un exerciţiu pentru imaginație. Dar nu trebuie să știm cum arată pentru a căuta semne ale prezenței lor.

Deoarece astfel de organisme ar folosi o parte din energia stelei lor gazdă pentru a supraviețui și a se propaga, stelele care par să se răcească mai repede decât majoritatea stelelor ar putea fi considerate gazde pentru ceea ce cercetătorii numesc ”viață nucleară”.

Au fost observate mai multe astfel de stele, iar cauza răcirii lor, uneori accelerată, este încă un mister. Stelele care se estompează neregulat, fără un motiv cunoscut, ar putea fi cele asupra cărora cercetătorii ar trebui să-şi concentreze atenţia, precum ar fi EPIC 249706694.

„Întrucât aceste organisme ar evolua foarte repede, ele ar putea găsi o modalitate de a explora cosmosul dincolo de steaua lor, așa cum am făcut noi.

De asemenea, ele ar putea stabili căi de comunicarea și călătorii interstelare. Poate că ar trebui să căutăm prezența lor în spațiul cosmic.

Desigur, toate acestea sunt ipoteze pur teoretice, dar ele ar putea fi o modalitate excelentă de a face noi descoperiri. Pentru aceasta cercetătorii intenționează să dezvolte în continuare simulări ale corzilor cosmice stelare.

Este posibil ca acestea să nu ne conducă la descoperirea unor forme de viaţă în stele, dar ne-ar putea oferi o mai bună înțelegere a corzilor cosmice și a monopolilor.

Putem vorbi de o cercetare la care merită să ne gândim.

„Este un gând fascinant că Universul poate fi plin de viață inteligentă, care este atât de diferită de a noastră încât nu am reușit să-i recunoaștem existența”, a declarat Chudnovsky pentru ScienceAlert.

Cercetarea a fost publicată în High Energy Physics.

Traducere și adaptare după A Strange Form of Life Could Flourish Deep Inside of Stars, Physicists Say