De unde ştim că SARS COV-2 nu a fost creat în laborator?

Una dintre teoriile conspirației, care au afectat încercările de informare corectă a oamenilor în timpul pandemiei COVID-19, este aceea că noul coronavirus SARS-CoV-2 a fost creat într-un laborator.

Cu toate acestea, marea majoritate a oamenilor de știință care au studiat acest virus sunt de acord că acesta a evoluat în mod natural și a trecut la oameni dintr-o specie animală, cel mai probabil un liliac.

De unde știm că virusul SARS-CoV-2 are o origine animală, „zoonotică” și nu una artificială?

Răspunsul se află în materialul genetic, în istoria evolutivă a virusului și înțelegerea ecologiei liliecilor.

Se estimează că 60% din bolile infecțioase cunoscute și 75% din toate bolile noi la om au origine animală. SARS-CoV-2 este cel mai nou dintre cele 7 coronavirusuri găsite la om, toate provenind de la animale, lilieci, șoareci sau animale domestice.

Liliecii au fost, de asemenea, sursa virusurilor care au provocat Ebola, rabia, infecțiile cu virusurile Nipah și Hendra, boala cauzată de virusul Marburg și tulpinile virusului gripal A.

„Genomul” SARS-CoV-2 a fost studiat, secvențiat și pus la dispoziţia cercetătorilor, în mod public, de mii de ori de oamenii de știință din întreaga lume. Dacă virusul ar fi fost conceput genetic într-un laborator, atunci ar exista semne de manipulare în datele genomului. Acestea ar include dovezi ale unei secvențe virale existente ca o coloană vertebrală a noului virus și elemente genetice evidente, adăugate sau șterse.

Nu există astfel de dovezi şi este foarte puțin probabil ca o tehnică de inginerie genetică a virusului să nu lase o anumită semnătură genetică, cum ar fi anumite bucăți specifice de cod ADN.

SARS COV-2 nu a fost creat în laborator. Credit: Motortion Films/Shutterstock

Genomul SARS-CoV-2 este similar cu cel al altor coronavirusuri provenite de la lilieci sau pangolini, toate având o arhitectură genomică globală similară. Diferențele de genom în cadrul acestor coronavirusuri prezintă modele naturale tipice evoluției coronavirusului. Acest lucru sugerează că SARS-CoV-2 a evoluat dintr-un coronavirus anterior.

Una dintre caracteristicile cheie prin care SARS-CoV-2 este diferit de celelalte coronavirusuri este o anumită proteină „spike” care se leagă uşor cu o altă proteină de la exteriorul celulelor umane, denumită ACE2.

Această proprietate îi permite virusului să se agațe și să infecteze o mare varietate de celule umane. Cu toate acestea, alte coronavirusuri conexe au caracteristici similare, ceea ce dovedeşte că ele au evoluat în mod natural, nefiind adăugate artificial într-un laborator.

Aceste virusuri au evoluat constant pentru a se sustrage sistemului imunitar al liliecilor, iar liliecii, la rândul lor, au evoluat pentru a rezista la infecțiile coronavirusurilor. Un virus va dezvolta multiple variante, cele mai multe dintre ele fiind distruse de sistemul imunitar al liliecilor, dar unele vor supraviețui și vor trece la alţi lilieci.

„Genomul” SARS-CoV-2 a fost secvențiat și studiat de oamenii de știință din întreaga lume. Credit: Corona Borealis Studio/Shutterstock

Unii oameni de știință au sugerat că SARS-CoV-2 ar putea să provină dintr-un alt virus cunoscut al liliecilor (RaTG13), care a fost descoperit de cercetătorii de la Institutul de Virologie din Wuhan. Genomurile acestor virusuri sunt similare în proporţie de 96%.

Deşi acest lucru poate sugera că cele două genomuri sunt foarte asemănătoare, în termeni evolutivi ele sunt de fapt diferite semnificativ şi s-a dovedit că cele două virusuri au un strămoș comun. Acest lucru arată că RaGT13 nu este strămoșul lui SARS-CoV-2.

Cel mai probabil, SARS-CoV-2 a evoluat dintr-o variantă virală care nu a putut supraviețui o perioadă lungă de timp sau care a supravieţuit într-un număr mic în lilieci. Ulterior, acesta a dobândit capacitatea de a invada celulele umane și accidental a ajuns la om, eventual cu ajutorul unei gazde intermediare, de origine animală, unde s-a dezvoltat.

O altă posibilitate este ca o formă inițial inofensivă a virusului să fi ajuns direct la om și apoi a evoluat devenind dăunătoare pe măsură ce s-a răspândit între oameni.

Variații genetice

Amestecul sau „recombinarea” genomurilor coronavirusurilor în natură este unul dintre mecanismele care creează noi coronavirusuri. Avem acum dovezi că acest proces ar putea fi implicat în apariţia SARS-CoV-2.

Încă de la începutul pandemiei COVID-19, virusul SARS-CoV-2 pare să fi evoluat din două tulpini distincte, dobândind noi adaptări pentru o invazie tot mai eficientă a celulelor umane.

Acest lucru s-ar fi putut produce printr-un mecanism prin care mutațiile benefice ajută un virus să infecteze mai multe gazde și astfel să devină mai frecvent în populația virală. Acesta este un proces natural care poate reduce, în cele din urmă, variația genetică a genomurile virale individuale.

Același mecanism ar putea explica lipsa diversității observate în numeroasele genomuri SAR-CoV-2 care au fost studiate. Acest lucru indică faptul că strămoșul SARS-CoV-2 ar fi putut circula în populațiile de lilieci o lungă perioadă de timp. Ulterior acesta ar fi dobândit mutațiile care i-au permis să se răspândească de la lilieci la alte animale, inclusiv la om.

Este important să ne amintim că liliecii reprezintă aproximativ o cincime din toate speciile de mamifere de pe Pământ, unele specii de lilieci putând fi găsite doar în anumite regiuni în timp ce altele migrează pe distanțe mari. Această diversitate și răspândire geografică face ca identificarea grupului de lilieci de unde a provenit SARS-CoV-2 să fie o sarcină extrem de dificilă pentru oamenii de ştiinţă.

Există dovezi că anumite cazuri precoce de COVID-19 au apărut în afara orașului Wuhan din China și că nu au avut o legătură evidentă cu piața de animale a orașului de unde se crede că a început pandemia.

Aceasta nu este însă dovada unei conspirații. S-ar putea ca persoanele infectate să fi adus accidental virusul în oraș și apoi în piața locală, acolo unde condițiile existente au favorizat răspândirea rapidă a bolii.

Doar prin știință şi un studiu temeinic al naturii vom putea înțelege cu adevărat originile bolilor zoonotice precum COVID-19. Acest lucru este relevant, deoarece relația noastră în continuă schimbare și contactul crescând cu viața sălbatică cresc riscul apariției de noi boli zoonotice mortale la om.

SARS-CoV-2 nu este primul virus care a ajuns la noi de la animale și cu siguranță nu va fi ultimul.

Traducere şi adaptare după Here’s how scientists know the coronavirus came from bats and wasn’t made in a lab