Cum ne influenţează ştirile false şi ce putem face în acest sens?

Chiar dacă termenul nu este unul totalmente nou, ştirile false (în engleză „fake news”) se constituie într-o ameninţare tot mai mare la adresa societăţii.

Este suficientă o cantitate redusă de ştiri false pentru ca atenţia noastră să fie distrasă de la subiectele cu adevărat importante, iar dacă ar fi să ducem la extrem acest raţionament, atunci fake news-ul poate vicia însuşi procesul democratic, cum ar fi alegerile electorale.

Ce putem face pentru a combate acest fenomen, de vreme ce putem aştepta mult şi bine pentru ca mass-media şi reţelele de socializare să reacţioneze în faţa acestei probleme?

Dintr-o perspectivă psihologică, un pas esenţial în abordarea ştirilor false este reprezentat de înţelegerea modului în care acestea acţionează asupra minţilor noastre. Înţelegerea modului de funcţionare al memoriei, precum şi a modalităţilor prin care gândirea poate fi viciată, constituie puncte bune de plecare.

Astfel se pot sintetiza câteva sfaturi utile care să-ţi fie la îndemână atunci când citeşti sau distribui astfel de ştiri – elemente care se pot dovedi extrem de folositoare mai ales în perioade de exercitare a drepturilor democratice, cum ar fi alegerile.

Cum poate fi memoria influenţată?

Ştirile false se bazează, cel mai adesea, pe fenomenul de atribuire eronată (în engleză „misattribution”) – situaţii când ne folosim de memorie pentru a ne aduce aminte diferite elemente, dar nu avem cunoştinţă despre sursa acestora.

Atribuirea eronată reprezintă unul dintre motivele pentru care publicitatea este atât de eficientă.

Vedem, de exemplu, un produs care ne induce un sentiment plăcut, o familiaritate cu acesta, datorită faptului că ceva ne pare cunoscut, dar nu ne mai amintim cu exactitate sursa acestei familiarităţi.

Un studiu a examinat titlurile ştirilor false publicate în perioada alegerilor prezidenţiale americane din anul 2016.

Cercetătorii au identificat că şi un titlu de articol (cum ar fi „Donald Trump trimite avionul personal pentru a transporta 200 de soldaţi”), bazat pe nişte afirmaţii care s-au dovedit a fi false, este suficient pentru a consolida convingerea în conţinutul articolului respectiv. Acest efect a persistat chiar şi o săptămână, chiar dacă titlurile au fost însoțite de avertismente privind autenticitatea faptelor și chiar și atunci când participanții au bănuit că ar putea fi false.

Expunerea repetată poate spori convingerea că o ştire falsă poate fi adevărată. Repetiţia creează percepţia unui consens de grup care duce la amintiri false de grup, un fenomen care este cunoscut sub denumirea de Efectul Mandela.

Într-adevăr, nu este nicio problemă atunci când oamenii îşi amintesc în masă ceva amuzant, cum ar fi desenele animate din copilărie. Problema devine cu adevărat serioasă atunci când sensul greşit, amintit la nivel de grup, are un impact mai profund.

Cum ne influențează știrile false

Memoria îți poate juca feste, așa că e bine să nu te lași influențat de știrile false. Credit: Shutterstock/shipfactory

Oamenii de ştiinţă au investigat dacă dezinformarea specific direcţionată poate promova un comportament sănătos. Se spune, de exemplu, că amintirile false despre anumite experienţe culinare pot încuraja oamenii să evite alimentele bogate în grăsimi, alcoolul sau chiar pot să-i determine să aleagă sparanghelul.

Persoanele creative, care posedă o abilitate crescută în a asocia diferitele cuvinte sunt mai susceptibile la amintirile false. Unii oameni pot fi mai vulnerabili decât alţii în a accepta şi a crede ştirile false, dar pericolul este unul real pentru fiecare în parte.

Cum pot erorile cognitive să dea credibilitate informaţiilor de tip fake news?

Prejudecăţile reprezintă modul în care sentimentele şi viziunea noastră asupra lumii afectează formarea şi accesarea amintirilor.

Poate că ne place să credem că memoria noastră este asemenea unui arhivar care stochează cu grijă evenimentele, dar în realitate este mai degrabă asemenea unui povestitor.

Amintirile sunt conturate de convingerile noastre şi preferă menţinerea unei linii narative consistente în detrimentul relatării exacte.

Un exemplu este dat de expunerea selectivă, adică tendinţa noastră de a căuta acea informaţie care susţine convingerile preexistente şi evitarea acelei informaţii care poate contrazice crezul nostru.

Acest efect poate fi observat în modul cum publicul unui program de televiziune este părtinitor, existând propriile „eco-chambers” (notă traducător: se referă la acele situaţii în care convingerile cuiva sunt amplificate prin comunicarea şi repetarea, într-un sistem închis, a unui anumit mesaj, spaţiu care este izolat de posibilitatea respingerii sensului acelui mesaj).

Se crede despre comunităţile online că manifestă acelaşi gen de comportament, contribuind la diseminarea ştirilor false, dar poate că acesta este doar un mit.

Site-urile de ştiri din lumea politicii sunt accesate, cel mai adesea, de oameni cu un background ideologic diversificat, iar aceste „eco-chambers” sunt mai degrabă specifice lumii reale decât celei online.

Creierele noastre se bazează pe lucruri și fapte despre care credem că au provenit dintr-o sursă sigură.

Suntem oare mai predispuşi să ne amintim acele informaţii care ne susţin convingerile?

Oamenii care au convingeri puternice îşi amintesc lucrurile care prezintă mai multă relevanţă pentru ceea ce ei cred. Convingerile propagate (în engleză „belief echoes”) reprezintă un fenomen conex care scoate în evidenţă dificultatea cu care dezinformarea sau informaţia falsă este corectată.

Fake news-ul este cel mai adesea constituit de aşa manieră încât să atragă atenţia. Acesta poate continua să modeleze atitudinile oamenilor chiar şi după ce a fost demascat, pentru că produce reacţii emoţionale puternice şi se bazează pe narative deja existente.

Corecţiile au cel mai adesea un impact emoţional cu mult mai redus, în particular dacă este nevoie de clarificări de natură politică, fiind realizate cu intenţia să respecte un narativ similar.

Câteva sfaturi de „imunizare” la ştirile false

Felul în care funcţionează memoria noastră poate face imposibilă „imunizarea” deplină la aceste ştiri false.

Putem încerca să adoptăm o mentalitate de om de ştiinţă. Aceasta presupune o atitudine pragmatică şi punerea sub semnul întrebării a input-ului informaţional zilnic. Această atitudine este motivată de curiozitate şi raportată la conştientizarea propriilor erori cognitive.

În ceea ce priveşte ştirile false, această abordare presupune să ne punem următoarele întrebări:

  • Ce fel de conţinut este acesta? Majoritatea oamenilor se bazează pe social media pentru informare, ştirile promovate de social-media constituind principalele lor surse de informaţii. Reflectând la natura ştirilor citite (ştire, părere sau chiar pamflet), se poate consolida informaţia într-un mod mult mai complet;
  • Unde este publicată informaţia? Identificarea locului unde este publicată o informaţie reprezintă un element crucial pentru codarea informaţiei în memorie. Dacă ceva este foarte important, atunci o mulţime de surse vor aborda subiectul respectiv;
  • Cine profită? Reflecţia cu privire la cine ar putea profita de pe urma convingerilor tale cu privire la un anumit subiect sau o anumită temă este, de asemenea, crucială pentru consolidarea sursei acelei informaţii în memorie. Poate, de asemenea, să ne ajute la rafinarea propriilor noastre interese şi înţelegerea propriilor noastre biasuri cognitive.

Unii oameni au tendinţa de a fi mai susceptibili la ştirile false din cauză că sunt mai receptivi la argumentaţiile slabe.

Putem încerca să fim ceva mai gânditori şi mai deschişi la minte prin alocarea unei atenţii sporite la sursa informaţiei şi punerea sub semnul îndoielii a cunoştinţelor noastre preexistente.

Traducere de Vlad Constantin VOINEA după How fake news gets into our minds, and what you can do to resist it

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.