Oceanul Atlantic se măreşte, iar Oceanul Pacific se micşorează, ca urmare a unui proces geofizic încă necunoscut

Oamenii de știință estimează că Oceanul Atlantic se măreşte cu mai mulți centimetri în fiecare an. În același timp, Oceanul Pacific se micșorează.

Aceasta se datorează mișcării continue a plăcilor tectonice ale Pământului, pe măsură ce plăcile continentelor America de Nord şi America de Sud se îndepărtează de cele ale continentelor Europa și Africa.

Forțele geofizice care stau la baza acestui fenomen nu sunt încă pe deplin înțelese, dar cercetătorii au identificat recent un factor care ar putea avea un rol important în acest proces.

Într-un nou studiu, oamenii de știință au sugerat că crestele din mijlocul oceanului Atlantic, formațiuni muntoase care se formează de-a lungul fundului oceanului între plăcile tectonice, ar putea avea o contribuţie mai mare decât s-a crezut anterior în transferul de materie între mantaua superioară și inferioară de sub scoarța Pământului.

„Zonele de subducţie şi de rift ale plăcilor tectonice sunt, în general, considerate locații de transfer de materie din mantaua Pământului, în timp ce despre crestele din mijlocul oceanului nu s-a crezut că au vreun rol important în acest proces.

Cu toate acestea, măsurătorile în situ au arătat altceva”, se arată într-un nou studiu realizat de cercetătorii conduşi de seismologul Matthew Agius de la Universitatea din Southampton, Marea Britanie.

Pentru o mai bună înţelegere a acestui proces geofizic, cercetătorii au amplasat 39 de seismometre de-a lungul fundului Oceanului Atlantic pentru a înregistra mișcările seismice de sub Dorsala Atlantică, care separă, din punct de vedere tectonic, America de Europa și Africa.

Amplasarea seismometrelor în Oceanul Atlantic Credit: Universitatea din Southampton

Înregistrările din experiment au monitorizat fluxul de materie în zona de tranziție a mantalei, care se află între mantaua superioară și mantaua inferioară, ceea ce le-a permis cercetătorilor să evidenţieze acest transfer de materie de până la o adâncime de 660 de kilometri sub suprafața Pământului.

Rezultatele sugerează că ascensiunea materiei din mantaua Pământului nu se limitează la adâncimile superficiale din Dorsala Atlantică, ci poate apărea în cele mai adânci locuri ale zonei de tranziție a mantalei.

„Observațiile implică un transfer de materie de la mantaua inferioară la mantaua superioară, continuu sau discontinuu, care este legat de creasta din mijlocul Oceanului Atlantic.

Având în vedere lungimea și vârsta Dorsalei Atlantice, rezultă că convecția întregii mantale a Pământului poate fi mai intensă decât s-a crezut anterior”, au explicat cercetătorii.

Amplasarea unui seismometru pe fundul Oceanului Atlantic. Credit: Universitatea din Southampton

Deși se știa că crestele din mijlocul Oceanului Atlantic au contribuit la fenomenul extinderii fundului oceanului, noile descoperiri arată că procesele generale implicate se extind mult mai adânc în interiorul Pământului decât s-a măsurat anterior și că ele apar chiar și în zonele de pe fundul oceanului marcate de regiuni deschise de subducție a plăcilor tectonice.

„Studiul infirmă ipotezele conform cărora crestele din mijlocul oceanului ar putea avea un rol pasiv în tectonica plăcilor.

Acesta sugerează că în locuri precum mijlocul Oceanului Atlantic, forțele din Dorsala Atlantică au un rol important în separarea plăcilor nou formate”, a arătat Mike Kendall, cercetător principal și geofizician, de la Universitatea din Oxford.

Traducere după Mysterious Phenomenon Could Be Making The Atlantic Ocean Grow Bigger Every Year