Efectele zahărului asupra creierului şi sănătăţii

Ne plac plăcintele dulci. Însă excesul de zahăr din alimentaţia noastră poate duce la creșterea în greutate, obezitate, diabet zaharat tip 2 și deteriorarea dinţilor.

Știm că nu ar trebui să mâncăm bomboane, înghețată, prăjituri sau să bem sucuri, dar uneori ne este atât de greu să rezistăm ispitei de a le consuma. Este ca și cum creierul nostru este înnăscut să-şi dorească aceste alimente.

 Credit: Unsplash/muhammad ruqiyaddin), CC BY-SA

Ca neurolog, cercetările mele se concentrează asupra modului prin care alimentaţia modernă, de tipul ”obezogenă” sau care promovează obezitatea, schimbă creierul. Vreau să înțeleg cum ne modifică comportamentul ceea ce mâncăm și dacă schimbările la nivelul creierului pot fi atenuate de alți factori ai stilului de viață.

Corpul nostru folosește zahărul, glucoza pentru a fi mai preciși, ca sursă de energie. Glucoza provine din cuvântul grecesc glukos care înseamnă dulce.

Glucoza alimentează cu energie celulele care alcătuiesc corpul nostru, inclusiv celulele creierului (neuronii).

Ilustrație 3D a neuronilor din creierul uman. Credit: Shutterstock

Dopamina şi consumul de zahăr

Alimentele bogate în zahăr sunt surse excelente de energie, astfel încât am evoluat considerând alimentele dulci deosebit de plăcute. Alimentele cu gusturi neplăcute, amare și acre, pot fi necoapte, otrăvitoare sau putrezite, putând cauza boala.

În consecinţă, pentru a ne maximiza şansele de supraviețuire ca specie, creierul uman a apreciat alimentele dulci, deoarece acestea sunt o sursă importantă de energie pentru organism.

Atunci când mâncăm alimente dulci, sistemul de recompensă al creierului, denumit sistemul limbic-dopamină, se activează.

Dopamina este un produs chimic al creierului, eliberat de neuroni, care semnalează că un eveniment a fost pozitiv. Atunci când sistemul de recompensă se declanșează, el întărește un anumit comportament asociat, mărind probabilitatea ca noi să repetăm acel comportament sau acţiune.

Dopamina rezultată prin consumul de zahăr susţine învățarea rapidă destinată găsirii, în mod preferențial, unor alimente similare.

Alimentele dulci, bogate în energie, sunt abundente în alimentaţia modernă, fiind disponibile peste tot.

Din păcate, creierul nostru este încă foarte asemănător funcțional cu cel al strămoșilor noștri și îi place foarte mult zahărul.

Dar ce se întâmplă în creierul nostru atunci când consumăm excesiv zahăr?

Zahărul remodelează creierul

Creierul se remodelează și se reface continuu printr-un proces numit neuroplasticitate. Acest proces poate fi susţinut de sistemul de recompensă.

Activarea repetată a căii de recompensare, prin medicamente sau consumul excesiv de alimente zaharoase, determină creierul să se adapteze la o stimulare frecventă, ceea ce duce la un fel de toleranță.

În cazul alimentelor dulci acest lucru înseamnă că trebuie să mâncăm mai mult pentru a obține aceeași senzație de saţietate, o caracteristică clasică a dependenței.

Consumul regulat de prăjituri poate provoca dependenţă, mărind pofta de zahăr. Credit: Shutterstock

Dependența de alimente este un subiect controversat în rândul oamenilor de știință și al clinicienilor.

Deși este adevărat că putem deveni dependenţi de anumite medicamente, încă se dezbate dacă putem fi dependenţi de alimentele necesare supraviețuirii.

Creierul vrea zahăr, apoi tot mai mult zahăr

Indiferent de nevoia noastră de hrană, multe persoane poftesc alimente dulci în special atunci când sunt stresate, flămânde sau, pur și simplu, le văd.

Pentru a rezista acestor pofte trebuie să ne inhibăm răspunsul natural. O rețea de neuroni inhibitori este esențială pentru controlul acestui comportamentul, iar acești neuroni sunt concentrați în cortexul prefrontal, o zonă cheie a creierului implicată în luarea deciziilor, controlul acţiunilor și întârzierea satisfacției.

Neuronii inhibitori sunt ca nişte „frâne” ale creierului care eliberează anumite substanţe chimice, denumite GABA. Cercetările asupra șobolanilor au arătat că o alimentaţie cu un conținut ridicat de zahăr poate modifica neuronii inhibitori.

Șobolanii hrăniţi cu zahăr au fost mai puțin capabili să-și controleze comportamentul și să ia decizii.

Acest lucru demonstrează că ceea ce mâncăm poate influența capacitatea noastră de a rezista ispitelor și poate fi cauza pentru care schimbarea alimentaţiei este atât de dificilă pentru noi.

Un consum regulat de alimente bogate în zahăr poate amplifica pofta de zahăr, creând un cerc vicios prin care ne dorim tot mai mult aceste alimente.

Zahărul poate perturba formarea memoriei

O altă zonă a creierului afectată de alimentaţia bogată în zahăr este hipocampul, un centru cheie al memoriei.

Micul dejun vă afectează memoria? Credit: Unsplash/ashwin vaswani, CC BY

Cercetările au arătat că șobolanii care au consumat alimente cu un conținut ridicat de zahăr nu au mai fost capabili să-și amintească obiectele pe care le-au văzut în anumite locații.

Modificările induse de zahăr în hipocamp au afectat formarea unor noi neuroni, care sunt vitali pentru codificarea amintirilor.

Cum să ne protejăm creierul de zahăr?

Organizația Mondială a Sănătății recomandă limitarea aportului de zaharuri adăugate la 5% din aportul zilnic de calorii, care este de 25 g (6 lingurițe).

Neuroplasticitatea îi permite creierului să se adapteze reducerii zahărului dietetic, iar exercițiile fizice pot ajuta în acest proces.

Alimentele bogate în grăsimi omaga-3, care se găsesc în uleiul de pește, nuci și semințe, sunt, de asemenea, neuroprotectoare și pot stimula substanțele chimice ale creierului care sunt necesare formării unor noi neuroni.

Cu toate că nu este ușor să renunţăm la unele obiceiuri alimentare, cum ar fi să mâncăm mereu desert sau să bem o cafea dublă, trebuie să ne reamintim de efectele negative ale zaharului care ne pot afecta creierul şi sănătatea în ansamblu.

Primul pas este întotdeauna cel mai greu, dar schimbările ulterioare din alimentaţia noastră vor fi mult mai uşor de suportat.

Traducere şi adaptare după Your brain on sugar: What the science actually says