De când oamenii au început să studieze cerul ei au fost uimiți de frumusețea și misterele acestuia. Nu întâmplător astronomia este adesea descrisă ca fiind cea mai veche dintre științe, inspirând oamenii de mii de ani.

Fenomenele cerești sunt prezentate în picturile rupestre preistorice, iar monumente precum Marile Piramide de la Giza și complexul megalitic de la Stonehenge par să fie aliniate cu precizie cu punctele cardinale sau cu pozițiile în care Luna, Soarele sau stelele se ridică la orizont.

Astăzi ne este greu să ne imaginăm cum au reuşit oamenii preistorici să construiască și să orienteze astfel de structuri megalitice. S-a sugerat că aceştia deţineau cunoștințe avansate de matematică pentru a face acest lucru sau că ar fi fost îndrumaţi de către civilizaţii extraterestre.

Ce știm de fapt despre cum au înțeles oamenii din trecut cerul și cum au dezvoltat cosmologia?

O disciplină științifică denumită ”arheoastronomia” sau “astronomia culturală” ce provine din anii ’70, încearcă să ofere răspunsuri pe baza unor cunoştinţe din diverse domenii de specialitate, cum ar fi astronomia, arheologia, antropologia și etnoastronomia.

Metode simple

Piramidele Egiptului sunt unele dintre cele mai impresionante monumente antice, iar câteva dintre ele sunt orientate cu o precizie incredibilă.

Oamenii preistorici au fost astronomi

Piramide de la Giza. Credit: Ricardo Liberato/wikimediaCC BY-ND

Egiptologul Flinder Petrie a efectuat primul studiu de mare precizie al piramidelor de la Giza, Egipt, în secolul al XIX-lea. El a descoperit că fiecare dintre cele patru laturi ale bazelor piramidelor se îndreaptă spre o direcție cardinală cu o precizie de un sfert de grad.

Cum au reuşit egiptenii antici acest lucru?

Recent, Glen Dash, un inginer care studiază piramidele de la Giza, a propus o teorie. Aceasta se bazează pe metoda străveche a ”cercului indian” prin care utilizând doar umbra unui băţ și o coardă se poate determina direcția est-vest.

Dash crede că această metodă s-ar fi putut aplica în construcţia piramidelor ca urmare a simplității sale. Nu este imposibil ca Dash să aibă dreptate, dar în acest moment ne aflăm în pericolul să cădem în capcana de a proiecta părerile, metodele și ideile noastre despre lume în trecut.

Perspectiva mitologiei și metodele relevante cunoscute și utilizate la vremea respectivă ar putea oferi un răspuns mai credibil.

Un lucru similar s-a întâmplat în cazul complexului megalitic de la Stonehenge.

Complexul megalitic de la Stonehenge

Soarele la Stonehenge. Credit: simonwakefield/Flickr, CC BY-SA

În anul 1964, regretatul astronom Gerald Hawkins a dezvoltat o metodă complexă prin care, cu ajutorul unor găuri de puţ și indicatoare, se puteau prezice eclipsele la misteriosul monument. Totuși, acest lucru nu înseamnă că complexul de la Stonehenge a fost contruit pentru a fi utilizat în acest scop.

Un pas înainte

Pentru a înțelege trecutul, trebuie să ţinem cont de abordări diverse din alte discipline care susțin o anumită idee. De asemenea, trebuie să înțelegem că nu există o singură explicație sau un singur răspuns privind modul cum un monument ar fi fost aliniat sau utilizat.

Deci, cum poate astronomia culturală să explice alinierea piramidelor?

Într-un studiu din anul 2001 a fost propusă ideea că două stele, Megrez și Phad din constelația Ursa Mare, ar fi fost utilizate pentru orientarea cu precizie a piramidelor de la Giza.

Aceste stele sunt vizibile toată noaptea. Poziția lor cea mai joasă pe cer în timpul unei nopți poate marca nordul cu ajutorul unui “merkhet”, un vechi instrument de înregistrare a timpului format dintr-un fir cu plumb fixat pe un mâner din lemn pentru urmărirea alinierii stelelor.

Această interpretare este în strânsă legătură cu mitologia stelară extrasă din inscripțiile din templul lui Horus din Edfu. Acestea se bazează pe utilizarea unui merkhet ca instrument de supraveghere, o tehnică care poate explica și orientarea altor situri egiptene.

Stelele Megrez si Phad din Ursa Mare

Utilizarea stelelor Megrez și Phad din Ursa Mare pentru aflarea direcţiei N (meridianul indicat în portocaliu) în anul 2562 î.e.n. Credit: Daniel Brown

În mod similar, au fost oferite explicaţii mai bune şi pentru Stonehenge.

În urma unui studiu s-au identificat, în apropierea monumentului de la Stonehenge, cercuri ciudate din lemn și s-a sugerat că acestea i-ar fi putut reprezenta pe cei vii, în timp ce megaliţii i-ar reprezenta pe cei morți.

Practici similare au fost observate în monumentele descoperite în Madagascar, ceea ce sugerează că acesta a fost un mijloc obişnuit al oamenilor preistorici de a se gândi la vii și la morți.

Această abordare oferă un mod nou și interesant de a înțelege Stonehenge dintr-o altă perspectivă. S-a sugerat că Stonehenge și, mai ales, calea sa marchează trecerea rituală prin cealaltă lume cu imaginea Lunii la orizont.

Astronomia culturală a furnizat, de asemenea, o explicaţie privind unele morminte vechi de 6.000 de ani din Portugalia, care sunt formate dintr-o cameră din blocuri de piatră și o intrare lungă și îngustă.

Arheologul Fabio Silva a arătat că privind din interiorul acestor morminte se putea observa orizontul unde steaua Aldebaran se ridica deasupra unui lanț muntos. Aceasta ar putea însemna că aceste morminte au fost construite astfel încât să ofere o vedere a stelei din interior, atât pentru cei morți, cât și pentru cei vii, eventual ca un ritual de inițiere.

Silva s-a bazat şi pe alte dovezi. Lanțul montan încadrat este locul în care constructorii mormintelor ar fi migrat cu animalele lor în timpul verii. Steaua Aldebaran se ridică pentru prima dată în an în acest loc, la începutul acestei migrații.

Deși este ușor să presupunem că oamenii preistorici au fost astronomi analitici cu cunoștințe științifice vaste, este important să ne amintim că acest lucru nu reflectă decât opiniile noastre curente despre astronomie.

Rezultatele din astronomia culturală arată că oamenii din trecut au fost într-adevăr nişte observatori atenţi ai cerului care au inclus ceea ce au văzut în multe aspecte ale vieții lor.

Deși există încă multe mistere privind semnificația și originea unor monumente antice, o abordare care se bazează pe cât mai multe domenii ale ştiinţei este, probabil, cea mai bună metodă de a le înţelege scopul pentru care au fost construite.

Traducere şi adaptare după From the pyramids to Stonehenge – were prehistoric people astronomers?