Cea mai mare pasăre care a zburat vreodată s-ar putea să fi fost din specia Pelagornitide

În trecutul Pământului au existat creaturi uriaşe, de la megarechini până la mamifere marsupiale uriaşe. Păsările nu fac excepție.

Paleontologii au descoperit o fosilă, ascunsă într-o colecție veche dintr-un muzeu, care a aparţinut uneia dintre cele mai mari păsări care a zburat vreodată.

„Îmi place să merg la muzeu și să caut comorile ascunse acolo.

Cineva m-a numit un „șoarece de muzeu”, dar eu am considerat întotdeauna această etichetă o onoare. Îmi place să mă grăbesc și să găsesc lucruri pe care oamenii le trec cu vederea “, a declarat paleontologul Peter Kloess de la Universitatea din California.

Acest obicei util l-a determinat pe Kloess să caute în colecțiile Muzeului de Paleontologie al Universității din California, unde a descoperit, din nou, fragmentele fosile ale unei păsări străvechi, recuperate inițial de pe Insula Seymour din largul Peninsulei Antarctice în anii 1980.

O nouă analiză a sugerat că fosila piciorului păsării este cu 10 milioane de ani mai veche decât se credea inițial.

Fosila a aparținut unei păsări gigant cu aripi de 6 metri care avea un cioc osos, plin de dinţi înfricoșători. Această pasăre marină antică, din specia Pelagornitide, a zburat deasupra oceanelor sudice, la fel ca albatrosul de astăzi, timp de cel puțin 10 milioane de ani.

Credit: Brian Choo

Fosila piciorului aparţine celui mai mare exemplar cunoscut de Pelagornitide, a cărui mărime se apropia de mărimea limită până la care pot creşte păsările capabile să zboare.

Acest grup de păsări a apărut în timpul Eocenului, acum 60 de milioane de ani, pe măsură ce o nouă viață a înflorit după extincția în masă care a provocat dispariţia dinozaurilor.

„Păsările au evoluat până la o mărime cu adevărat gigantică relativ repede după dispariția dinozaurilor și au stăpânit oceanele timp de milioane de ani”, afirmă Kloess.

Numai teratornii dispăruți, rudele vulturului, s-au apropiat de mărimea exemplarului uriaș de Pelagornitide, dar anvergura aripilor lor a atins doar aproximativ 4 metri. Teratornii au evoluat după 40 de milioane de ani de la dispariția Pelagornitidelor.

Kloess și echipa sa au descris o fosilă, veche de 40 de milioane de ani, a maxilarului inferior al unui exemplar de Pelagornitide mai mic, care provenea dintr-un alt site de pe insula Seymour. Ei au stabilit că această fosilă a aparținut unui craniu lung de până la 60 de centimetri.

Un fragment dintr-un maxilar fosilizat de Pelagornitide. Credit: Peter Kloess/UC Berkeley

Proeminențele ciocului, asemănătoare dinților, au ajutat Pelagornitidele să scoată din apă prada. Pe atunci, Antarctica era un ţinut cald care găzduia strămoșii leneșilor, marsupialelor și pinguinilor.

„Se pare că aceste păsări cu dinți osoși au fost prădători redutabili care au evoluat până în vârful ecosistemului lor”, a declarat paleontologul Thomas Stidham de la Academia Chineză de Științe din Beijing.

Această cercetare a fost publicată în Scientific Reports.

Traducere după 50-Million-Year-Old Foot Fossil May Belong to The Largest Bird That Ever Flew