Când se va încheia pandemia COVID-19? Dacă ne uităm în istorie, răspunsul nu este atât de simplu.

În toate aceste luni în care s-au înregistrat peste 37 de milioane de cazuri COVID-19 și mai mult de 1 milion de decese, la nivel global, s-ar putea să vă întrebați neliniştiţi cât timp va continua această pandemie.

De la începutul pandemiei, epidemiologii și specialiștii în sănătate publică au folosit modele matematice pentru a prognoza evoluţia pandemiei într-un efort de a reduce răspândirea noului coronavirus SARS-CoV-2.

Cu toate acestea, modelarea matematică a bolilor infecțioase este dificilă. Aşa cum au avertizat epidemiologii, chiar şi modelele matematice sofisticate, cum ar fi cele care combină prognozele sau folosesc învățarea maşină automată, nu pot dezvălui când se va termina pandemia sau câți oameni vor muri.

În calitate de istoric care studiază bolile și sănătatea publică, vă sugerez ca, în loc să așteptăm cu nelinişte indicii privind finalul pandemiei de la epidemiologi, să analizăm ce a dus sau nu la stingerea unor focare de boală din trecut.

Finalul pandemiei COVID-19

Când se va termina pandemia COVID-19? Credit: Justin Paget/Digital Vision/Getty Images

În ce stadiu al pandemiei ne aflăm

În primele zile ale pandemiei, mulți oameni au sperat că noul coronavirus va dispărea pur și simplu.

Unii au susținut că va dispărea singur odată cu căldura verii. Alții au susținut că imunitatea de grup va începe după ce vor fi infectate suficiente persoane. Dar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat.

S-a dovedit doar că eforturile depuse pentru reducerea și atenuarea pandemiei, de la teste riguroase, urmărirea contactelor, distanțarea socială și purtarea măștilor, au fost de ajutor.

Totuși, având în vedere că virusul s-a răspândit aproape peste tot în lume, astfel de măsuri nu pot pune capăt pandemiei.

Toată atenţia este acum îndreptată spre dezvoltarea unui vaccin. Cu toate acestea, experții ne spun că COVID-19 s-ar putea să nu dispară niciodată, chiar dacă vom avea un vaccin de succes și un tratament eficient.

Chiar dacă intensitatea pandemiei se va reduce într-o parte a lumii, virusul va continua să se răspândească în alte locuri, provocând alte infecții.

Noul coronavirus va deveni, probabil, endemic, ceea ce înseamnă că transmiterea lentă și susținută a acestuia va persista. Coronavirusul va continua să provoace focare mai mici, la fel ca gripa sezonieră.

Istoria pandemiilor este plină de astfel de exemple.

Odată ce apar, bolile rareori ne părăsesc

Indiferent dacă este bacterian, viral sau parazit, practic fiecare patogen al unei boli care a afectat omenirea în ultimele câteva mii de ani se află încă cu noi, deoarece este aproape imposibil să-l eradicăm pe deplin.

Singura boală care a fost eradicată prin vaccinare este variola. Campaniile de vaccinare în masă conduse de Organizația Mondială a Sănătății în anii 1960 și 1970 au avut succes, iar din 1980 variola a fost declarată prima și încă singura boală umană care a fost complet eradicată.

Practic, poveștile de succes precum cea a tratării variolei sunt excepționale. Este mai degrabă o regulă ca bolile să rămână.

Gândiţi-vă doar la agentul patogen al malariei. Se transmite prin paraziţi, este aproape la fel de vechi ca umanitatea și doar în anul 2018 au existat aproximativ 228 de milioane de cazuri de malarie și 405.000 de decese, în întreaga lume.

Din 1955, programele globale de eradicare a malariei, asistate de utilizarea DDT (Diclor-Difenil-Tricloretanul) și a clorochinei, au înregistrat un anumit succes, dar boala este încă endemică în multe țări.

În mod similar, boli precum tuberculoza, lepra și rujeola sunt alături de noi de câteva milenii. Și în ciuda tuturor eforturilor, eradicarea lor nu este încă posibilă.

Dacă ţineţi cont şi de patogeni relativ mai tineri, cum ar fi cei ce provoacă HIV și Ebola, virusurile gripale și coronavirusurile, inclusiv SARS, MERS și SARS-CoV-2, care cauzează COVID-19, imaginea epidemiologică generală devine mai clară.

Cercetătorii au constat că mortalitatea anuală cauzată de bolile infecțioase, cea mai mare parte a acestora în țările în curs de dezvoltare, reprezintă aproape o treime din totalul deceselor la nivel global.

Astăzi, într-o epocă a călătoriilor aeriene globale, a schimbărilor climatice și a tulburărilor ecologice, suntem în permanență expuși amenințării unor boli infecțioase emergente, în timp ce continuăm să suferim de pe urma unor boli mult mai vechi.

Odată adăugate în lista agenților patogeni care afectează societățile umane, majoritatea bolilor infecțioase sunt aici pentru a rămâne.

Ciuma a provocat pandemii în trecut și încă apare

Chiar și infecțiile pentru care există vaccinuri și tratamente eficiente continuă să provoace decese.

Poate că nicio altă boală nu poate ilustra mai bine acest lucru decât ciuma, cea mai letală boală infecțioasă din istoria omenirii. Numele său continuă să fie sinonim cu groaza chiar și în prezent.

Ciuma este cauzată de bacteria Yersinia pestis. Au existat nenumărate focare locale și cel puțin trei pandemii de ciumă documentate în ultimii 5.000 de ani, care au ucis sute de milioane de oameni. Cea mai notorie dintre toate pandemiile a fost Moartea Neagră de la mijlocul secolului al XIV-lea.

Moartea Neagră nu s-a manifestat izolat. Ciuma s-a întors în fiecare deceniu sau chiar mai frecvent, de fiecare dată lovind societăți umane deja slăbite.

Chiar înainte de revoluția sanitară din secolul al XIX-lea, fiecare focar a dispărut treptat în decursul lunilor și uneori a anilor ca urmare a modificărilor de temperatură, umiditate și a numărului existent de indivizi susceptibili să dezvolte boala.

Unele societăți s-au recuperat relativ repede după pierderile cauzate de Moartea Neagră. Altele nu au făcut-o niciodată.

De exemplu, Egiptul medieval nu s-a putut recupera pe deplin de pe urma efectelor persistente ale pandemiei, care i-au devastat, în mod special, sectorul agricol.

Efectele cumulative ale populației în scădere au devenit imposibil de recuperat. Acestea au condus la declinul treptat al sultanatului mameluc și la cucerirea sa de către otomani în mai puțin de două secole.

Aceeași bacterie de ciumă a rămas cu noi și astăzi, un memento al persistenței și rezistenței în timp a agenților patogeni.

Să sperăm că COVID-19 nu va persista timp de milenii. Până nu avem un vaccin de succes și, probabil, chiar și după aceea, nimeni nu este în siguranță.

Prevenţia este crucială: atunci când programele de vaccinare slăbesc în intensitate, infecțiile pot reveni. Să ne reamintim doar de rujeolă și poliomielită, care reapar imediat ce eforturile de vaccinare se diminuează.

Având în vedere astfel de precedente istorice și contemporane, omenirea nu poate decât să spere că noul coronavirus care provoacă COVID-19 se va dovedi un agent patogen tratabil și eradicabil.

Din păcate, istoria pandemiilor ne învață să ne așteptăm la altceva.

Autor: Nükhet Varlik, profesor asociat de istorie la Universitatea din Carolina de Sud.

Traducere şi adaptare după When Will The Pandemic End? If We Look at History, The Answer is Not So Simple