Potrivit unei echipe de astronomi din cadrul Harvard University și University of California, Berkeley, stelele cu masă mică se nasc întotdeauna alături de un companion stelar. Cele mai multe dintre aceste stele similare Soarelui se separă ulterior una de alta.

Sistem stelar binar înconjurat de praf si gazO reprezentare artistică a unui sistem stelar binar înconjurat de un disc format din praf și gaz. Credit:ESO / L. Calcada.

Multe stele fac parte din sisteme stelare binare sau triple, cum ar fi stelele din sistemul stelar triplu Alpha Centauri, care se află la doar 4,3 ani-lumină distanță.

Cum s-au format aceste sisteme stelare binare și triple? Prin căpătarea unei stele de către o altă stea?

Stelele din sistemele binare şi triple se separă în timp unele de altele și devin stele singulare?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care oamenii de știință încă încearcă să găsească un răspuns.

Astronomii au căutat chiar un companion al Soarelui, o stea numită Nemesis, deoarece s-a presupus că aceasta ar fi perturbat mişcarea unui asteroid aflat pe orbita Pământului care s-a ciocnit cu planeta noastră și a provocat dispariţia dinozaurilor. Cu toate acestea, Nemesis nu a fost găsită niciodată.

Imaginea unui sistem stelar binar obținută cu ajutorul unui radiotelescopSistem stelar binar care s-a format foarte recent în nucleul dens (conturul oval) din norul molecular Perseus. Credit: Sarah Sadavoy / Steven Stahler.

Pe baza observaţiilor astronomice efectuate cu ajutorul radiotelescoapelor asupra norului molecular Perseus, o adevărat pepinieră stelară uriașă care se află la aproximativ 600 de ani-lumină distanță în constelația Perseus, şi a unui nou model matematic, astronomii au ajuns la concluzia că toate stelele asemănătoare Soarelui s-au format alături de un companion stelar, adică în sisteme stelare binare.

„Putem afirma că, cel mai probabil, a existat o stea companion a Soarelui, Nemesis, cu mult timp în urmă”.

„Pe baza unor modele statistice, care au fost concepute pentru a vedea dacă putem explica populațiile stelare din norul molecular Perseus, am ajuns la concluzia că singurul model care se potriveşte cu datele observaţionale este cel în care toate stelele se formează inițial ca stele binare”.

„Aceste sisteme stelare se micşorează sau chiar se scindează în decursul unui milion de ani”, a declarat Dr. Steven Stahler, un astronom de la University of California, Berkeley.

Sistem stelar tripluO imagine a sistemului stelar L1448 IRS3B din norul molecular Perseus, în care se pot observa două stele tinere în centru și o altă stea aflată la o distanță faţă de acestea. Structura spirală din discul de praf care le înconjoară evidenţiază instabilitatea discului. Credit: Bill Saxton / ALMA / ESO / NAOJ / NRAO / AUI / NSF.

Astronomii estimează că steaua companion a Soarelui s-ar fi aflat la o distanţă faţă de Soare de 17 ori mai mare decât distanţa dintre Neptun şi Soare.

Pe baza acestui model, steaua companion a Soarelui s-a îndepărtat atât de mult de Soare încât, cel mai probabil, s-a amestecat cu toate celelalte stele din regiunea noastră a galaxiei Calea Lactee, fără să mai poată fi observată.

„Ideea că multe stele se  nasc alături de un companion stelar nu este nouă, dar întrebarea este: câte stele se formează în acest mod?”, a declarat Dr. Sarah Sadavoy din cadrul Smithsonian Astrophysical Observatory al Harvard University.

„Pe baza modelului statistic realizat de noi, putem afirma acum că aproape toate stelele se formează împreună cu un companion stelar”.

„Chiar dacă norul molecular Perseus este considerat, în general, o regiune tipică de formare a stelelor, modelul nostru trebuie verificat şi în cazul altor nori moleculari”.

„Ideea că cele mai multe stele se nasc în asemenea nori moleculari are implicații majore inclusiv în ceea ce priveşte originea galaxiilor”, a adăugat Dr. Stahler.

Concluziile astronomilor au fost publicate recent în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.

Sursă: Sci-news