Într-un studiu recent se arată că în ultimele două decenii s-a pierdut o zecime din suprafaţa ocupată de regiunile sălbatice de pe Pământ, ca urmare a mineritului, tăierilor forestiere ilegale, agriculturii şi extracţiei petrolului și gazelor naturale.

Aceasta înseamnă că, din anul 1993, o zonă sălbatică de două ori mai mare decât Alaska a fost sustrasă speciilor de plante și animale care depind de ea şi că suprafaţa ocupată de regiunile sălbatice reprezintă în prezent doar 23% din suprafaţa totală de teren a Pământului.

„Pierderea continuă a zonelor sălbatice de pe Pământ este o problemă la nivel global cu consecinţe profunde, care sunt în mare măsură ireversibile”, au declarat cercetătorii care au realizat studiul.

„În cazul în care aceste tendințe continuă, s-ar putea ca în mai puţin de un secol să nu mai existe zone sălbatice semnificative la nivel global”.

Cercetătorii au descoperit că regiunea Amazonului și Africa Centrală au fost afectate cel mai mult de pierderea zonelor sălbatice, care sunt definite ca peisaje intacte din punct de vedere biologic și ecologic, care nu au fost perturbate de activitatea umană.

„Aceste zone exclud activităţile industriale sau infrastructura de dezvoltare, dar nu şi prezenţa oamenilor, cum ar fi populaţiile indigene”, au arătat oamenii de ştiinţă.

Din cele 3,3 milioane de kilometri pătrați de zone sălbatice ce s-au pierdut din anul 1993, regiunea Amazonului a reprezentat aproape o treime, în timp ce Africa Centrală a reprezentat 14%. Cercetătorii au constatat că 30,1 milioane de kilometri pătrați de zone sălbatice s-au pierdut, ceea ce echivalează cu mai puțin de un sfert din suprafaţa totală de teren a planetei.

Mai îngrijorător este faptul că ritmul în care sunt distruse regiunile sălbatice este mai rapid decât cel în care sunt declarate noi arii protejate. În aceeași perioadă de timp în care am pierdut 3,3 milioane de kilometri pătrați de regiuni sălbatice, rezervaţiile naturale au totalizat 2,5 milioane de km pătraţi.

„Regiunile sălbatice nu pot fi refăcute. După ce acestea au dispărut, procesele ecologice care stau la baza acestor ecosisteme au încetat și zonele sălbatice nu se mai pot reface. Singura opțiune este să protejăm în mod activ ceea ce a mai rămas”, a declarat James Watson de la University of Queensland din Australia şi Wildlife Conservation Society din New York.

Harta regiunilor sălbatice de pe PământHarta care arată, în verde, zonele sălbatice rămase pe Pământ şi zonele sălbatice pierdute în ultimele două decenii, în roșu. Credit: James Watson

Cercetătorii au constatat că în America de Nord, Asia de Nord, Africa de Nord şi în Australia s-au pierdut cele mai multe zone sălbatice. Încurajator este faptul că cele mai multe din zonele sălbatice rămase, 82,3% sau 25,2 milioane de km pătraţi, sunt formate din regiuni vaste, continue, care ocupă cel puțin 10.000 de km pătraţi.

Dacă regiunile sălbatice rămase s-ar fi fragmentat în zone mult mai mici, atunci situația era mult mai gravă, deoarece acestea sunt mai greu de protejat. În acest sens, cercetătorii au menţionat programul de protejare a regiunilor sălbatice ARPA (Amazon Region Protected Areas) din Brazilia, care va stabili noi arii protejate și modalităţi durabile de gestionare a resurselor naturale. Se preconizează că acest program se va extinde şi în Peru și Columbia. De asemenea, programul Canadian Boreal Forest Conservation Framework a fost, de asemenea, nominalizat ca unul dintre cele mai bune programe de conservare a regiunilor sălbatice din lume.

Din păcate, programele existente de conservare a zonelor sălbatice sunt puține, iar cercetătorii cred că dacă tendinţele actuale continuă, atunci s-ar putea ca în mai puțin de un secol să nu mai existe zone sălbatice semnificative la nivel global.

„Dacă nu acționăm în curând, regiunile sălbatice se vor pierde, iar acest lucru este un dezastru pentru schimbările climatice, precum și pentru unele dintre comunitățile umane cele mai vulnerabile de pe planetă… Avem datoria să acționăm acum pentru copiii noștri și pentru copiii copiilor noştri”, a declarat James Watson”.

Să sperăm că pe exoplaneta Proxima b există o mulțime de copaci…

Studiul cercetătorilor a fost publicat în Current Biology.

Sursă: Science Alert