De ce îi urăsc oamenii pe bancheri?

Aşa cum o arată sondajele de opinie, gradul de încredere al oamenilor în bancheri se află într-un continuu declin, mai ales în ceea ce priveşte etica şi onestitatea acestora. În consecinţă, nu este o surpriză faptul că există site-uri întregi dedicate acestui subiect. Iar Bank of America se află, în mod constant, în top 10 al celor mai puţin apreciate companii din SUA.

Sunt bancherii lipsiţi de onestitate? Credit: Shutterstock.com

Un studiu realizat recent în Australia a încercat să identifice unele dintre motivele pentru care australienii nu au încredere în bancheri. Ameeta Jain şi colegii ei au încercat în cadrul cercetării lor să  obțină răspunsul la următoarele întrebări :

Este profitul realizat de bănci exagerat de mare?

Au directorii de bancă salarii prea mari?

Nu-şi plătesc băncile propriile impozite?

Ei au aflat că răspunsul este „NU” la fiecare din aceste întrebări.

Profit prea mare?

În ceea ce priveşte profitul obţinut de bănci, Jain a constat că acesta are o valoare medie în rândul companiilor din Australia. Băncile sunt mai puţin profitabile decât companiile din domeniul telecomunicaţiilor, companiile ce activează în domeniul sănătăţii sau instituţiile financiare nebancare, dar ele sunt mult mai profitabile decât companiile care produc materii prime, sisteme de calcul sau energie. Studiul arată că profitul băncilor este mai stabil în timp decât în cazul companiilor din alte sectoare de activitate, dar şi că în ultimii zece ani acesta a avut o evoluţie aproximativ constantă.

Jain presupune că interesul public s-a axat pe mărimea absolută a profiturilor şi nu asupra rentabilității în general. De asemenea, mărimea acestor profituri joacă un rol important în ceea ce priveşte discuţia despre salarii.

Salarii exagerat de mari?

Concluzia ce rezultă din studiul de față arată că salariile directorilor de bancă par să fie mai mici decât ne-am putea aștepta, dacă luăm în considerare cheltuielile salariale ale băncilor. De fapt, acestea ar avea cea mai mică valoare din rândul sectoarele de activitate analizate în studiul de faţă. Cei mai bine plătiţi directori sunt cei din sectorul energetic, urmaţi de cei din cadrul companiilor având ca obiect de activitate materiile prime. Abia apoi urmează cei din cadrul băncilor. Rezultatul provine dintr-o ecuație de regresie care arată valoarea salariului în funcție de mărimea, rentabilitatea, rata profitului și riscul de firmă. Acest rezultat este confirmat de faptul că autorii studiului au testat diferite metode alternative de verificare, dar au obţinut aceleaşi rezultate.

Evazionişti?

Concluziile privind plata impozitele sunt chiar şi mai uimitoare, mai ales atunci când le analizăm într-un context internaţional. Băncile din Australia au avut în perioada 2003-2009 o rată de impozitare medie de 29,95%. Prin comparaţie, băncile din Canada au plătit 19,11%, băncile din Germania 16,41% în timp ce băncile din SUA nu au plătit mai mult de 11,86% în fiecare an, iar băncile din Marea Britanie nu au plătit niciodată mai mult de 9,50%. Jain a constatat că băncile din Australia plătesc unele din cele mai mari taxe.

În concluzie, dacă băncile din Australia nu par a avea profituri excesive, îşi plătesc taxele și nici nu acordă salarii excesive, cum putem explica nivelul scăzut de încredere al opiniei publice?

În același timp, clienții băncilor par să fie mai liniştiţi în legătură cu băncile lor. În ultimul deceniu băncile au depus un efort considerabil pentru a inversa o parte din percepția publică negativă asupra lor. În acest fel, nivelul general de satisfacție al clienților a crescut brusc.

Cel mai recent sondaj Roy Morgan a constatat că „nivelul de satisfacţie al clienţilor băncilor a ajuns la 81,6% în luna ianuarie, o creștere nesemnificativă comparativ cu 81,5% în luna decembrie, dar suficientă totuşi pentru a se atinge cel mai înalt nivel din ultimii 18 ani”. Este un câștig important de încredere având în vedere că în urmă cu un deceniu gradul de satisfacție al clienților era de aproximativ 65%. Marile bănci sunt încă evaluate mai puţin bine decât băncile mici, dar diferența dintre acestea s-a redus brusc.

Cifra de afaceri

O explicaţie pentru percepţiile negative asupra băncilor ar putea fi legată de mărimea afacerilor derulate de acestea. Există oameni care sunt preocupaţi, în general, de marile afaceri, iar principalele bănci din Australia chiar reprezintă afaceri la scară mare. Există instituţii precum ACCC, APRA şi ASIC al căror rol este acela de a preveni un comportament bancar nedorit. În mod evident, băncile nu sunt perfecte şi ele trebuie să acţioneze în cadrul lor legislativ. Interesant, s-a dovedit că în unele cazuri recente în care băncile au fost criticate a fost vorba despre unele eşecuri ale unor societăți de investiții sau ale unor brokeri.

Există, de asemenea, o categorie de oameni care suspectează afacerile în general şi pentru care băncile reprezintă un motiv de a-şi exprima propriile îndoieli. În acelaşi timp, nu este clar unde va conduce această tendință în ceea ce priveşte economia mixtă din Australia. Băncile de stat au încercat de mai multe ori să schimbe această percepţie a populaţiei și nu au reușit de multe ori. Guvernele nu s-au dovedit nici ele foarte bune în derularea afacerilor la care au participat şi băncile.

De asemenea, a existat o animozitate istorică între bănci şi ALP generate de evenimentele ce au avut loc ca urmare a crizei economice din anii 1890, Marea Criză Economică şi de tentativele eşuate privind naţionalizarea băncilor de după cel de-al doilea război mondial. Experienţa anilor 1990, atunci când s-au închis numeroase filiale bancare, iar calitatea serviciilor bancare s-a redus, a susţinut şi a întărit îngrijorarea generală cu privire la bănci. Chiar şi preocupările recente în legătură cu unele sfaturi financiare au condus la o creştere în continuare a scepticismului în legătură cu activitatea bancară.

Studiul publicat în Economic Papers este util. În măsura în care critica asupra băncilor este raţională, trebuie acum să urmărim alţi factori în afară de rentabilitate, salarii şi plata impozitelor pentru a explica percepţia publică negativă asupra băncilor.

Traducere şi adaptare după Why do people hate bankers? No, really…