Chiar şi animalele râd, susţin oamenii de ştiinţă

Oamenii de știință de la Universitatea din California, Los Angeles, au analizat semnalele vocale din timpul jocului, sau ceea ce s-ar putea crede despre râs, în regnul animal.

Jocul este comun în câteva descendențe ale regnului animal, fiind deosebit de răspândit printre unele păsări și multe mamifere.

Deşi există mai multe teorii ale funcției și tipurilor de joc, oamenii de ştiinţă au dificultăți privind definirea, identificarea și cuantificarea comportamentului presupus al jocului.

Într-o nouă recenzie a literaturii științifice de specialitate, profesorul Greg Bryant de la Universitatea din California, Los Angeles și absolventul Sasha Winkler s-au concentrat asupra jocului social, cel mai frecvent tip de joc descris la mamifere.

Analizând comportamentul din timpul jocului al diferitelor specii de animale, Winkler & Bryant au urmărit tiparele de vocalizare care prezintă asemănări cu râsul uman. Credit: Katrin B.

Cercetătorii au căutat informații privind vocalizările animalelor pentru a afla dacă acestea au fost înregistrate ca zgomotoase sau tonale, puternice sau liniștite, înalte sau joase, scurte sau lungi, ca un singur apel sau un model ritmic, căutând caracteristici cunoscute ale sunetelor din timpul jocului.

„Această lucrare prezintă elegant modul prin care un fenomen considerat odată tipic uman se dovedește a fi strâns legat de un comportament împărtășit cu alte specii care sunt separate de oameni de zeci de milioane de ani”, a spus profesorul Bryant.

„Atunci când râdem, oferim adesea informații altora că ne amuzăm și îi invităm și pe alții să se alăture.

Unii cercetători au sugerat că acest tip de comportament vocal este comun multor animale care se joacă și, ca atare, râsul este versiunea noastră umană a unui joc vocal evolutiv străvechi”, a adăugat Winkler.

Cercetătorii au descoperit un joc vocal documentat la cel puțin 65 de specii, incluzând o varietate de primate, vaci și câini domestici, vulpi, foci și manguste, precum și trei specii de păsări, inclusiv papagali și coţofene din Australia.

„Analiza noastră cuprinzătoare a literaturii de specialitate a relevat faptul că semnalele vocale din timpul jocului social sunt destul de frecvente la speciile de mamifere și la unele păsări, ceea ce contrazice afirmaţia populară că „jocul animalelor este tăcut”.

Întrucât ceea ce reprezintă „joc” în mare parte din regnul animal poate semăna cu lupta, sunetele de joc pot contribui la accentuarea neagresiunii în astfel de momente de apropiere fizică.

Chiar dacă observarea și cercetarea ulterioară a vocalizărilor ar fi fructuoase, astfel de observații pot fi greu de obţinut în sălbăticie, în special pentru animalele ale căror sunete de joc ar putea fi mai puţin zgomotoase.

A acorda mai multă atenție şi altor specii din acest punct de vedere ne ajută să înţelegem mai bine forma şi funcția râsului uman, completând informaţiile de care dispunem privind evoluția comportamentului social uman”, au declarat cercetătorii.

Studiul cercetătorilor a fost publicat în revista Bioacoustics.

Traducere după Animals Laugh Too, Researchers Say