Ritmul cardiac. Monitorizare şi interpretare.

Apariţia brăţărilor fitness a condus la creşterea numărului de persoane care-şi monitorizează ritmul cardiac, atât pe parcursul zilei, cât şi în timpul practicării unor exerciţii fizice.

Indiferent dacă sunteți un sportiv care încearcă să dobândească performanţe mai bune sau doar încercaţi să vă îmbunătăţiţi sănătatea, cunoaşterea ritmului cardiac permite o înţelegere mai bună a funcţionării organismului şi stării de sănătate.

Ritmul cardiac este unul dintre semnele vitale ale corpului şi totuși nu toată lumea cunoaşte ce este, cum se monitorizează şi de ce este important să ţinem cont de el.

1. Ce este ritmul cardiac?

Ritmul cardiac, numit uneori şi frecvența pulsului sau frecvența cardiacă, reprezintă numărul de contracţii ale inimii într-un minut.

Fiziologii se concentrează pe contracțiile ventriculului stâng, camera inimii care generează presiune pentru a trimite sângele prin aortă spre întregul corp. Capacitatea de pompare a inimii este legată, în mod direct, de capacitatea de a furniza oxigen tuturor organelor din corp.

Circulaţia sângelui prin inimă. Credit: Olga Bolbot/Shutterstock.com

Atunci când urcăm scările sau transportăm ceva greu, mușchii și organele noastre interne au nevoie de mai mult oxigen şi astfel inima bate mai repede.

2. Cum se măsoară ritmul cardiac?

Cel mai simplu mod de a măsura ritmul cardiac este să găsim pulsul și să numărăm numărul de pulsuri pe care le simţim timp de un minut.

La adulți, cele mai bune locuri pentru a simți pulsul sunt arterele mari care se află aproape de suprafața pielii, cum ar fi carotida din zona gâtului său artera radială de pe partea inferioară a încheieturii mâinii. Dacă simțiți pulsul prin carotidă, nu apăsați prea tare pentru a nu perturba fluxul de sânge către și dinspre cap.

Mai recent, dispozitivele fitness ce se poartă la încheietura mâinii incorporează senzori optici pentru a urmări ritmul cardiac. Aceste dispozitive portabile folosesc fotopletismograma (FPG), o tehnologie care există încă de la mijlocul anilor ’70.

Senzorul optic din aceste echipamente detectează fiecare puls trimiţând un fascicul de lumină prin piele şi analizând modul cum se refractă înapoi ca urmare a trecerii prin sânge. Acest tip de monitorizare a ritmului cardiac este foarte răspândit, dar este mai puţin precis în cazul persoanelor cu pielea mai închisă la culoare.

O altă tehnică de monitorizare a ritmului cardiac se bazează pe măsurarea activităţii electrice a inimii, electrocardiograma (EKG).

În mare, cele două tehnici sunt la fel de exacte.

3. Cine controlează ritmul cardiac?

Sistemul nervos autonom sau sistemul nervos vegetativ este responsabil cu ritmul cardiac. Acesta este o parte a sistemului nervos care funcţionează fără să fie controlat conştient de noi.

Atunci când cineva începe un exerciţiu fizic, sistemul nervos autonom dezactivează mai întâi ”frâna” care, în condiții normale, menține un ritm constant şi scăzut al inimii şi apoi stimulează, în mod activ, inima să bată mai repede.

În plus, cantitatea de sânge evacuată din ventriculul stâng cu fiecare bătaie a inimii crește mai ales în etapele inițiale ale exercițiului fizic.

Un volum mai mare de sânge și mai multe bătăi pe minut ale inimii înseamnă o cantitate mai mare de sânge eliberată de inimă ca urmare a creșterii necesarului de oxigen în timpul exercițiilor musculare.

Monitorizarea ritmului cardiac în timpul activităţii fizice. Credit: Maridav/Shutterstock.com

4. Cum variază ritmul cardiac în funcţie de intensitatea exercițiului?

Pe măsură ce intensitatea sau durata unui exerciţiu fizic se măresc, inima bate tot mai repede. Această relație înseamnă că putem utiliza ritmul cardiac ca pe o măsură a intensităţii efortului fizic în funcţie de frecvența cardiacă maximă.

Putem determina frecvența cardiacă maximă efectuând exerciții din ce în ce mai dificile, cum ar fi mersul pe o bandă de alergare într-un ritm tot mai mare până când nu mai putem ține pasul, dar este mult mai prudent să o estimăm.

În urma a numeroase studii, cercetătorii au stabilit că frecvența cardiacă maximă scade odată cu vârsta, astfel încât vârsta este un factor în toate relaţiile de estimare.

Cea mai răspândită și cea mai simplă ecuație de predicție este următoarea:

Frecvența cardiacă maximă este egală cu 220 minus vârsta.

Cunoscând frecvența cardiacă maximă se pot stabili anumite procente din aceasta pentru definirea intensităţii exerciţiilor fizice, conform tabelului de mai jos.

Intensitatea exerciţiilor fizice în funcţie de frecvenţa cardiacă maximă și vârstă. Credit: The Conversation, CC-BY-ND Source: American Heart Association

Interesant este că această ecuație de predicţie a ritmului cardiac maxim, deși poate cea mai frecventă, nu s-a bazat pe o cercetare empirică și nu este la fel de exactă ca alte ecuaţii pe care le puteți încerca, cum ar fi vârsta înmulțită cu 0,7 și apoi scăzută din 208.

Ca în orice ecuație de predicție, există întotdeauna o anumită variabilitate individuală. Pentru a cunoaște cu exactitate ritmul cardiac maxim la vârsta curentă, ar trebui să-l măsurăm în timpul unor exerciții fizice intense.

5. De ce este important să cunoaştem intensitatea exercițiilor fizice?

Pe lângă faptul că ne ajută să ştim dacă îndeplinim recomandările generale pentru un anumit exercițiu fizic, cunoașterea intensității unei sesiuni de antrenament este de folos şi în alte moduri.

În primul rând, organismul folosește diferite surse primare de energie pentru a susţine exerciții fizice de diverse intensități. În timpul unor exerciții având o intensitate mai mică, o proporție mai mare din energia pe care o utilizăm provine din sursele de grăsime din corpul nostru. În timpul unor exerciții mai intense, mai multă energie provine din sursele de carbohidrați.

Totuşi, nu încetiniți banda de alergare dacă sperați să scăpați de câteva kilograme de grăsime. Exercițiile fizice cu o intensitate mică necesită, în general, mai puțină energie. Așadar, pentru a arde aceeași cantitate de calorii în timpul unor exerciții de intensitate mai mică trebuie ca durata acelor exerciţii să fie mai mare decât în cazul unor exerciţii efectuate cu o intensitate mai mare.

În al doilea rând, intensitatea unui anumit exerciţiu fizic reflectă condiţia fizică. Dacă putem finaliza un exerciţiu fizic de intensitate relativă mică (cum ar fi să alergăm un kilometru în aceeași perioadă de timp) şi constatăm că inima bate mai încet decât în ​​trecut, atunci ştim că capacitatea noastră de efort s-a îmbunătăţit.

Acesta este un lucru bun, deoarece creșterea capacităţii de fitness este asociată cu o scădere a riscului de deces.

Traducere şi adaptare după Tracking your heart rate? 5 questions answered about what that number really means