Ochiul Saharei. Un mister încă nedezlegat

Ochiul Saharei se ascunde de milenii în văzul lumii. Motivul este acela că această formațiune geologică uriașă și misterioasă este greu de observat de la nivelul solului.

Ochiul Saharei. Credit: JPL/NASA/Wikimedia

Ochiul Saharei a fost descoperit abia atunci când oamenii au reuşit să ajungă în spațiul cosmic, dar chiar și acum oamenii de știință nu înțeleg pe deplin cum s-a format această formaţiune geologică unică.

Ochiul Saharei, cunoscut şi ca structura Richat, se află în vestul deșertului Sahara, în Mauritania. El are un diametru de aproximativ 40 km.

Ochiul Saharei pe hartă. Credit: NASA/JPL/NIMA

În anul 1965 sonda spaţială Gemini IV s-a aflat timp de patru zile pe o orbită în jurul Pământului şi cu această ocazie astronauților li s-a cerut să fotografieze suprafaţa Pământului pentru a surprinde, în mod special, „orice formaţiuni circulare de mari dimensiuni care ar putea fi structuri de impact”, aşa cum rezultă din textul care însoțește un set de fotografii obţinute în cadrul misiunii spaţiale.

Craterele de impact sunt importante din punct de vedere geologic, deoarece cu ajutorul lor putem înţelege mai bine istoria Pământului. De asemenea, oamenii de ştiinţă pot face predicţii despre viitor cunoscând numărul şi frecvenţa de apariţie a craterelor de impact pe suprafaţa Pământului.

Iniţial s-a crezut că Ochiul Saharei a rezultat în urma impactului unui meteorit. Cu toate acestea, cercetătorii nu au găsit la faţa locului o cantitate suficient de mare de rocă topită care să susţină această ipoteză.

Teoriile actuale sugerează că această formațiune geologică incredibilă s-a format într-un mod mult mai complicat. Se pare că structura inelului principal al Ochiului Saharei reprezintă rămășița erodată a ceea ce a fost odată cupola unor straturi ale scoarței terestre.

Chiar dacă oamenii de știință mai au încă întrebări fără răspuns cu privire la Ochiul Saharei, doi geologi canadieni au propus o nouă teorie cu privire la originea acestei formațiuni geologice.

Ei cred că formarea Ochiului Saharei a început în urmă cu mai mult de 100 de milioane de ani, atunci când supercontinentul Pangaea s-a rupt în bucăţi, datorită mişcării plăcilor tectonice, iar actualele continente Africa și America de Sud s-au îndepărtat unul de altul.

Roca topită, care a fost împinsă în sus spre suprafață, a creat o cupolă de straturi de rocă. Astfel s-au format şi liniile de fractură care înconjoară și traversează Ochiul Saharei. Roca topită a dizolvat, de asemenea, calcarul în apropiere de centrul Ochiului Saharei, care s-a prăbușit formând un tip special de rocă numită rocă brecie.

Nu mult timp după formarea sa, Ochiul Saharei a erupt violent ceea ce a provocat colapsul formaţiunii geologice, iar în continuare eroziunea a fost cea care a creat forma specifică pe care o știm în prezent. Inelele Ochiului Saharei sunt realizate din diferite tipuri de roci care se erodează cu viteze diferite. Cercul albicios de lângă centrul Ochiului Saharei este format din rocă vulcanică creată în timpul exploziei.

Astronauții se bucură de prezenţa Ochiului Saharei, deoarece deşertul Sahara este o mare neîntreruptă de nisip. Ochiul Saharei rupe monotonia călătoriei în spaţiul cosmic, iar acum acesta a devenit un reper cheie pentru astronauţi.

Unii oameni cred însă că Ochiul Saharei reprezintă de fapt rămășițele orașului Atlantidei, pe care Platon l-a descris ca având inele concentrice din piatră şi canale de apă.

În concluzie, originea Ochiului Saharei rămâne încă un mister pe care viitoarele cercetări vor încerca să-l dezlege.

Sursă: Science Alert