Misterul petelor luminoase de pe Ceres se adânceşte

Cele mai recente imagini cu enigmaticele pete albe de pe Ceres sunt mult mai clare, dar este evident că Down va trebui să coboare mult mai mult pentru a putea vedea detaliile cruciale care sunt ascunse de aceste pete luminoase supraexpuse formate din puncte albe. Totuși, se pot observa unele detalii interesante (N.t. Sonda spaţială Down se află pe orbită în jurul lui Ceres, aceasta fiind lansată de NASA pentru înțelegerea originilor Sistemului Solar).

În cea mai recentă imagine prezentată de NASA se pot vedea petele albe ce au fost observate în craterul având un diametru de 91,7 km de la suprafaţa planetei pitice Ceres. Oamenii de ştiinţă din cadrul misiunii Down cred că acestea se datorează reflexiei luminii de către, probabil, gheața care există acolo. Credit: NASA/JPL-Caltech/UCLA/MPS/DLR/IDA.

Cea mai recentă fotografie face parte dintr-o secvență de imagini capturate în data de 16 mai 2015, atunci când sonda spaţială se afla pe o orbită aflată la o altitudine de 7.200 km deasupra planetei pitice Ceres. Sunt de interes, în special, o serie de canale sau fisuri aflate pe suprafaţa lui Ceres şi care apar de fiecare parte a craterului în care au fost observate petele luminoase.

Comparaţie între cele mai recente fotografii ale petelor albe ce au fost obţinute de sonda spațială Down în data de 4 mai (de la o altitudine de 13.500 km) şi în data de 16 mai (de la o altitudine de 7.200 km). Credit: NASA/JPL-Caltech/UCLA/MPS/DLR/IDA.

Deşi explicaţia acestor pete continuă să-i preocupe pe oamenii de ştiinţă, Christopher Russell, investigatorul principal al misiunii Down, a afirmat că: „se poate concluziona acum că strălucirea intensă a acestor pete luminoase se datorează reflexiei luminii solare de către un mediu puternic reflectorizant aflat pe suprafața lui Ceres, posibil gheață”.

Materia ce se observă în ambele fotografii a fost excavată de sub suprafața lui Marte și depozitată în apropiere ca urmare a unui impact care a avut loc în anul 2008 şi care a format un crater având un diametru de aproximativ 8 m. Pata luminoasă produsă cu această ocazie a fost suficient de mare încât să se poată confirma faptul că în acest caz este vorba despre gheaţă. Imaginile au fost obţinute cu ajutorul spectrometrului Reconnaissance Imaging Spectrometer aflat pe Mars Reconnaissance Orbiter. Credit: NASA/JPL-Caltech/University of Arizona.

Am avut ocazia să observăm gheața aflată sub suprafața acoperită de praf a planetei Marte şi care a fost supusă unor impacturi cu asteroizi/meteoriţi, deoarece acolo s-au produs unele impacturi recente care au expus gheața proaspătă. În cele mai multe cazuri, gheața sublimează treptat sau este acoperită în timp de praf. Dacă petele albe observate pe Ceres sunt gheaţă, atunci putem presupune, în mod rezonabil, că acestea trebuie să fie recente, altfel s-ar fi vaporizat sau ar fi sublimat în spațiu, aşa cum s-a întâmplat în cazul petelor luminoase de pe planeta Marte.

Telescopul spaţial Hubble a obţinut aceste imagini ale planetei pitice Ceres de-a lungul unei perioade de observaţie de 2 ore şi 20 minute. Observaţiile au fost făcute în lumină vizibilă şi în ultraviolet. Hubble a obţinut aceste imagini în perioada decembrie 2003 – ianuarie 2004. Credit: NASA, ESA, J. Parker, P. Thomas şi L. McFadden.

S-a afirmat că aceste pete luminoase ar fi aceleaşi cu cele care au fost fotografiate de către telescopul spațial Hubble în anul 2004. Aşa cum susţine Phil Plait, cel care scrie pe blogul Bad Astronomy, această afirmaţie este falsă. El a vorbit cu Joe Parker, cel care a făcut parte din echipa care a obţinut fotografiile din anul 2004, iar acesta a declarat că petele luminoase observate de sonda Dawn şi petele observate de telescopul Hubble nu sunt aceleaşi.

Este posibil ca petele observate de sonda Down să se fi format după anul 2004 sau acestea să fi fost, pur și simplu, prea mici pentru ca telescopul Hubble să le observe? Pare puțin probabil. Şi atunci ce s-a întâmplat cu petele observate de Hubble? Au sublimat?

Clipul video a fost realizat de Tom Ruen pe baza imaginilor obţinute de sonda Dawn. Se poate vedea că petele continuă să reflecte lumina chiar şi după apusul de Soare de pe Ceres.

Din imaginile cu Ceres din timpul rotației sale rezultă că lumina Soarelui este reflectată de pete chiar şi după ce umbra de la apus și de la răsărit se lasă peste crater. Aceasta înseamnă că petele luminoase se află la o anumită înălţime faţă de fundul craterului şi aşa cum se observă în fotografia ce prezintă răsăritul Soarelui (vezi imaginea de mai jos), cele mai strălucitoare pete par să lumineze de-a lungul părţii laterale a unui deal sau a unui munte. Poate fi vorba în acest caz de gheață proaspătă sau de sare, care ar fi apărut la vedere în urma unor alunecări recente de teren cauzate de unele impacturi recente sau de către forțele tectonice?

O imagine a petelor albe obţinută la scurt timp după răsăritul Soarelui. Cele mai strălucitoare par a fi situate pe un vârf de munte aflat în partea centrală a craterului. Nu este clar dacă cealaltă pereche de pete luminoase, ce poate fi observată ceva mai jos, se află tot pe un vârf de munte sau într-o regiune plană. Credit: NASA

Să privim spre un alt loc din Sistemul Solar în care există o pată albă enigmatică sau, mai exact, un arc alb luminos. Este vorba despre craterul Wunda aflat pe Umbriel, unul dintre sateliţii lui Uranus. Craterul având un diametru de 150 km se află pe ecuatorul acestui satelit şi este denumit Wunda după numele unui spirit întunecat din mitologia aborigenă australiană. Acesta adăposteşte o pată luminoasă având un diametru de 10 km. Incă nu se ştie ce reprezintă această pată!

Pe Umbriel, un satelit al lui Uranus având un diametru de 1.170 km, se află craterul Wunda și inelul său luminos de origine necunoscută. În această fotografie ecuatorul lui Umbriel este în poziţie verticală. Credit: NASA.

Traducere şi adaptare după Ceres Bright Spots Sharpen But Questions Remain