Laureaţii Premiului Nobel 2024

Premiile Nobel se decernează din anul 1901, cu excepţia celui pentru economie, care a fost instituit în anul 1968 de către Banca Centrală din Suedia cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii.

Premiile Nobel au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

Premiile Nobel se acordă pentru beneficiile aduse umanităţii.

Premiul Nobel pentru Medicină 2024

Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2024 a fost acordat cercetătorilor Victor Ambros şi Gary Ruvkun pentru „descoperirea microARN şi a rolului său în reglarea post-transcripţională a genelor”, a anunțat Comitetul Nobel.

Premiul Nobel din acest an este acordat celor doi oameni de ştiinţă pentru descoperirea unui principiu fundamental care guvernează modul în care este reglată activitatea genelor.

„Informaţiile stocate în cromozomii noştri pot fi comparate cu un manual de instrucţiuni pentru toate celulele din corpul nostru. Fiecare celulă conţine aceiaşi cromozomi, deci fiecare celulă conţine exact acelaşi set de gene şi exact acelaşi set de instrucţiuni. Cu toate acestea, diferite tipuri de celule, cum ar fi celulele musculare şi nervoase, au caracteristici foarte distincte.

Cum apar aceste diferenţe? Răspunsul se află în reglarea genelor, care permite fiecărei celule să selecteze doar instrucţiunile relevante. Acest lucru asigură faptul că numai setul corect de gene este activ în fiecare tip de celulă”, arată Comitetul Nobel.

Descoperirea lor este revoluționară, transmite Comitetul, pentru că „a dezvăluit un principiu complet nou de reglare a genelor care s-a dovedit a fi esențial pentru organismele multicelulare, inclusiv pentru oameni”.

Victor Ambros s-a născut în 1953 în Hanover, New Hampshire, SUA. A obținut doctoratul la Massachusetts Institute of Technology (MIT), Cambridge, în 1979, unde a făcut și cercetări postdoctorale între 1979 și 1985. În 1985, a devenit cercetător principal la Universitatea Harvard. A fost profesor la Dartmouth Medical School între 1992 și 2007, iar în prezent este profesor Silverman de Științe Naturale la University of Massachusetts Medical School, Worcester.

Gary Ruvkun s-a născut în Berkeley, California, SUA, în 1952. A obținut doctoratul la Universitatea Harvard în 1982. A fost cercetător postdoctoral la Massachusetts Institute of Technology (MIT), Cambridge, între 1982 și 1985. În 1985, a devenit cercetător principal la Massachusetts General Hospital și Harvard Medical School, unde în prezent este profesor de genetică.

Premiul Nobel pentru Fizică 2024

Premiul Nobel pentru Fizică 2024 a fost atribuit cercetătorului american John Hopfield şi canadianului Geoffrey Hinton pentru descoperiri şi invenţii legate de procesul de învăţare al maşinilor (machine learning) prin reţele neuronale artificiale, conform comunicatului Comitetului Nobel de la Stockholm.

Cei doi laureaţi ai Nobelului pentru Fizică din acest an au folosit instrumentarul fizicii pentru a dezvolta metode care se află în prezent la baza procesului de învăţare al maşinilor.

John Hopfield a creat o memorie asociativă ce poate stoca şi reconstrui imagini şi alte tipuri de modele în date. Geoffrey Hinton a inventat o metodă de identificare autonomă a unor proprietăţi ale datelor, ce permite îndeplinirea unor sarcini precum identificarea anumitor elemente specifice în fotografii.

Atunci când vorbim despre inteligenţă artificială (IA), de cele mai multe ori ne referim la procesul de învăţare al maşinilor prin reţele neuronale artificiale. Această tehnologie a fost iniţial inspirată de structura creierului uman. Într-o reţea neuronală artificială, neuronii creierului sunt reprezentaţi de noduri care pot avea diferite valori. Aceste noduri interacţionează între ele prin conexiuni ce pot fi asemuite sinapselor şi care pot fi făcute mai puternice sau mai slabe. Reţeaua este antrenată, spre exemplu, prin dezvoltarea unor conexiuni mai puternice între nodurile care au, în mod simultan, o valoare mai mare.

Laureaţii de anul acesta al Nobelului pentru Fizică au desfăşurat o activitate importantă în domeniul reţelelor neuronale artificiale începând cu anii 1980.

John Hopfield a inventat o reţea ce foloseşte o metodă pentru salvarea şi recreerea modelelor. Ne putem imagina nodurile ca pe nişte pixeli. Reţeaua lui Hopfield foloseşte fizica ce defineşte caracteristicile materialelor prin spinul atomilor – o proprietate care face ca fiecare atom să se comporte ca un micro-magnet. Reţeaua în ansamblu este descrisă într-o manieră echivalentă energiei din sistemele de spin din fizică şi este antrenată prin identificarea valorilor pentru conexiunile dintre noduri astfel încât imaginile salvate să aibă energie scăzută. Atunci când reţeaua Hopfield este alimentată cu o imagine distorsionată sau incompletă, lucrează metodic prin noduri şi le actualizează valorile astfel încât energia reţelei scade. Astfel reţeaua lucrează pas cu pas pentru a găsi imaginea salvată care este cea mai apropiată de cea imperfectă pe care a primit-o spre analiză.

Geoffrey Hinton a folosit reţeaua Hopfield ca bază pentru o nouă reţea care foloseşte o metodă diferită: maşina Boltzmann. Această reţea poate învăţa să recunoască elemente caracteristice într-un tip de date selectat. Hinton a folosit instrumente din fizică statistică, ştiinţa sistemelor construite din numeroase componente similare. Maşina Boltzmann este antrenată prin alimentarea cu exemple cu probabilitate mare să apară atunci când maşina este pornită. Maşina Boltzmann poate fi folosită pentru a clasifica imagini sau pentru a crea noi exemple din tipul de model cu care a fost antrenată. Contribuţia lui Hinton în domeniu a ajutat la declanşarea exploziei din prezent din domeniul dezvoltării procesului de învăţare a maşinilor.

„Activitatea laureaţilor s-a dovedit deja extraordinar de utilă. În fizică folosim deja reţelele neuronale artificiale într-o variatate mare de arii de specialitate, cum ar fi dezvoltarea unor noi materiale cu proprietăţi specifice”, a declarat Ellen Moons, preşedinta Comitetului Nobel pentru Fizică.

John J. Hopfield s-a născut în 1933 la Chicago şi a obţinut doctoratul la Cornell University în 1958. În prezent activează ca profesor la Princeton University.

Geoffrey E. Hinton, născut în 1947 la Londra, a obţinut doctoratul în 1978 la Universitatea din Edinburgh. În prezent este profesor la Universitatea din Toronto, Canada.

Premiul Nobel pentru Chimie 2024

Premiul Nobel pentru Chimie 2024 a fost atribuit cercetătorului american David Baker, de la Universitatea din Washington, pentru designul computaţional al proteinelor şi britanicilor Demis Hassabis şi John Jumper, cercetători în cadrul Google Deepmind, pentru predicţia structurii proteinelor, conform comunicatului Comitetului Nobel de la Stockholm.

Premiul Nobel pentru Chimie 2024 a fost dedicat proteinelor, ingenioasele instrumente chimice care susţin viaţa.

Proteinele sunt în general alcătuite din 20 de aminoacizi care pot fi combinaţi în moduri aproape nelimitate. Folosind informaţia păstrată în ADN ca pe un model, aminoacizii se conectează în celulele noastre pentru a forma lungi catene. Apoi se produce „magia proteinelor” – catenele de aminoacizi se răsucesc şi se pliază într-o structură tridimensională distinctă, uneori unică. Această structură le conferă funcţie proteinelor. Unele participă în producerea ţesutului muscular, altele produc solzi sau pene, în timp ce altele pot deveni hormoni sau anticorpi. Multe dintre ele formează enzime, care coordonează apoi reacţiile chimice ale vieţii cu o precizie uluitoare. Proteinele aflate la suprafaţa celulelor sunt de asemenea extraordinar de importante, funcţionând precum nişte canale de comunicare între celule şi mediul înconjurător.

David Baker a reuşit în misiunea considerată aproape imposibilă de a construi tipuri cu totul noi de proteine, unele dintre ele cu funcţii noi, iar Demis Hassabis şi John Jumper au dezvoltat un model IA care a rezolvat o problemă veche de 50 de ani: predicţia structurilor tridimensionale complexe a proteinelor dintr-o secvenţă de aminoacizi. Aceste descoperiri au un potenţial enorm pentru ştiinţă, dar şi pentru diferite industrii.

David Baker şi-a început cariera universitară studiind filosofia şi ştiinţele sociale la Harvard. Şi-a schimbat direcţia carierei după ce a citit prima ediţie a manualului de Biologie Moleculară a Celulei. El a început să exploreze biologia celulară şi a devenit fascinat de proteine. În 1993, la Universitatea din Washington, a început să coordoneze un grup de cercetători care explorau modul în care se pliază proteinele, iar la sfârşitul anilor 1990 a început să lucreze la un program de calculator care să prezică structurile proteinelor: Rosetta.

Succesul programului Rosetta a dus la ideea folosirii sale în sens invers: în loc să introducă secvenţe de aminoacizi, urmând ca Rosetta să producă structuri de proteine, echipa lui Baker a început să introducă structura unui tip dorit de proteine şi să obţină de la program sugestii pentru secvenţa de aminoacizi necesară – fapt care permite generarea unor proteine cu totul noi.

Demis Hassabis, maestru de şah de la vârsta de 13 ani, programator şi dezvoltator de jocuri pe calculator, a început să fie interesat de inteligenţa artificială şi de neuroştiinţe. El a folosit ceea ce ştia despre creier pentru a dezvolta reţele neuronale mai bune pentru IA. În 2010 a co-fondat compania DeepMind, o companie care dezvoltă modele IA pentru a câştiga jocuri de societate populare. Compania a fost cumpărată de Google doi ani mai târziu. DeepMind a devenit celebră când modelul său de IA a reuşit să-l învingă pe campionul mondial al unuia dintre cele mai vechi jocuri de inteligenţă: Go.

Echipa condusă de Hassabis a produs un model IA propriu, AlphaFold, cu care a putut atinge o precizie de aproape 60% în predicţia structurii proteinelor. Progresul a fost imens, dar încă nu era suficient. Pentru a fi considerat un succes, predicţia exprimată trebuia să atingă un nivel de precizie de peste 90% prin comparaţia cu structura ţintă.

Fascinaţia faţă de Univers a lui John Jumper l-a îndreptat spre studiul fizicii şi matematicii. Însă, în 2008, a început să lucreze pentru o companie ce folosea supercomputere pentru a simula proteine şi dinamica lor, devenind pasionat de proteine. În 2011 şi-a început doctoratul în fizică teoretică şi pentru că la universitate capacitatea de calcul era limitată, a început să dezvolte metode mai simple şi ingenioase de simulare a dinamicii proteinelor. În 2017, după ce şi-a încheiat studiile doctorale, a aflat zvonuri că, în mare secret, Google DeepMind ar fi început să facă predicţii cu privire la structurile proteinelor. A aplicat pentru o poziţie în cadrul Google DeepMind. Experienţa sa în ceea ce priveşte simularea proteinelor i-a permis să aducă acel ceva nou de care Demis Hassabis şi echipa să aveau nevoie pentru a creşte precizia modelului AlphaFold de predicţie a structurii proteinelor.

Davi Baker s-a născut în 1962 la Seattle, a obţinut doctoratul în 1989 de la University of California, Berkeley şi activează ca profesor la Universitatea Washington din Seattle.

Demis Hassabis s-a născut în 1976 la Londra, a obţinut un doctorat în 2009 de la University College London şi este CEO al Google DeepMind.

John M. Jumper s-a născut în 1985 în Little Rock, SUA, a obţinut doctoratul în 2017 de la Universitatea din Chicago şi activează ca Senior Research Scientist în cadrul Google DeepMind.

Premiul Nobel pentru Literatură 2024

Premiul Nobel pentru Literatură a fost decernat în 2024 scriitoarei Han Kang din Coreea de Sud.

Premiul Nobel pentru Literatură din 2024 este acordat autoarei sud-coreene Han Kang „pentru proza sa poetică intensă care confruntă traume istorice și expune fragilitatea vieții umane”, a anunțat Academia Regală Suedeză de Științe.

Câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură din 2024 s-a născut în 1970 în orașul Gwangju din Coreea de Sud, înainte de a se muta cu familia la Seul, la vârsta de nouă ani. Ea provine dintr-o familie literară, tatăl său fiind un romancier renumit. Pe lângă scris, s-a dedicat și artei și muzicii, aspect care se reflectă în întreaga sa operă literară.

Han Kang și-a început cariera în 1993, odată cu publicarea mai multor poezii în revista „Literatură și Societate”. Debutul său în proză a avut loc în 1995, cu colecția de povestiri „Dragostea din Yeosu”, urmată curând de alte lucrări în proză, atât romane, cât și povestiri.

Han Kang este prima persoană născută în Coreea de Sud care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură și doar a doua din istoria acestei țări care a fost premiată cu un Nobel. Fostul președinte sud-coreean Kim Dae-jung a câștigat în 2020 Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile sale de reconciliere cu Coreea de Nord și Japonia, dar și promovarea democrației și drepturilor omului.

Cum descrie Academia Suedeză opera lui Han Kang, laureata Premiului Nobel pentru Literatură din 2024:

În romanul „Acte umane” Han Kang își fundamentează politic lucrarea pe un eveniment istoric care a avut loc în orașul Gwangju, unde ea însăși a crescut și unde sute de studenți și civili neînarmați au fost uciși în timpul unui masacru desfășurat de armata sud-coreeană în 1980.

În încercarea de a da voce victimelor istoriei, cartea confruntă acest episod cu o brutalitate actualizată și, în acest mod, se apropie de genul literaturii martorilor. Stilul lui Han Kang, pe cât de vizionar, pe atât de concis, se abate totuși de la așteptările noastre față de acest gen. Un procedeu particular al ei este acela de a permite sufletelor celor morți să se separe de corpurile lor, oferindu-le astfel posibilitatea de a asista la propria lor anihilare. În anumite momente, în fața cadavrelor neidentificabile care nu pot fi îngropate, textul amintește de motivul de bază al Antigonei lui Sofocle.

Opera nou-premiatei Han Kang este caracterizată de această expunere dublă a suferinței, o corespondență între chinul mental și cel fizic, cu legături strânse cu gândirea estică.

În povestirea scurtă „Europa” a lui Kang, naratorul masculin, deghizat el însuși ca femeie, este atras de o femeie enigmatică care a rupt legăturile cu o căsătorie imposibilă. Eul narativ rămâne tăcut atunci când este întrebat de iubita sa: „Dacă ai putea trăi așa cum dorești, ce ai face cu viața ta?” Nu există loc aici nici pentru împlinire, nici pentru ispășire, afirmă Academia Regală Suedeză de Științe.

Premiul Nobel pentru Pace 2024

Comitetul Nobel a decis să acorde Premiul Nobel pentru Pace în 2024 organizației japoneze Nihon Hidankyo, alcătuită din supraviețuitori ai bombardamentelor nucleare asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki.

Comitetul Nobel norvegian a decis să acorde Premiul Nobel pentru Pace din 2024 organizației japoneze Nihon Hidankyo. Această mișcare de bază a supraviețuitorilor bombelor atomice din Hiroshima și Nagasaki, cunoscuți și sub numele de Hibakusha, primește premiul „pentru eforturile sale de a obține o lume liberă de arme nucleare și pentru că a demonstrat, prin mărturii directe, că armele nucleare nu trebuie folosite niciodată din nou”.

„Prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace din acest an organizației Nihon Hidankyo, Comitetul Nobel norvegian dorește să sublinieze un fapt încurajator: nicio armă nucleară nu a fost folosită în război de aproape 80 de ani.

Eforturile extraordinare ale Nihon Hidankyo și ale altor reprezentanți ai Hibakusha au contribuit enorm la stabilirea unui tabu împotriva armelor nucleare. Este, așadar, alarmant faptul că acest tabu împotriva utilizării armelor nucleare este astăzi sub presiune.

Puterile nucleare își modernizează și își îmbunătățesc arsenalele; noi țări par să se pregătească pentru a dobândi arme nucleare; iar amenințări de utilizare a armelor nucleare sunt făcute în cadrul conflictelor în desfășurare. În acest moment din istoria umană, merită să ne reamintim ce sunt armele nucleare: cele mai distructive arme pe care le-a cunoscut vreodată lumea”, afirmă Comitetul Nobel.

Premiul Nobel pentru Pace din 2024, acordat înainte de împlinirea a 80 de ani de la bombardarea orașelor Hiroshima și Nagasaki cu arme nucleare

Comitetul Nobel amintește că anul viitor se vor împlini 80 de ani de când două bombe atomice americane au ucis un număr estimat de 120.000 de locuitori ai orașelor Hiroshima și Nagasaki. Un număr comparabil a murit din cauza arsurilor și a rănilor provocate de radiații în lunile și anii care au urmat.

„Soarta celor care au supraviețuit infernului din Hiroshima și Nagasaki, cunoscuți și sub numele de Hibakusha, a fost mult timp ascunsă și neglijată. În 1956, asociațiile locale ale Hibakusha, împreună cu victimele testelor nucleare din Pacific, au format Confederația Japoneză a Organizațiilor Suferinzilor de Bombe A și H. Acest nume a fost prescurtat în japoneză la Nihon Hidankyo. Aceasta avea să devină cea mai mare și mai influentă organizație Hibakusha din Japonia”, subliniază sursa citată.

„Prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace din acest an organizației Nihon Hidankyo, Comitetul Norvegian Nobel dorește să onoreze toți supraviețuitorii bombelor atomice din Hiroshima și Nagasaki care, în ciuda suferinței fizice și a amintirilor dureroase, au ales să folosească experiența lor costisitoare pentru a cultiva speranța și angajamentul pentru pace”.

„Ei ne ajută să descriem ceea ce nu poate fi descris, să gândim ceea ce pare de neconceput și să înțelegem, într-un fel, durerea și suferința de neînțeles cauzate de armele nucleare”, subliniază Comitetul Nobel.

Premiul Nobel pentru Economie 2024

Premiul Nobel pentru Economie, ultimul decernat în 2024, a fost câștigat de economiștii Daron Acemoglu, Simon Johnson și James A. Robinson pentru „înțelegerea diferențelor de prosperitate între națiuni”.

Academia Regală Suedeză de Științe a anunțat că a decis să acorde Premiul Nobel pentru Economie din 2024 lui Daron Acemoglu, Simon Johnson și James A. Robinson „pentru studiile asupra modului în care se formează instituțiile și cum influențează prosperitatea.”

Laureații din acest an ai premiului în științe economice au „demonstrat importanța instituțiilor societale pentru prosperitatea unei țări. Societățile cu un stat de drept slab și instituții care exploatează populația nu generează creștere economică sau schimbări în bine. Cercetările laureaților ne ajută să înțelegem de ce”, explică Academia Regală Suedeză de Științe.

Aceasta continuă:

„Când europenii au colonizat mari părți ale globului, instituțiile din acele societăți s-au schimbat. Uneori, aceste schimbări au fost dramatice, dar nu au avut loc în același mod peste tot. În unele locuri, scopul a fost exploatarea populației indigene și extragerea resurselor în beneficiul coloniștilor. În altele, coloniștii au format sisteme politice și economice incluzive pentru beneficiul pe termen lung al migranților europeni”.

Premiul Nobel pentru Economie din 2024 și referințele la colonialism:

„Laureații au arătat că o explicație pentru diferențele de prosperitate între țări constă în instituțiile societale introduse în timpul colonizării. Instituțiile incluzive au fost adesea introduse în țări care erau sărace atunci când au fost colonizate, rezultând în timp o populație în general prosperă. Acesta este un motiv important pentru care fostele colonii care erau cândva bogate sunt acum sărace, și invers”, subliniază Academia de la Stockholm.

„Unele țări rămân blocate într-o situație cu instituții extractive și o creștere economică scăzută. Introducerea instituțiilor incluzive ar crea beneficii pe termen lung pentru toată lumea, dar instituțiile extractive oferă câștiguri pe termen scurt pentru cei aflați la putere. Atâta timp cât sistemul politic garantează că aceștia vor rămâne la putere, nimeni nu va avea încredere în promisiunile lor de reforme economice viitoare. Potrivit laureaților, acesta este motivul pentru care nu se produce nicio îmbunătățire”, mai transmite sursa citată.

„Cu toate acestea, această incapacitate de a face promisiuni credibile de schimbare pozitivă poate explica și de ce uneori are loc democratizarea. Când există o amenințare de revoluție, cei aflați la putere se confruntă cu o dilemă. Ei ar prefera să rămână la putere și să încerce să liniștească masele promițând reforme economice, dar populația este puțin probabil să creadă că nu vor reveni la vechiul sistem de îndată ce situația se stabilizează. În cele din urmă, singura opțiune poate fi transferul puterii și instituirea democrației”, afirmă Academia Regală Suedeză de Științe.

„Reducerea diferențelor uriașe de venit între țări este una dintre cele mai mari provocări ale timpului nostru. Laureații au demonstrat importanța instituțiilor societale pentru atingerea acestui obiectiv,” a declarat Jakob Svensson, președintele comisiei care acordă Premiul Nobel pentru Economie, denumit oficial Premiul Sveriges Riksbank în Științe Economice în Memoria lui Alfred Nobel.

Premiul Nobel pentru Economie a fost instituit în anul 1968 de către Banca Centrală a Suediei şi a fost decernat pentru prima dată în 1969. Premiul este finanţat de Banca Centrală a Suediei, spre deosebire de celelalte premii, care sunt finanţate de Fundaţia Nobel.

Laureaţii Premiului Nobel vor primi câte o medalie din aur şi un premiu în valoare de 9 milioane de coroane suedeze (aproximativ 1 milion de dolari), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători din fiecare categorie.

Laureaţii îşi vor primi premiile Nobel în timpul unor ceremonii oficiale organizate la Stockholm şi la Oslo în data de 10 decembrie, ziua în care se comemorează moartea fondatorului premiilor, Alfred Nobel, decedat în 1896.