Dovezile evoluţiei pe corpul uman
Chiar dacă poate părea surprinzător, corpul uman este ca un muzeu plin de relicve vechi de nimeni nu mai are nevoie.
Este suficient să ne reamintim de măselele de minte, care în prezent nu mai au niciun rol funcţional şi pot provoca carii şi alte afecţiuni gingivale, sau de capacitatea unora dintre noi de a-şi mişca cu uşurinţă urechile pentru a înţelege că aceste caracteristici ale corpului uman sunt adaptări de care am avut nevoie pe parcursul evoluţiei noastre ca specie.
Toate aceste caracteristici neobişnuite ale corpului uman, care s-au păstrat doar pentru că nu sunt suficient de „costisitoare” ca să fie eliminate de-a lungul mileniilor, pot fi înţelese numai în cadrul evoluției prin selecția naturală.
Să exemplificăm o astfel de adaptare evolutivă care poate fi verificată cu uşurinţă: dacă țineți palma spre faţă și atingeți degetul mare de cel mic, probabil veți observa un tendon în mijlocul încheieturii mâinii.
Credit: Vox/YouTube
Dacă nu observaţi prezenţa acestui tendon, atunci trebuie să ştiţi că vă număraţi printre cei 10-15% dintre oamenii de pe Pământ care s-au născut fără această trăsătură proeminentă în una sau ambele brațe.
Acest tendon se conectează la palmaris longus, un mușchi pe care majoritatea dintre noi îl avem, dar a cărui prezenţă nu pare a fi justificată. Cercetătorii au constatat că prezența acestui mușchi în antebrațele noastre nu oferă o putere de prindere mai mare decât în cazul celor care s-au născut fără acest mușchi.
De fapt, palmaris longus este atât de neimportant încât chirurgii îl îndepărtează adeseori și îl folosesc pentru procedurile de reconstrucție sau chirurgie plastică în altă parte a corpului.
Chiar dacă în prezent palmaris longus nu mai are un rol funcţional util în cazul oamenilor, cercetătorii au descoperit că acesta este prezent la multe alte specii de mamifere, dar este cel mai dezvoltat în cazul acelora care-şi folosesc antebraţele pentru a se mişca, cum ar fi lemurii şi maimuţele.
Un alt exemplu de adaptare evolutivă: ați observat că unii oameni au capacitatea de a-şi mişca cu uşurinţa urechile?
La fel ca multe animale nocturne din prezent, cum ar fi iepurii, gazelele și pisicile, care pot să-şi rotească urechile pentru a localiza sursa sunetului, şi noi oamenii am avut cândva această capacitate pe care nu am pierdut-o complet, chiar dacă nu mai este prezentă la marea majoritate dintre noi.
Oamenii au trei mușchi care asigură mișcarea urechilor, iar studiile au arătat că acești mușchi încă răspund la sunet, chiar dacă nu mai reacţionează suficient de puternic pentru a roti urechile.
Pentru alte exemple de adaptare evolutivă, specifice omului, puteţi urmări videoclipul de mai jos care a fost realizat de Vox.
Sursă: Science Alert