Suntem nevoiți să căutăm mâncare, iar eforturilor noastre în acest sens sunt esențiale pentru supraviețuirea noastră. În acest scop beneficiem în cadrul organismului de activitatea sistemului endocrin care prin intermediul hormonilor controlează senzația de foame. Cercetări recente au arătat că după o perioadă de timp în care pierdem în greutate, nivelul de hormoni care controlează apetitul nostru tinde să amplifice pofta de mâncare pentru ca organismul să-şi refacă rezervele de energie, adică ţesutul adipos.

Este greu să slăbim

Este greu să slăbim. Credit: www.shutterstock.com

Într-adevăr, concluziile rezultate în urma experimentului Minnesota, care au fost publicate în anul 1950, au arătat că avem tendința să mâncăm prea mult după o perioadă în care organismul a fost privat de necesarul de energie obţinut prin alimentaţie până când masa ţesutului adipos revine la valoarea inițială sau chiar ajunge să depăşească valoarea iniţială. Chiar dacă putem considera grăsimea drept o simplă rezervă de energie, trebuie menţionat că și proteinele ​​musculare pot fi la fel de ușor transformate în energie de către organism, ceea ce protejează depozitele adipoase.

Legătura cu strămoşii vânători-culegători

Poate fi surprinzător să auzim că excesul de grăsime este protejat de propriile noastre corpuri. Cu toate acestea, dacă ne gândim mai bine este logic să se întâmple acest lucru. Fiziologia noastră a fost modelată timp de milenii în urma proceselor evolutive care ne-au adaptat unui stil de viață specific vânătorilor-culegători. Acesta presupunea o activitate fizică intensă şi o alternanță a unor perioade de înfometare și de festin.

Strămoşii noştri care s-au adaptat mai bine metabolic, prin favorizarea stocării excesului de energie din organism sub formă de grăsime, au avut mai multe şanse de a supravieţui. În timpul perioadelor de înfometare, capacitatea de a stoca grăsime a reprezentat un avantaj pentru vânătorii-culegători. Aceste adaptări metabolice care ne-au fost odată utile, cauzează în prezent o creştere a numărului de cazuri de obezitate în toate grupele de populație care duc un stil de viaţă caracterizat printr-o activitate fizică redusă şi un consum ridicat de alimente. Pe scurt, suntem proiectaţi să stocăm grăsime și să o păstrăm odată ce am acumulat-o.

 Suntem proiectaţi să stocăm grăsime

Pentru a ne înțelege fiziologia trebuie să înțelegem homeostazia, proprietate a organismului prin care sunt menţinute în limite foarte apropiate anumite constante fiziologice prin intermediul sistemelor de tip feedback negativ. Schimbările din organism ce afectează un anumit parametru fiziologic monitorizat (cum ar fi cantitatea de grăsime corporală) produc un răspuns care se opune acestor schimbări până când parametrul fiziologic monitorizat revine la „valoarea setată”. La fel se întâmplă şi în cazul pierderii în greutate. O reducere a masei ţesutului adipos provoacă modificări ale nivelului de hormoni care de cele mai multe ori conduc la o revenire la masa iniţială a ţesutului adipos.

Cu toate acestea, acest lucru pare să nu se întâmple atunci când ne îngrăşăm. Sistemele noastre biologice par a nu avea puterea necesară de a ne face să revenim la greutatea iniţială. Poate că stilul nostru de viaţă dezechilibrat, caracterizat de o alimentaţie nesănătoasă şi de o activitate fizică insuficientă, este cauza problemei. Sau poate că fiziologia noastră s-a bazat întotdeauna pe senzaţia de foame sau pe activitatea fizică pentru a regla greutatea corporală.

Atâta timp cât stilul de viaţă rămâne nesănătos, problema obezității va rămâne. Nu ne mai putem baza pe instinctul nostru pentru a ne controla cantitatea de grăsime corporală. De acum trebuie să ne bazăm pe intelect.

Traducere şi adaptare după Explainer: why is it so hard to lose weight?