Viața de pe Pământ este ameninţată de cea mai mare extincție în masă de la moartea dinozaurilor, potrivit unui nou studiu important, iar oamenii se pot număra printre victimele acesteia. O astfel de extincţie ar provoca dispariţia a numeroase specii din cadrul ecosistemelor planetei.

Cum se reface viața de pe Pământ după o extincție în masăCe urmează după o extincţie în masă? Credit: NASA

Pentru a înţelege consecinţele provocate de o astfel de extincție în masă trebuie să ne uităm în trecut. De-a lungul timpului pe Pământ s-au produs cinci extincții în masă, deși eu şi colegii mei am propus recent că a şasea extincţie este în curs de desfăşurare. Prin compararea ratelor curente de extincţie ale speciilor cu înregistrărilor geologice ale celor 5 mari extincţii produse anterior a rezultat că semnele de avertizare din prezent sunt reale.

Aşa că haideţi să fim pesimişti şi să presupunem că Apocalipsa va avea loc. Cum va arăta Pământul după aceea?

Cele mai mari extincţii din istoria Pământului

La graniţa dintre Permian şi Triasic (în urmă cu 251 milioane ani) s-a produs cea mai importantă extincţie din istoria Pământului, atunci dispărând cel puțin 90% din speciile de pe Pământ. Chiar şi în rândul insectelor s-au înregistrat pierderi uriaşe, aceasta fiind singura extincție în masă din istoria lor îndelungată.

Cauza acestei extincţii în masă este atribuită unei erupţii vulcanice ce ar fi avut loc în Siberia şi care a provocat revărsări masive de lavă vulcanică și degajarea unor cantităţi mari de gaze cu efect de seră. Acestea au provocat încălzirea globală, acidificarea oceanelor şi ploi acide, epuizarea oxigenului marin și otrăvirea speciilor cu metale toxice, cum ar fi mercurul.

Puţinele specii care au supravieţuit au condus ulterior la apariţia şi răspândirea unor noi forme de viaţă. Atunci s-a produs cea mai profundă restructurare a ecosistemelor planetei, poate şi pentru că descendenţii acelor specii s-au adaptat mai bine schimbărilor mediului ambiant.

TrilobițiTrilobiții au prosperat timp de 270 milioane ani, dar ei au dispărut în Triasic. Credit: Heinrich Harder

Cum arăta planeta la începutul Triasicului? Era foarte caldă și, aparent, lipsită de viață pe zone vaste. Temperatura de la suprafața oceanului ajungea până la 45° C la tropice. Pe continentul Pangeea era, probabil, chiar mai cald.

Din cauza căldurii animalele terestre, reptilele marine şi peştii au dispărut din înregistrările fosile timp de milioane de ani. De fapt, există mai multe astfel de „goluri” în înregistrările fosile din Triasicul timpuriu.

Cea mai mare parte a cărbunelui de azi provine din flora existentă în Permian (feriga Glossopteris,) a cărei dispariţie a condus la un „gol” al cărbunelui din înregistrările fosile de cel puţin 12 milioane ani.

S-au descoperit roci ce provin din Triasicul timpuriu ce conțin o cantitate mare de spori, cauza acestora fiind atribuită cantităţilor mari de plante moarte. Căldura și ploile acide au distrus solurile şi din această cauză planeta a devenit în cea mai mare parte ostilă vieţii.

Fără plante nu există ierbivore. Fără ierbivore nu există carnivore. Dintre puţinele specii ierbivore care au supravieţuit putem menţiona Lystrosaurus, o specie care, în absenţa unor animale de pradă şi a unor concurenţi direcţi, s-a răspândit cu un oarecare succes în Triasic.

LystrosaurusLystrosaurus a dominat regiunile sudice ale continentului Pangeea înainte de apariţia dinozaurilor. Credit: Nobu Tamura, CC BY

Extincţia în masă de la sfârşitul Permianului a fost mai pronunţată în oceane, acolo unde până la 96% dintre specii au dispărut. Recifele de corali au dispărut timp de 10 milioane ani din înregistrările fosile ale Triasicului timpuriu.

Cu toate acestea, Pământul nu a rămas lipsit de viaţă. La fel ca în cazul lui Lystrosaurus şi în mediul marin unele specii au supravieţuit. Claraia a fost o scoică care a supravieţuit sfârşitului erei Permian şi care apoi s-a răspândit rapid ocupând regiunile rămase libere în urma dispariţiei aproape totale a brahiopodelor. Se crede că Claraia a supravieţuit deoarece s-a adaptat unui mediu ambiant cu o concentraţie mult mai redusă de oxigen.

ClaraiaClaraia a supravieţuit pe fundul mării. Credit: Museum Gröden / Wolfgang Moroder, CC BY-SA

Dispariţia dinozaurilor

Probabil cea mai celebră extincţie este aceea în urma căreia au dispărut dinozaurii, în urmă cu 66 milioane ani, la graniţa dintre Cretacic şi Terţiar. Indiferent de cauza acesteia, un meteorit, erupții vulcanice masive sau ambele, în comparație cu extincţia în masă de la graniţa dintre Permian si Triasic această extincţie a fost mai modestă (atunci au dispărut în jur de 75% dintre specii), iar viaţa s-a refăcut mai rapid.

Desigur, s-ar putea spune şi că dinozaurii nu au dispărut cu adevărat. Păsările au evoluat din acei dinozauri care au supravieţuit evenimentului de la graniţa dintre Cretacic şi Terţiar şi nimeni nu poate nega succesul lor evolutiv din ultimii 66 milioane ani.

Crocodilii şi aligatorii, cele mai apropiate rude ale păsărilor, se numără printre alţi supravieţuitori. În timp ce capacitatea păsărilor de a zbura le-a permis acestora să supravieţuiască extincţiei, nu este evident cum au reuşit crocodilii să supravieţuiască.

Există diferite teorii în acest sens care sugerează că aceştia au supravieţuit datorită faptului că aveau sânge rece (în comparaţie cu dinozaurii care aveau sânge cald), datorită caracteristicilor mediul lor natural sau chiar datorită IQ-ului lor ridicat.

Viața a înflorit după dispariția dinozaurilorViaţa a înflorit după ce dinozaurii au dispărut. Credit: Jay Matternes

Vestea bună este că întotdeauna viaţa de pe Pământ s-a refăcut, chiar şi atunci când aceasta a fost foarte grav afectată. Fără extincţii nu există evoluţie, acestea sunt intrinsec legate între ele.

Primii dinozauri au evoluat timp de 20 de milioane de ani după extincţia Permian-Triasic. Evoluția lor a fost aproape sigur influenţată de îmbunătăţirea factorilor climatici din Triasicul timpuriu, atunci când s-au înregistrat multe precipitaţii, a înflorit o vegetaţie luxuriantă și au existat teritorii propice a fi colonizate de aceştia.

Dinozaurii au trăit timp de 165 milioane de ani înainte de dispariţia lor, dar fără moartea lor oamenii, cel mai probabil, nu ar fi astăzi aici. Desigur, mamiferele au fost principalii beneficiari ai dispariţiei dinozaurilor.

Dacă oamenii sunt într-adevăr condamnaţi dispariţiei, atunci nu vom mai fi aici pentru a vedea cine ne va înlocui. Cu toate acestea, fiţi siguri că viaţa de pe Pământ va continua.

Traducere şi adaptare după How life on Earth recovers after a devastating mass extinction