Cum poate creierul să suprime durerea în mod miraculos?

În al doilea război mondial, medicul Henry Beecher a observat că unii dintre pacienții săi soldați, în ciuda faptului că au fost răniți pe câmpul de luptă, nu au avut nevoie de analgezice puternice pentru a-și calma durerea. În unele cazuri, rănirea a fost la fel de gravă ca și pierderea unei părți a unui membru.

Un fenomen cu adevărat remarcabil – efectele fricii, stresului și emoției asupra creierului le-au oprit durerea.

Cum funcționează acest lucru și cum îl putem folosi în avantajul nostru?

Cu toții simţim uneori durerea, dar, în ciuda neplăcerii sale, durerea are un scop extrem de important, menit să protejeze organismul, mai degrabă decât să-i dăuneze.

Un concept fundamental de înțeles mai întâi este că nu detectăm durerea, ci o senzație. O senzație pe care creierul o creează din informațiile pe care le primește de la nenumărații neuroni (celule nervoase) din piele.

Acești neuroni specializați sunt numiți nociceptori – ei detectează stimuli nocivi sau potențial dăunători pentru organism. Această stimulare poate varia de la o tăietură mecanică sau rănire prin strivire, până la temperaturi extreme de cald sau rece.

Deci, dacă atingeți un fier de călcat fierbinte sau stați pe un cui ascuțit, reacția corectă este să vă îndepărtați imediat mâna sau piciorul. Creierul răspunde la durere inițiind contracții musculare în braț sau picior. Procedând astfel, orice alte suferințe sunt evitate.

Informația, care se transmite de-a lungul unui neuron la altul este transportată sub forma unor curenți electrici numiți potențiale de acțiune. Acestea încep de la piele, călătoresc de-a lungul căilor nervoase și în măduva spinării. Atunci când informația ajunge la nivelul cortexului cerebral se generează o senzație de durere.

Blocarea semnalelor de durere

Mulți factori diferiți pot interfera cu această transmitere de informații – nu percepem durere dacă drumul către cortex este blocat. Să ne amintim de rolul anestezicelor, de exemplu.

Anestezicele locale sunt injectate direct în piele pentru a dezactiva nociceptorii (cum ar fi lidocaină). Alți agenți induc pierderea cunoștinței – acestea sunt anestezice generale, pentru operații chirurgicale mai extinse.

Durerea este, de asemenea, o experiență foarte diferită de la o persoană la alta. În mod obișnuit, le cerem pacienților să-și cuantifice durerea dând o valoare pe o scară de la 0 la 10. Ceea ce o persoană ar considera o durere de 5, o alta ar putea considera o durere de 7, iar o alta de 2.

Unii pacienți se nasc fără capacitatea de a simți durerea – această afecțiune rară se numește analgezie congenitală. S-ar putea să credeți că acest lucru conferă un avantaj, dar adevărul este exact opusul. Acești indivizi nu vor fi conștienți de circumstanțele în care corpurile lor sunt afectate și pot suferi răni mai grave.

Cum să-ți păcălești creierul

Ceea ce este mai extraordinar este că toți avem o capacitate înnăscută de a ne controla nivelul durerii. De fapt, un analgezic natural se găsește adânc în sistemul nostru nervos.

Secretul constă într-o structură situată chiar în mijlocul creierului: gri periaqueductal (PAG). Această regiune mică, în formă de inimă, conține neuroni al căror rol este de a modifica semnalele de durere care ajung la cortexul cerebral. Făcând acest lucru, orice durere poate fi atenuata.

Să luăm ca exemplu cazul soldaţilor de pe un câmp de luptă. În acest caz simţirea durerii s-ar putea dovedi mai mult un obstacol decât un ajutor. Ar putea împiedica abilitatea unui soldat de a alerga sau de a-şi ajuta camarazii. Amorțind temporar durerea, soldatul devine capabil să scape din mediul periculos și să caute refugiu.

Întâlnim multe exemple ale acestei abilități în rutina noastră de zi cu zi. Ai ales vreodată ceva în bucătărie despre care îți dai seama brusc că este extrem de fierbinte? Uneori, acea caserolă sau cratiță ne scapă pe podea, dar uneori suntem capabili să o ținem suficient de mult pentru a o transfera pe plită. Această acțiune poate fi susținută de PAG care oprește senzația de a strânge ceva prea fierbinte pentru a fi manipulat, doar suficient de mult timp pentru a preveni scăparea din mână.

Substanțele care generează acest efect se numesc encefaline. Ele sunt produse în multe zone diferite ale creierului (inclusiv PAG) și măduva spinării și pot avea acțiuni similare cu analgezicele puternice, cum ar fi morfină. De asemenea, s-a sugerat că durerea pe termen lung sau cronică – care este persistentă și nu este utilă organismului – ar putea apărea ca urmare a anomaliilor din acest sistem analgezic natural.

Acest lucru ne pate face să ne întrebăm: cum am putea să ne păcălim propriul sistem nervos pentru a produce un efect analgezic?

Există tot mai multe dovezi care sugerează că eliberarea de encefaline analgezice poate fi îmbunătățită într-o varietate de moduri diferite. Exercițiile fizice sunt un exemplu – unul dintre motivele pentru care exercițiile prescrise ar putea face minuni pentru dureri (de spate, de exemplu), în loc de a apela la paracetamol.

Pe lângă aceasta, situațiile stresante, alimentaţia și sexul pot afecta și activitatea encefalinelor și a altor compuși înrudiți.

Deci, cum am putea face asta? Să alegem un antrenament de forță sau de anduranță? Să ne reducem stresul? Să alegem o mâncare bună? Să facem sex?

Deși este nevoie de mai multă muncă pentru a clarifica rolul acestor opțiuni în gestionarea durerii, recompensa lor ar putea fi mai mare decât am crezut.

Durerea rămâne o experiență complexă, puţin înțeleasă, dar viitorul este promiţător. Abia luna trecută, FDA a aprobat utilizarea unui nou medicament Journavx pentru controlul durerii acute. Acesta funcționează prin oprirea nociceptorilor din sistemul nervos periferic și, prin urmare, împiedicând semnalele de durere să ajungă la creier.

Aceasta este o nouă descoperire potențială într-o lume care a devenit dependentă de medicamentele opioide care creează dependență, cum ar fi morfina și fentanilul.

Credit: Jack FotoVerse/Shutterestock

Dezvoltarea de noi tratamente pentru calmarea durerii se bazează pe munca cercetătorilor pentru a ajuta la înţelegerea traseelor și a funcției neuronale complexe. Nu se poate nega că aceasta va fi o sarcină dificilă, dar ţinând cont de modul în care corpurile noastre generează și suprimă durerea, putem spera să înțelegem cum pot acționa aceste tratamente în scop util.

Traducere după How the brain can miraculously switch off pain