Creierul este cel mai complex organ din corpul nostru. El controlează funcțiile vitale de bază, precum respirația și mișcarea, dar și cele mai complexe procese care implică gândirea, controlând comportamentul, emoțiile şi modul cum creăm amintiri.

În ciuda importanței sale, creierul uman este prea puţin cunoscut de multă lume.

1. Creierul este întotdeauna activ

Chiar și atunci când dormim, creierul nostru este mereu activ. Trebuie să fie pentru a ne menține în viață.

Diferite părți ale creierului sunt responsabile pentru anumite funcții. Creierul este împărțit în 4 perechi de lobi pe fiecare parte a capului. Lobii frontali se află în apropierea părţii din față a capului, iar lobii temporali sunt sub aceştia.

Structurile creierului uman

 

Structurile creierului uman. Credit: www.shutterstock.com

Lobii parietali se află între lobii frontali şi temporali, iar lobii occipitali sunt în partea din spate a capului.

Lobul frontal este adesea asociat cu ceea ce ”ne face oameni”. El este implicat în procese cognitive, cum ar fi raționamentul, învățarea, creativitatea, atenția și controlul mușchilor folosiți pentru mișcare și vorbire. De asemenea, ne ajută să creăm amintiri și să ne controlăm emoțiile și comportamentul.

Lobii parietali sunt implicați într-o mulţime de funcții. Printre acestea se numără procesarea senzorială și numerică, incluzând prelucrarea informațiilor spațiale care sunt necesare pentru mișcare, percepția adâncimii și orientarea în spaţiu.

Lobii temporali primesc informații referitoare la sunete, inclusiv limbajul pe care îl auzim, fiind implicaţi și în procesele de memorare.

Lobii occipitali sunt implicați în procesarea vizuală. Lumina care intră în ochi provoacă declanşarea unor semnale bioelectrice care sunt transmise prin intermediul nervilor în această regiune a creierului, acolo unde se formează imaginea pe care o “vedem”.

Lobii sunt împărțiți în regiuni funcționale. Acestea sunt regiuni individuale ale unui anumit lob care sunt responsabile pentru anumite funcții specifice. De exemplu, o zonă din lobul frontal, numită zona Broca, este implicată, în mod specific, în producerea și înțelegerea limbajului.

Prin scanarea creierului, oamenii de știință pot determina când anumite zone ale creierului devin mai active. Acest lucru este posibil urmărind locul şi momentul când în anumite zone se înregistrează o creștere a fluxului de sânge care furnizează oxigenul suplimentar necesar funcționării sau îndeplinirii unei anumite sarcini.

Cunoaşterea rolului funcţional al unei regiuni cerebrale este importantă atât pentru cercetare, cât și în cazul intervențiilor chirurgicale.

2. Creierul primeşte constant informaţii

Creierul primește constant un flux de informații. Informația senzorială este cea care intră în creier, iar informația motorie este cea care iese.

Deși creierul primește întotdeauna aceste informații, adeseori nu suntem conștienți de ele. De exemplu, informațiile despre poziția mușchilor și a articulațiilor noastre sunt întotdeauna trimise către creier, dar rareori observăm acest lucru până când un muşchi devine incomod sau trebuie să ne schimbăm poziția.

În schimb, atunci când ne referim la informațiile motorii, inclusiv acțiunile voluntare pe care le controlăm, suntem conștienți de această funcție a creierului.

Cu toate acestea, la fel ca informațiile senzoriale, acțiunile motorii pot avea loc involuntar, cum ar fi respirația sau mişcarea mușchilor care asigură deplasarea alimentelor prin sistemul nostru gastrointestinal.

3. Aproximativ 20% din sângele corpului ajunge la creier

Menținerea funcției creierului, la fel ca în cazul tuturor țesuturilor vii, se bazează pe furnizarea de oxigen din sânge. Creierul primește în starea de repaus 15-20% din sângele de la inimă, dar această cantitate de sânge depinde de mulți factori, inclusiv vârstă, sex și greutate.

Pentru bărbații obișnuiți, în jur de 70 de mililitri de sânge sunt pompaţi în corp la fiecare bătaie a inimii. Prin urmare, aproximativ 14 mililitri de sânge sunt livrați creierului la fiecare bătaie a inimii.

Este cunoscut faptul că mai multe accidente vasculare cerebrale, adică întreruperea alimentării cu sânge a anumitor zone ale creierului, au loc pe partea stângă a creierului. Acest lucru este important, deoarece partea dreaptă a creierului controlează partea stângă a corpului și invers.

Deoarece cercetătorii au descoperit că mai multe accidente vasculare cerebrale se produc în partea stângă a creierului, care pot afecta funcționarea părții drepte a corpului, rezultă că persoanele dreptace sunt mai predispuse la accident vascular cerebral.

Corelația dintre mâna dominantă și probabilitatea accidentului vascular cerebral

Există o corelație între mâna dominantă și probabilitatea accidentului vascular cerebral. Credit: Silatip/Shutterstock

4. Chirurgia creierului nu doare

Un videoclip popular cu o femeie care cântă la vioară în timp ce este operată de chirurgi pentru îndepărtarea unei tumori cerebrale a declanşat o mulțime de întrebări cu privire la creierul uman.

Chiar dacă această procedură medicală poate părea bizară, operațiile cerebrale cu pacientul treaz sunt mult mai frecvente decât s-ar putea crede. Adeseori intervențiile chirurgicale care implică zonele “funcționale” ale creierului, cele responsabile de mișcare, vorbire sau văz, necesită ca pacientul să fie supus la început unui anestezic general și apoi să fie trezit, astfel încât aceste funcții să poată fi evaluate pe măsură ce operația continuă.

Surprinzător, această intervenție chirurgicală nu este dureroasă, deoarece creierul nu are receptori specializaţi de durere. Singurele etape dureroase ale intervenției chirurgicale sunt atunci când incizia se face prin piele, craniu și meninge (straturile de țesut care protejează creierul).

În funcție de o serie de factori, pacientul este supus unui anestezic general sau local pentru această parte a procedurii medicale.

5. Deteriorarea creierului ne poate schimba personalitatea

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al lui Phineas Gage. Acesta era cunoscut ca un muncitor responsabil şi integru. După un accident de muncă, în care o tijă de metal i-a spart craniul şi i-a deteriorat lobul frontal al creierului, el a devenit lipsit de respect și impulsiv.

Gage le-a arătat oamenilor de știință din secolul al XIX-lea că deteriorarea lobului frontal poate provoca modificări importante ale personalității.

De asemenea, se ştie că persoanele care și-au pierdut vederea după ce lobul occipital le-a fost deteriorat, ca urmare a unor traumatisme, tumori sau accidente vasculare cerebrale, păstrează în continuare anumite aspecte ale vederii care sunt descrise printr-o capacitate de “vedere oarbă”.

Acest lucru indică faptul că nu toate informațiile vizuale ajung la cortexul vizual din lobul occipital. Persoanele cu “vedere oarbă” pot fi în continuare capabile să detecteze informații vizuale și să ocolească obstacolele, în ciuda pierderii vederii. Unele persoane au relatat despre capacitatea de a “vedea” anumite emoții și au descris senzaţiile pe care le-au simţit.

Toate acestea arată cât de interconectate sunt funcţiile creierului.

Deși cercetătorii au aflat multe despre funcţionarea creierului, mai sunt multe de învățat. Trebuie să înţelegem pe deplin care sunt funcţiile diferitelor zone ale creierului și cum comunică acestea între ele.

Traducere şi adaptare după Five amazing facts about your brain