Ce este dragostea? Iată răspunsul ştiinţei
Cu toții am simțit-o la un moment dat în viața noastră. Poeții au scris despre ea, cântăreţii au cântat despre ea şi o întreagă industrie s-a dezvoltat datorită ei. Dar ce este dragostea? Unde se află aceasta? Ce o declanşează? Și ce se întâmplă cu adevărat în mintea și corpul nostru atunci când ne îndrăgostim?
Ce este dragostea? Credit: Shutterstock
Deși este foarte dificil de definit, dragostea romantică implică o legătură emoțională puternică, cunoscută şi sub numele de „atașament”, atracția sexuală și grija faţă de cineva. Îndrăgostiţii experimentează o serie de sentimente intense, o dependență emoțională de partener și simt că au mai multă energie, deși toate aceste manifestări pot apărea doar în primele faze ale relației.
Oricum ar fi, dragostea romantică pare să fie universală. Cu toate acestea, modul prin care se manifestă dragostea romantică sau cât de mult contribuie aceasta la stabilirea unei relații sexuale variază destul de mult de la o persoană la alta şi de la o cultură la alta. De exemplu, în urma unui studiu a rezultat că numai 5% dintre americani ar accepta să se căsătorească fără să simtă dragostea romantică, comparativ cu 50% dintre pakistanezi.
Activitatea cerebrală
Numeroase regiuni ale creierului se activează atunci când ne gândim la persoana iubită sau în prezența acesteia. Acestea includ hippocampusul, hipotalamusul și cortexul cingular anterior. Activarea acestor zone cerebrale poate inhiba comportamentul defensiv, poate reduce anxietatea și crește încrederea în persoana iubită. În plus, anumite regiuni din creier, precum ar fi amygdala și cortexul frontal, sunt dezactivate, ca răspuns la iubirea romantică. Astfel, se atenuează tendinţa de analiză critică a partenerului şi se reduce probabilitatea de apariţie a unor eventuale emoții negative.
Intensitatea activităţii cerebrale în timpul stadiilor incipiente ale unei relații romantice pare să influențeze atât starea de bine, cât și măsura în care relația va fi un succes sau un eșec. Astfel, fericirea, ataşamentul față de partener și satisfacţia pe care o simţim într-o relație sunt în legătură directă cu intensitatea activităţii cerebrale.
Influența hormonală
Oxitocina și vasopresina sunt hormonii asociaţi cu dragostea romantică. Ei sunt produşi de hipotalamus şi eliberaţi de glanda pituitară. Deşi aceşti hormoni acţionează atât la bărbați, cât și la femei, femeile sunt mai sensibile la oxitocină, în timp ce bărbații sunt mai sensibili la vasopresina.
Concentrațiile oxitocinei și vasopresinei se măresc atunci când suntem îndrăgostiţi. Acești hormoni acționează asupra a numeroase sisteme din creier și, în mod particular, ei interacționează cu sistemul dopaminergic şi pot stimula eliberarea dopaminei de către hipotalamus.
Dragostea romantică este influenţată de hormoni. Credit: Iselin/flickr, CC BY
Dopamina este un neurotransmițător de la nivelul sistemului nervos, un hormon care reglează starea de spirit şi diferitele emoţii pe care le simțim.
Dragostea maternă
Există o serie de asemănări între răspunsul fiziologic la iubirea romantică și răspunsul fiziologic la iubirea maternă. De exemplu, aceleaşi regiuni ale creierului care sunt activate de dragostea maternă se activează şi în cazul iubirii romantice. În mod specific, regiunile cerebrale care conţin concentraţii ridicate de oxitocină şi vasopresină sunt activate, în timp ce regiunile dezactivate în timpul iubirii romantice, inclusiv cele legate de judecată şi emoţii negative, sunt dezactivate şi în timpul iubirii materne.
Mai mult decât atât, creșterea și scăderea concentrațiilor de oxitocină stimulează și, respectiv, inhibă comportamentul matern. Există totuşi şi diferențe între răspunsul fiziologic la dragostea maternă și răspunsul fiziologic la dragostea romantică. Astfel, dragostea maternă activează o serie de regiuni cerebrale (cum ar fi materia cenuşie periaqueductal) care nu sunt activate în timpul iubirii romantice, ceea ce evidenţiază caracterul unic al legăturii materne.
Traducere şi adaptare după What is love? Here’s the science …