Avem liberul arbitru și îl vrem? Locomotiva Thomas ne oferă indicii

Suntem liberi sau acțiunile noastre sunt determinate de legile fizicii? Și cât de mult liber arbitru ne dorim de fapt? Aceste întrebări i-au tulburat pe filosofi de milenii și încă nu există răspunsuri perfecte.

Cu toate acestea, un personaj dintr-un serial TV pentru copii poate oferi un indiciu. În ciuda faptului că este o locomotivă, acesta se comportă ca un om. El ia decizii și face alegeri. Și este responsabil din punct de vedere moral: atunci când face ceva greșit, este pedepsit.

Dacă analizam mai atent, lucrurile se complică. Thomas este o locomotivă, iar mișcările sale sunt determinate de forma șinelor, de funcționarea motorului său și de angajații căii ferate.

Liberul său arbitru este doar o iluzie?

Legile fizicii explică modul în care un eveniment trecut are ca rezultat unul viitor. De exemplu, dacă pun un ceainic pe plită, pe baza legilor termodinamicii apa din acesta va fierbe într-un viitor apropiat. Dacă nu interacţionez cu fierbătorul sau cu plita, există un singur rezultat posibil: apa va începe să fiarbă.

Un argument filosofic puternic împotriva liberului arbitru afirmă că, din moment ce nu putem schimba trecutul și din moment ce nu putem schimba legile fizicii, nu putem schimba nici viitorul. Acest lucru se datorează faptului că viitorul este doar o consecință a trecutului, iar legile fizicii dictează că trecutul va avea ca rezultat viitorul.

Viitorul nu suportă alternative.

Acest lucru este valabil și pentru noi: corpurile noastre sunt obiecte fizice formate din atomi și molecule guvernate de legile fizicii. Fiecare decizie și acțiune pe care o luăm poate fi urmărită, în cele din urmă, până la unele condiții inițiale de la începutul Universului.

S-ar putea să simțim că avem liber arbitru, dar aceasta este doar o iluzie. Și același lucru este valabil și în cazul lui Thomas: el ar putea avea iluzia că este liber, dar acțiunile lui sunt decise de dispunerea șinelor și de orarul căii ferate. Ceea ce face el nu este supus alternativelor. El este, până la urmă, un motor cu abur guvernat de legile termodinamicii.

Responsabilitate morală

Dacă acțiunile lui Thomas nu suportă alternative, de ce este respins când greșește lucrurile? Dacă nu ar fi decât o mașinărie, atunci ar avea sens să credem că este responsabil din punct de vedere moral?

La urma urmei, ar fi ciudat să spun că ibricul meu merită laudă pentru fierberea apei, dacă într-adevăr nu ar fi putut face altceva.

Filosoful american Harry Frankfurt a imaginat un experiment de gândire ingenios pentru a arăta că viitorul nu trebuie să suporte alternative pentru ca noi să fim responsabili din punct de vedere moral.

Imaginați-vă doi agenți, să-i numim Ucigaş și Controlor. Controlorul are electrozi conectați la creierul lui Ucigaş. Dacă Ucigaş nu face așa cum dorește Controlorul, acesta pornește electrozii forțându-l pe Ucigaş să se supună.

Să presupunem că Controlorul vrea cu adevărat ca cineva, să-i spunem Victimă, să moară. În consecinţă se gândește să-l îndrume pe Ucigaş să omoare pe Victimă. Se dovedește că şi Ucigaş vrea de fapt ca Victimă să moară, așa că ucide pe Victimă fără ca Controlorul să fie nevoit să intervină. Electrozii rămân opriți.

Locomotiva Thomas

Care este morala poveştii? Deși acțiunile lui Ucigaş nu suportau alternative (dacă ar fi decis să nu ucidă, Controlorul l-ar fi forțat oricum să o facă), acesta este totuși responsabil și pedepsit ca ucigaș.

Se pare că Thomas se află în aceeași situație: atunci când face lucruri în conformitate cu regulile căii ferate, el este lăsat să le facă din proprie voință. Când nu o face, intervine cineva: mecanicul de locomotivă, controlorul sau de rău augur. El este în continuare mustrat atunci când lucrurile merg prost. Faptul că acțiunile lui nu sunt supuse alternativelor nu schimbă nimic în acest sens.

Cât de mult liber arbitru este de dorit?

În consecinţă, ce putem spune despre un univers în care viitorul lui Thomas nu este determinat? Ar fi el liber acolo?

Deși ne simţim inconfortabili de faptul că acțiunile noastre ar putea fi determinate, alternativa nu este cu mult mai bună. Un univers în care viitorul este complet nedeterminat, care este prea deschis alternativelor, este pur și simplu prea haotic.

Trebuie să știu că atunci când pun ibricul pe plită, apa din acesta va fierbe. Un univers în care apa se transformă spontan în suc înghețat de portocale nu este unul în care majoritatea dintre noi am dori să trăim.

Și același lucru este valabil și pentru Thomas. Dacă lui Thomas i s-ar permite să părăsească şinele, să zboare în aer sau dacă motorul lui cu abur nu ar urma legile termodinamicii, atunci universul său nu ar funcționa.

Personajul său surprinde intuițiile noastre despre liberul arbitru. Avem nevoie de alegere și responsabilitate morală, dar nu vrem ca acțiunile noastre să fie complet nedeterminate.

Vrem ca liberul nostru arbitru să fie undeva între determinismul deplin și aleatoriul complet.

Traducere după Do we have free will – and do we want it? Thomas the Tank Engine offers clues