Astronomii din Babilonul antic utilizau o metodă geometrică avansată pentru calculul traiectoriei lui Jupiter cu 1.400 de ani înaintea europenilor

Decodificarea unor inscripţii misterioase de pe o tăbliţă babiloniană a relevat faptul că astronomii babilonieni au calculat traiectoria planetei Jupiter folosind o metodă avansată de calcul care a precedat cu 1.400 de ani calculul integral dezvoltat de Newton şi Leibniz.

Acest lucru înseamnă că astronomii mesopotamieni ştiau să calculeze traiectoria planetei Jupiter cu mai mult de 1.000 de ani înainte de a apariţia primelor telescoape. De asemenea, aceștia au folosit metode matematice care au stat la baza calculului modern.

„Acest lucru arată cât de evoluată a fost această cultură antică”, afirmă istoricul Matthieu Ossendrijver de la Humboldt University din Germania. „Nu cred că cineva se aşteapta la o descoperire de acest gen într-un text babilonian”.

O fotografie din urmă cu 50 de ani a unei tăbliţe babiloniene despre care se bănuia că include informaţii astronomice a reprezentat cheia acestei descoperiri. Ossendrijver a folosit fotografia pentru a decodifica sensul unor inscripţii ciudate sub formă de trapez care au fost sculptate în piatră cu mai mult de 2.000 de ani în urmă.

Fotografia tăbliței babiloniene ce a dovedit că astronomii mesopotamieni ştiau sa calculeze traiectoria lui Jupiter printr-o metodă geometrică avansată. Credit: British Museum/Mathieu Ossendrijver

Cercetătorii bănuiau că formele trapezoidale de pe patru tăbliţe babiloniene, deținute de British Museum din Londra, conţin informaţii astronomice privind mişcarea planetei Jupiter.

Aşa cum au arătat numeroase dovezi arheologice, în Mesopotamia geometria de bază a fost adeseori utilizată în matematică, unele reprezentări geometrice fiind folosite în aritmetică. De ce ar fi efectuat însă astronomii babilonieni calcule geometrice pe baza lungimii laturilor unui trapez? Fără decodificarea inscripţiilor din fotografia de mai sus, nu s-ar fi putut răspunde la această întrebare.

Tăbliţele cuneiforme au fost excavate în secolul 19 din siturile arheologice din Babilon și Uruk (în prezent în Irak) și transportate la British Museum. Ossendrijver cunoştea conținutul a patru tăbliţe, dar el nu a văzut cea de-a cincea tăbliţă până nu a obţinut fotografia de mai sus.

„Când am aflat anul trecut despre această tăbliţă, m-am gândit imediat la celelalte tăbliţe pe care le ştiam şi pe care parţial le-am tradus, dar nu le-am înțeles”, a declarat Ossendrijver pentru New Scientist.

În esență, această ultimă tăbliţă a fost cheia înțelegerii modului prin care babilonienii au folosit forma trapezoidală pentru a prezice poziția planetei Jupiter în zodiac (constelaţiile pe care babilonienii le utilizau ca sistem de coordonate pentru calculul poziţiilor corpurilor cereşti).

Textul decodificat din imagine descrie o procedură de calcul a traiectoriei lui Jupiter în raport cu planul eclipticii, orbita imaginară descrisă de Soare în mişcarea lui anuală aparentă pe sferă cerească, pe parcursul unui an. Conform textului, babilonienii au făcut acest lucru urmărind variația vitezei lui Jupiter în funcție de timp și calculând aria de sub curba de variaţiei a vitezei în funcţie de timp.

Impresionant este faptul că savanții europeni au folosit aceeaşi tehnică în secolului al 14-lea, utilizând trapeze pentru a calcula valorile pentru viteză și deplasare. Până în prezent toată lumea a presupus că aceştia au inventat această metodă geometrică de calcul.

„În anul 1350, matematicienii au înțeles că dacă se calculează aria de sub această curbă de variaţie, se obține distanța parcursă”, a declarat Ossendrijver. Remarcabil este faptul că astronomii babilonieni ştiau acest lucru cu 1.400 de ani înaintea europenilor.

Descoperirile lui Ossendrijver au fost publicate în Science.

Sursă: Sciencealert