Gena somnului a fost identificată de către oamenii de știință
O echipă internațională de oameni de știință din SUA și Japonia au identificat o anumită genă, denumită FABP7 (fatty acid binding protein 7) care este implicată în reglarea somnului la animale, inclusiv la oameni. Studiul a fost publicat în data de 5 aprilie 2017 în revista Science Advances.
Mutaţiile din gena FABP7 afectează calitatea somnului. Credit: Wok & Apix.
„Somnul îndeplineşte unele funcții vitale pentru organismul uman. Cu toate acestea, încă nu înțelegem modalitatea prin care se realizează acest lucru. Din acest motiv, ar fi foarte util să înţelegem ce anume influenţează funcţia somnului la diferite specii“, a declarat Dr. Jason Gerstner, autorul principal al studiului, de la Elson S. Floyd College of Medicine din cadrul Washington State University.
Dr. Gerstner şi coautorii unui studiu recent au căutat gene care se modifică pe parcursul ciclului somn-veghe şi ei au descoperit că gena FABP7 din creierul şoarecilor s-a modificat pe parcursul zilei.
Cercetătorii au observat că şoarecii la care gena FABP7 nu funcţionează în mod corect dorm cu intermitențe, comparativ cu șoarecii la care gena este intactă. Acest lucru a sugerat că gena FABP7 este necesară pentru un somn normal la mamifere.
Pentru a verifica dacă gena FABP7 este într-adevăr necesară pentru un somn normal la oameni, cercetătorii au analizat datele provenite de la aproximativ 300 de persoane al căror somn a fost studiat timp de șapte zile. Cu această ocazie s-a analizat şi ADN-ul participanţilor la studiu.
S-a dovedit că 29 dintre participanţii la studiu aveau o variantă a genei FABP7, care este responsabilă pentru producerea unor proteine ce controlează somnul, şi la fel ca la şoareci aceştia au avut tendința de a dormi cu intermitențe. Somnul acestora nu a fost la fel de bun ca la persoanele având gena FABP7 intactă, aceştia trezindu-se din somn, în mod repetat, deşi ar fi trebuit să doarmă.
În cele din urmă, autorii studiului au studiat musculiţele de fructe, Drosophila melanogaster, cărora le-au adăugat gene mutante FABP7 şi gene normale FABP7, umane, în celulele gliale, în formă de stea, denumite astrocite (celule ale creierului de mari dimensiuni).
Nu cu mult timp în urmă, cercetătorii au descoperit că, la fel ca neuronii, celulele gliale eliberează neurotransmiţători chimici și controlează comportamentul.
Pentru a monitoriza somnul musculiţelor de fructe, cercetătorii au folosit un echipament care a înregistrat, în mod automat, activitatea musculiţelor cu ajutorul un fascicul infraroșu. Astfel, s-a putut determina dacă o musculiță este trează sau adormită. Dacă fasciculul infraroşu nu a fost întrerupt timp de 5 sau mai multe minute, atunci s-a dedus că musculița respectivă dormea.
S-a dovedit că musculiţele având gena mutantă FABP7 au întrerupt fasciculul infraroşu mai frecvent în timpul perioadei normale de somn.
La fel ca în cazul şoarecilor şi a oamenilor la care gena FABP7 nu funcționa corect, musculițele având gena mutantă FABP7 au dormit cu întreruperi.
„Acest lucru sugerează că există un mecanism comun în cadrul astrocitelor ce se regăseşte la toate aceste specii şi care reglează funcţia somnului“.
„Mai mult decât atât, este pentru prima dată când am identificat rolul unei gene în comportamentul complex al unor specii atât de diferite“, a declarat Dr. Gerstner.
Remarcabil este faptul că musculiţele de fructe există pe Pământ de aproximativ 60 milioane de ani.
„Acest lucru sugerează că am descoperit un mecanism vechi care a persistat de-a lungul evoluției speciilor, iar evoluția nu păstrează mult timp o caracteristică dacă aceasta nu este importantă“, a spus Dr. Gerstner.
Sursă: Sci-News