Principalele teorii ale conștiinței s-ar fi putut concentra pe partea greșită a creierului

Într-un articol publicat recent, am analizat peste 100 de ani de cercetare în neuroștiințe pentru a vedea dacă unele regiuni ale creierului sunt mai importante decât altele pentru conștiință. Ceea ce am descoperit sugerează că oamenii de știință care studiază conștiința ar fi putut subestima cele mai vechi regiuni ale creierului uman.

Conștiința este de obicei definită de neurologi ca fiind abilitatea de a avea experiențe subiective, cum ar fi experiența de a gusta un măr sau de a observa culoarea roșie a acestuia.

Principalele teorii ale conștiinței sugerează că stratul exterior al creierului uman, numit cortex (cu albastru în imaginea de mai jos), este fundamental pentru conștiință. Acesta este compus în mare parte din neocortex, care este mai nou în istoria noastră evolutivă.

Diagramă colorată a creierului uman (realizată cu ajutorul inteligenței artificiale). Credit:Peter Coppola, CC BY-SA

Subcortexul uman (maro/bej în imagine), aflat sub neocortex, nu s-a schimbat prea mult în ultimii 500 de milioane de ani. Se crede că este ca electricitatea pentru un televizor, necesar pentru conștiință, dar nu suficient în sine.

Există o altă parte a creierului pe care unele teorii neuroștiințifice despre conștiință o consideră irelevantă pentru conștiință. Aceasta este cerebelul (violet în imagine), care este, de asemenea, mai vechi decât neocortexul și arată ca un mic creier ascuns în partea din spate a craniului. Activitatea cerebrală și rețelele cerebrale sunt perturbate în starea de inconștiență (ca în comă). Aceste modificări pot fi observate în cortex, subcortex și cerebel.

Ce dezvăluie stimularea cerebrală

Ca parte a analizei mele, am analizat studii care arată ce se întâmplă cu conștiința atunci când activitatea creierului este modificată, de exemplu, prin aplicarea de curenți electrici sau impulsuri magnetice în regiunile creierului.

Aceste experimente pe oameni și animale au arătat că modificarea activității oricăreia dintre aceste trei părți ale creierului poate altera conștiința. Modificarea activității neocortexului poate schimba percepția despre sine, poate provoca halucinații sau poate afecta judecata.

Schimbarea subcortexului poate avea efecte extreme. Putem induce depresie, putem trezi o maimuță din anestezie sau putem stimula un șoarece inconștient. Chiar și stimularea cerebelului, considerată mult timp irelevantă, poate schimba percepția senzorială conștientă.

Totuși, această cercetare nu ne permite să tragem concluzii ferme despre proveniența conștiinței, deoarece stimularea unei regiuni a creierului poate afecta o altă regiune. La fel ca scoaterea televizorului din priză, este posibil să schimbăm condițiile care susțin conștiința, dar nu și mecanismele conștiinței în sine.

Așa că am analizat câteva dovezi de la pacienți pentru a vedea dacă acestea ar putea ajuta la rezolvarea acestei dileme.

Leziunile cauzate de traume fizice sau lipsă de oxigen la nivelul creierului pot perturba experiența vizuală. Leziunile neocortexului te pot face să crezi că mâna ta nu este a ta, să nu observi lucrurile de pe o parte a câmpului vizual sau să devii mai impulsiv.

Persoanele născute fără cerebel, sau partea frontală a cortexului, pot părea conștiente și pot trăi o viață destul de normală. Cu toate acestea, deteriorarea cerebelului mai târziu în viață poate declanșa halucinații sau poate schimba complet emoțiile.

Lezarea celor mai vechi părți ale creierului nostru poate cauza, în mod direct, inconștiență (deși unii oameni își revin) sau moarte. Cu toate acestea, la fel ca electricitatea pentru un televizor, subcortexul ar putea doar să mențină cortexul mai nou „online”, ceea ce ar putea da naștere conștiinței. Așadar, am vrut să știu dacă, alternativ, există dovezi că cele mai vechi regiuni sunt suficiente pentru conștiință.

Există cazuri rare de copii care se nasc fără cea mai mare parte a neocortexului. Conform manualelor medicale, aceste persoane ar trebui să fie într-o stare vegetativă permanentă. Cu toate acestea, există rapoarte conform cărora aceste persoane se pot simți supărate, se pot juca, pot recunoaște oameni sau pot manifesta plăcere pentru muzică. Acest lucru sugerează că au un fel de experiență conștientă.

Aceste rapoarte sunt dovezi izbitoare care sugerează că poate cele mai vechi părți ale creierului sunt suficiente pentru conștiința de bază. Sau poate, atunci când te naști fără cortex, părțile mai vechi ale creierului se adaptează pentru a prelua unele dintre rolurile părților mai noi ale creierului.

Există câteva experimente extreme pe animale care ne pot ajuta să ajungem la o concluzie. La mamifere – de la șobolani la pisici și maimuțe – îndepărtarea chirurgicală a neocortexului le lasă încă capabile de un număr uimitor de lucruri. Se pot juca, pot exprima emoții, se pot îngriji, își pot crește puii și chiar pot învăța. În mod surprinzător, chiar și animalele adulte care au suferit această intervenție chirurgicală au prezentat un comportament similar.

Per total, dovezile contestă ideea că cortexul este necesar pentru conștiință, așa cum sugerează majoritatea teoriilor majore ale conștiinței. Se pare că cele mai vechi părți ale creierului sunt suficiente pentru unele forme de bază ale conștiinței.

De unde provine conștiința ? Credit: Ian Stauffer/Unsplash.com/

Părțile mai noi ale creierului – precum și cerebelul – par să extindă și să rafineze conștiința. Aceasta înseamnă că s-ar putea să fie nevoie să ne revizuim teoriile despre conștiință. La rândul său, acest lucru ar putea influența îngrijirea pacienților, precum și modul în care ne gândim la drepturile animalelor. De fapt, conștiința ar putea fi mai frecventă decât ne-am dat seama.

Traducere după Major theories of consciousness may have been focusing on the wrong part of the brain