Leşinul este o pierdere bruscă şi trecătoare a cunoştinţei care se poate întâmpla oricui.

Poate că este vorba de o mireasă aflată într-o biserică aglomerată, de un alergător epuizat după o cursă, de cineva care urmărește o intervenție medicală la televizor sau de un donator de sânge.

Printre simptomele leşinului se numără slăbiciunea, ameţeala, greaţa, transpiraţia palmelor, întunecarea vederii şi percepţia distorsionată a sunetelor…

Ulterior, este posibil să ne trezim pe podea și privind spre tavan înţelegem că am leșinat.

Ce s-a întâmplat?

De ce leșinăm

De ce leșinăm? Credit:  William Moss/Shutterstock.com

Leșinul, care în limbajul medical este denumit sincopă, apare în momentul în care creierul nu primește o cantitate suficientă de sânge şi implicit oxigen.

Este necesară o anumită tensiune arterială pentru ca sângele să circule şi să furnizeze oxigen tuturor țesuturilor din corpul nostru. Altfel spus, presiunea arterială trebuie să fie suficient de mare pentru a învinge gravitația și astfel sângele să ajungă la creier.

Care ar putea fi cauzele leşinului?

Semnale nervoase

Cel mai frecvent declanșator al leșinului este o scădere a tensiunii arteriale provocată de un răspuns “vasovagal” puternic. Acest reflex este denumit după nervul vag care controlează inima, plămânii și tractul digestiv.

Sarcina nervului vag este să coordoneze sistemul nervos parasimpatic, una dintre cele două părţi periferice ale sistemului nervos vegetativ sau autonom.

Nervul vag ajută la efectuarea unor acțiuni inconștiente ca parte a sistemului nervos autonom, controlând bătăile inimii şi mişcările tubului digestiv.

Sistemul nervos parasimpatic

Sistemul nervos parasimpatic. Credit. Alila Medical Media/Shutterstock.com

De exemplu, nervul vag eliberează în inimă un neurotransmițător, denumit acetilcolină, pentru a încetini ritmul cardiac.

În timpul unor şedinţe yoga, atunci când se respiră profund şi lent, activitatea sistemului nervos parasimpatic se amplifică ceea ce încetineşte ritmul inimii și conduce la o senzaţie de relaxare.

Chiar dacă relaxarea este un lucru bun, încetinirea accentuată a inimii nu este bună, putând fi însoţită de pierderea cunoştinţei. Avem nevoie de un ritm cardiac normal pentru o tensiunea arterială adecvată.

Cealaltă parte a sistemului nervos autonom este sistemul nervos simpatic. Acesta este opus funcțional sistemului nervos parasimpatic.

Sistemul nervos simpatic asigură o anumită constricţie a vaselor mici de sânge din țesuturile corpului. Această rezistență pe măsură ce sângele curge prin toate vasele înguste de sânge menţine o presiune suficientă a sângelui în sistemul circulator.

O creștere a activității sistemului nervos parasimpatic elimină această rezistență pe care o întâmpină sângele, astfel încât sângele poate să rămână în țesuturile periferice în loc să se îndrepte spre inimă și creier. Lipsa acestei rezistențe, împreună cu un ritm cardiac scăzut, determină o scădere accentuată a tensiunii arteriale.

Chiar dacă se poate întâmpla să leşinăm sau să suferim o aşa-numită sincopă neurocardiogenă trebuie să ştim că, în general, această situaţie nu este periculoasă.

O imagine sau un sunet pot declanşa leşinul

Evident, există cauze fiziologice ale leșinului, dar există și anumiţi factori psihologici care pot provoca leşinul.

Gândiţi-vă la cineva care leșină la vederea sângelui. Ce anume declanşează un astfel de răspuns vasovagal hiperactiv?

În anumite situaţii, emoţiile puternice, precum ar fi vederea sângelui, pot declanșa teamă. Aceasta amplifică activitatea sistemului nervos simpatic, iar ritmul cardiac crește.

În mod reflex, organismul compensează această reacţie prin creșterea activității sistemului nervos parasimpatic pentru a încetini ritmul cardiac până la o valoare normală. Dacă sistemul nervos parasimpatic reduce prea mult ritmul cardiac, atunci tensiunea arterială poate scădea prea mult, creierul primeşte prea puțin oxigen… și ne putem pierde cunoștința.

Oricare ar fi cauza leşinului, pierderea cunoștinței durează de obicei puţin, majoritatea oamenilor revenindu-şi după câteva secunde. În acest sens, unii cercetători au sugerat că leșinul ar putea fi o formă de protecţie a organismului.

Astfel, în urma leşinului corpul ajunge în poziţie orizontală, întins pe sol, favorizând circulaţia sângelui spre creier. Poziţia orizontală a corpului, nemișcată, poate limita pierderea de sânge în cazul producerii unei hemoragii.

Cu toate acestea, persoanele care leşină se pot lovi cu capul sau cu alte părți ale corpului de obiectele din jurul lor, existând pericolul de a se răni.

Prevenirea leşinului

Chiar dacă cauzele leșinului nu sunt încă pe deplin înţelese, oamenii de știință au constatat că femeile sunt mai predispuse la sincopă.

Iată în continuare câteva recomandări care pot preveni leșinul.

  • Daca simţiţi că sunteţi în pericol să leşinaţi, încercaţi să vă aşezaţi în poziţie orizontală şi îndoiți genunchii sau ridicați-vă picioarele pentru ca sângele să ajungă mai uşor la creier.
  • Contractați mușchii de la brațe și picioare pentru a stimula circulaţia sângelui.
  • Hidrataţi-vă corespunzător pentru a menține volumul total de sânge la un nivel corespunzător.

Nu uitați că un episod ocazional de sincopă vasovagală nu este îngrijorător, atâta timp cât nu ați fost rănit în urma acestuia. Dacă leșinul se produce în mod repetat, atunci este bine să vă programați la un examen medical.

Traducere şi adaptare după Why do people faint?