Învăţământul în epoca digitală şi Google

Nu vă amintiţi numele celor două elemente chimice descoperite de Marie Curie? Nu vă amintiţi cine a câștigat alegerile generale din Marea Britanie în anul 1945? Sau poate nu vă amintiţi care este distanța de la Soare la Pământ? Este suficient să căutaţi pe Google pentru a afla răspunsul dorit.

Studenții utilizează informațiile online

Studenții învață să caute informații în mediul online. Credit: bikeriderlondon/www.shutterstock.com

Accesul permanent la o mare varietate de informaţii online, printr-un simplu click de mouse sau printr-o simplă apăsare a ecranului unui smartphone, ne-a schimbat radical modul cum socializăm, cum ne informăm cu privire la lumea din jurul nostru şi cum ne organizăm viaţa. Dacă toate cunoştinţele de care avem nevoie pot fi găsite în mod instantaneu printr-o simplă căutare online, care mai este motivaţia pentru care învăţăm ani întregi despre acestea la şcoală şi la universitate? Poate că în viitor, după însuşirea noţiunilor de bază despre cum să scrie şi cum să citească, educația copiilor se va baza doar pe accesarea Internetului prin intermediul motoarelor de căutare, cum ar fi Google, atunci când ei vor dori să cunoască ceva.

Unii teoreticieni din învăţământ susţin că în locul profesorilor, sălilor de clasă, manualelor şi cursurilor, elevii ar putea fi lăsaţi singuri cu propriile dispozitive electronice pentru a căuta şi găsi informaţii online despre un anumit subiect. Toate aceste idei au pus la îndoială valoarea unui sistem tradiţional de învăţământ în care cadrele didactice îi învaţă pe elevi. Desigur, alţi teoreticieni din învăţământ au avertizat cu privire la pericolele pe care acest mod de gândire le-ar putea genera, subliniind importanţa pe care profesorii şi contactul interuman o au în procesul de învăţare.

Analiza informaţiei online

Într-un studiu recent am urmărit modul prin care studenţii îşi compun temele pe care le primesc şi am constatat că tot mai mulţi dintre aceştia nu mai realizează lucrări cu adevărat „autentice” şi că această condiţie nu mai este atât de importantă pe cât ne gândim. În schimb, printr-o utilizare prolifică a Internetului, studenţii s-au angajat într-o serie de practici sofisticate de căutare, analiză critică şi evaluare a unor informaţii deja existente în mediul online. Analizând cu atenţie modul prin care studenţii şi-au scris temele, am constatat că textele compuse de studenţi conțineau şi informaţii cu privire la alte subiecte. Toate aceste metode de lucru trebuie să fie înțelese mai bine înainte să fie încorporate în noile metode de educație și evaluare.

Aceste practici online se bazează pe valorificarea unor informații provenite dintr-o multitudine de surse, inclusiv motoare de căutare precum Google, în ceea ce eu numesc o formă de „analiză a informaţiei digitale”. Mă refer aici la modul prin care cei care învaţă folosesc informaţiile existente pentru a crea un nou conținut. Prin implicarea în rezolvarea problemelor şi în cercetarea intelectuală, aceştia creează astfel o nouă experiență pentru cititori.

Pentru aceasta este nevoie de un ochi critic cu privire la ceea ce se găseşte în mediul online, mai ales având în vedere cantitatea imensă de informații disponibile. Acest aspect este vital pentru orice analiză a unor informaţii existente, mai ales dacă ţinem cont de faptul că cei care caută informații online utilizează tot mai mult Internetul ca pe o extensie a propriei memorii.

Studenţii trebuie să ştie că cea mai mare parte a informaţiei online a fost deja evaluată de motoarele de căutare, cum ar fi Google, pe baza algoritmului PageRank şi a altor indicatori.

Toate aceste activităţi de căutare a informaţiilor online se integrează într-un context educaţional. Trebuie să înţelegem mai bine cum putem include aceste metode de căutare şi analiză a informaţiilor în modul prin care evaluăm studenţii.

Evaluarea noile competențe digitale

Deşi avem tendinţa să ne concentrăm asupra lucrărilor individuale ale studenţilor, pe care le considerăm „autentice”, trebuie să luăm în considerare şi activitatea online desfăşurată de aceştia în scop educaţional. Mă refer aici la activitatea depusă pentru găsirea informaţiilor utile cu privire la o anumit subiect, organizarea acestora, recunoaşterea surselor de informaţii şi prezentarea unui argument sau a unei teze pe baza lor.

Rezolvarea problemelor prin sintetizarea unei mari cantităţi de informaţii, adesea prin colaborare, implicarea în analiza problemelor (în locul memorării unor fapte și date) sunt abilităţi cheie în secolul 21, într-o economie bazată pe informaţii.

Propria mea cercetare a arătat că tinerii pot fi experţi în analiza informaţiilor online, ca parte a experienţei lor de zi cu zi pe Internet. Profesorii şi conferenţiarii trebuie să analizeze şi să înţeleagă mai bine aceste practici pentru a crea oportunităţi de învăţare şi teme de evaluare academică în jurul acestor abilităţi care sunt oarecum „greu de evaluat”.

Într-o epocă a informaţiei digitale, evaluarea studenţilor trebuie să ţină cont de competenţele digitale ale acestora. Acestea valorifică în scop educaţional puterea unei reţele de informaţii care este disponibilă oricând, la un click distanţă de noi.

Traducere şi adaptare după What’s the point of education if Google can tell us anything?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.