Dacă ați aplicat vreodată pentru un loc de muncă, știți cât este de greu să scrieţi o scrisoare de intenție perfectă care să vă scoată în evidenţă faţă de ceilalţi contracandidaţi. Există o competiţie pe piața locurilor de muncă şi de cele mai multe ori cei care caută un loc de muncă ajung în faţa unui document gol de pe ecranul unui computer într-o încercare de a redacta o scurtă prezentare despre ei prin care să-şi prezinte calităţile.

Ne este greu să scriem despre noi înșineMă prefac că nu sunt aici.

Cei care doresc să obţină un loc într-un colegiu se confruntă, de asemenea, cu această sarcină copleșitoare. În același timp, pentru a-şi putea asigura veniturile necesare, mulți dintre aceştia încearcă să obţină burse sau alte mijloace de finanțare. Din moment ce concurența de admitere la colegiu a atins un nivel record, printr-o prezentare personală perfectă cineva poate ieşi cu siguranţă în evidență faţă de ceilalţi contracandidaţi.

În fond, noi ne cunoaştem cel mai bine. Şi atunci, de ce ne este atât de dificil să scriem despre noi?

Desigur, nu ne propunem aici să scriem o autobiografie. Scriem doar pentru a solicita aprobarea altora. Probabil că cel mai neplăcut aspect este că nu știm cine va citi cuvintele noastre sau care sunt contracandidaţii noștri. Un experiment destul de inteligent a fost realizat de către psihologul Mark Snyder şi colegii săi la sfârşitul anilor 1970. Acesta ilustrează perfect modul prin care suntem evaluați de către alții.

În cadrul studiului, 51 de bărbați au comunicat cu femei doar prin intermediul unui microfon și a unor căști. Înainte de conversație, bărbaţii au primit o fotografie a unei persoane de sex feminin foarte „atractivă” (apreciată anterior de către alți bărbați pentru atractivitatea sa cu un scor de opt din zece) sau „neatractivă” (scorul obţinut fiind doi din zece). În timpul conversației, bărbaţii au crezut că vorbesc cu femeia pe care au văzut-o în fotografie.

Cu toate acestea, cercetătorii nu au fost interesaţi de comportamentul bărbaţilor. Cei care au studiat înregistrările nu au știut ce fotografia a văzut fiecare bărbat în parte, aceştia concentrându-se asupra comportamentului femeilor. S-a dovedit că cele mai sociabile, plăcute şi prietenoase femei au fost cele care au vorbit cu bărbaţii care au văzut fotografia cu femeia „atractivă”. Cu alte cuvinte, nu doar că bărbaţii şi-au exprimat în mod inconştient propriile gânduri şi aprecieri, dar femeile s-au bazat pe aceste subtilități și şi-au schimbat comportamentul în consecință.

O activitate „murdară”

Atunci când ne descriem pe hârtie, în timp ce încercăm să ne ridicăm la nivelul așteptărilor celorlalți, am putea să ne simţim mincinoşi, nu-i așa? Desigur, declarațiile personale și scrisorile de intenţie pot reprezenta un mijloc prin care ne putem lăuda. Într-un studiu amuzant al Administrative Science Quarterly se sugerează că în acest caz s-ar putea să ne simţim murdari. Literalmente.

În cadrul studiului, 306 adulţi au fost rugaţi să-şi imagineze un scenariu din două posibile. Participanţii dintr-un grup au trebuit să-şi amintească un moment în care au fost nevoiţi să stabilească o relație cu cineva de pe urma căreia au beneficiat profesional. Participanţii dintr-un alt grup s-au gândit la un exemplu în care au socializat ocazional, ca la o petrecere. Participanţii au completat apoi spațiile libere ale unor fragmente de cuvinte, cum ar fi S _ _ _ _ RE, D _ Ș, și SA _ _ N.

S-a dovedit că cei care s-au aflat în situația de a stabili relaţii pe baza interesului profesional au completat mult mai frecvent spațiile libere asociate unor cuvinte legate de curățenia corporală, cum ar fi „spălare”, „duș” și „săpun”, în timp ce participanţii care au socializat ocazional au avut tendinţa de a alege cuvinte mai neutre, cum ar fi „dorința”, „agitaţie” și „pas”. Concluzia autorilor studiului a fost aceea că stabilirea unor relaţii personale în scopuri profesionale poate afecta puritatea morală a unui „individ”.

Trei sfaturi

Pentru mulți dintre noi, principalul motiv pentru care ne este atât de greu să scriem despre noi înșine este acela că este atât de uşor să amânăm această acţiune. La urma urmei, nu suntem destul de siguri cum să ne prezentăm unor străini, nu ne face plăcere atunci când trebuie să vorbim despre noi înşine și în fond există YouTube care are mii de clipuri video cu pisici.

Avem tendința să amânăm lucrurile care ne provoacă disconfort şi chiar frică. Într-adevăr, situațiile în care suntem obligați să scriem despre noi înșine pot fi înfricoșătoare. Admiterea la colegiu sau dezvoltarea carierei profesionale reprezintă acţiuni importante în viaţă. Acestea fiind spuse, iată trei sfaturi ce vă pot ajuta pentru a scrie mai uşor despre voi:

  1. Uitați de disconfortul pe care îl simţiţi şi începeţi să scrieţi. Chiar dacă la început nu va fi uşor, dacă treceţi pe pilot automat pentru un timp, cuvintele pe care le veţi nota vor fi cele pe care le consideraţi cele mai importante pentru voi.
  2. Lăsaţi pe cineva să vă corecteze cu un pix de culoare roșie ceea ce aţi scris. Această parte poate fi la fel de incomodă ca și scrisul în sine. În acest fel puteţi obține o opinie obiectivă despre stilul vostru de scris și o idee despre cum v-ar descrie în scris un prieten.
  3. Amintiți-vă că nu sunteţi singuri. Practic oricine a avut vreodată un loc de muncă sau a urmat studii postliceale a avut ocazia să se autopromoveze într-un fel anume. Pentru mulți dintre noi nu este distractiv sau ușor, dar este necesar. Recompensa muncii noastre poate întârzia, dar atunci când vom primi scrisoarea de acceptare vom considera toată această muncă utilă.

Traducere şi adaptare după Why do we find it şo hard to write about ourselves?