De mai mult de 100 de ani, anestezia generală este utilizată în spitale pentru efectuarea unor operații de rutină și intervenții chirurgicale. În prezent, anestezia generală este folosită în toată lumea, de mii de ori în fiecare zi.

Cu toate acestea, mecanismul real din spatele anesteziei generale nu a fost cunoscut atunci când aceasta a fost descoperită și nici acum nu avem o explicație completă.

„De aproximativ 170 de ani, acesta a fost un mare mister. Răspunsul simplu este că nimeni nu știe cu adevărat cum funcţionează anestezia generală”, a declarat Paul Myles, cercetător în cadrul Alfred Hospital şi Monash University, Australia, pentru ScienceAlert.

În ultimii 170 de ani, oamenii de știință au lansat o serie de ipoteze privind funcţionarea anesteziei generale, dar niciuna suficient de bună pentru a înțelege ce se întâmplă la un nivel biologic mai profund, mai ales având în vedere experiențele traumatizante ale pacienților care s-au trezit în timpul operației.

În anul 1847, doi cercetători au propus ideea “teoriei lipidelor”, conform căreia anestezia afectează membranele grase (lipide) ale celulelor din creier suprimând astfel activitatea neuronală normală a acestuia.

Teoria lipidelor a fost abandonată treptat în deceniile următoare în favoarea altor ipoteze, mai ales a aceleia că anumiți receptori ai creierului se atașează de anestezice, medicamente care pot provoca o pierdere a cunoștinței.

„Cercetătorii din întreaga lume au identificat anumiți receptori din creier și mecanisme subcelulare care creează o stare de hipnoză reversibilă sau o stare de inconștiență.

Ne apropiem din ce în ce mai mult de înţelegerea modului cum funcționează anestezia generală și de ce funcționează, dar, într-adevăr, mai sunt multe alte lucruri care nu sunt cunoscute în acest moment”, a declarat Myles.

Cu toate acestea, în ultimul an au apărut o serie de articole în care se susține că mecanismul anesteziei generale a fost rezolvat, în moduri complet diferite.

Chiar dacă astfel de titluri ne-ar putea face să credem că acum avem toate răspunsurile, în realitate lucrurile nu sunt niciodată atât de simple. Să ne referim numai la cel mai recent articol în acest sens.

Anestezia generală este încă un mister

Anestezia generală este încă un mister. Credit: YakobchukOlena/Getty Images.

Cercetarea, publicată în PNAS, oferă un răspuns la întrebarea dacă anestezicele generale acționează direct pe canalele ionice (“porțile” încorporate în membranele celulare) sau pe membrana celulară într-un mod pe care nu l-am înțeles până acum.

Cercetătorii au concluzionat că, deși anestezicele acționează pe canalele ionice, există un pas intermediar care implică lipidele.

Acesta este un rezultat interesant, dar este departe de răspunsul final, la fel ca toate celelalte articole de până acum privind mecanismul real al anesteziei generale.

„Lucrarea evidențiază unele cercetări foarte elegante care demonstrează un mecanism prin care anestezicele ar putea afecta creierul.

Aceasta este, probabil, o parte din poveste, dar, în mod clar, nu este toată povestea, deoarece este în contradicție cu alte cercetări care implică mecanisme tip receptor sau bazate pe pori”, a declarat Myles pentru ScienceAlert.

Această constatare arată că cercetările privind anestezia generală sunt corecte și greșite în același timp, ceea ce pare puțin probabil. Există însă o altă explicație, ingenios de simplă, care oferă un sens tuturor acestor lucruri.

Începând cu ipoteza lipidelor, ideea a fost că anestezicele funcţionează în același mod dintr-o perspectivă moleculară. Cu toate acestea, în prezent există un număr mare de anestezice generale, utilizate în medicină, care au toate structuri moleculare destul de diferite.

Ar fi într-adevăr o coincidență ca toate să acţioneze în exact același mod.

„Aceasta este o problemă care i-a nedumerit pe cercetători de mult timp, deoarece medicamente anestezice (gaze, vapori sau substanţe intravenoase) având structuri complet diferite par să producă o stare finală identică.

În mod evident, nu putem presupune existenţa unui singur mecanism, deoarece, pur și simplu, nu ar avea sens, ar fi prea multe tipuri diferite de chei care să se potrivească la o singură încuietoare”, a explicat Myles.

„Cel mai probabil este că starea finală, lipsa cunoştinţei, este rezultatul unor mecanisme moleculare diferite.

Toate aceste mecanisme sunt, probabil, conectate între ele în interiorul celulei, iar celula poate fi “deblocată”, ca să păstrăm metafora, printr-unul din mai multe mecanisme diferite.

Din păcate, încă nu știm în totalitate care sunt aceste mecanisme sau cum se produc”, a declarat Myles.

Concluzionând, titlurile care susțin că cercetătorii au “rezolvat” modul cum funcționează anestezia generală nu sunt complet greșite. Indiferent că este vorba despre canale ionice, neuroni speciali sau o slăbire a sinapselor din creier, toate aceste ipoteze fac parte din poveste.

Deocamdată, nu cunoaştem povestea completă.

Din fericire, cu cât cercetăm mai mult anestezia generală, cu atât ne apropiem mai mult de un răspuns.

„Am fost implicat în practica anesteziei de specialitate de mai bine de 35 de ani. La începutul carierei mele chiar nu aveam nicio idee privind mecanismul real al anesteziei generale.

Cred că în ultimii zece ani, în special, s-au înregistrat progrese importante. Practic, de la un an la altul înțelegem mult mai bine ce se întâmplă la nivel celular”, a declarat Myles pentru ScienceAlert.

Să sperăm că nu vom mai avea mult de aşteptat până când vom putea afirma că anestezia generală a fost cu adevărat înţeleasă.

Traducere și adaptare după For 170 Years, No One’s Known How General Anaesthesia Works. We’re Finally Getting Close

Comentarii

comentarii