Tehnologie

Ar putea folosi Putin arme nucleare? Un expert în controlul armelor explică ce s-a schimbat și ce nu s-a schimbat de la invadarea Ucrainei

Perspectiva unui război nuclear între Rusia și Statele Unite părea, până de curând, să se fi încheiat odată cu Războiul Rece. Cu toate acestea, amenințările președintelui rus Vladimir Putin de a folosi armele nucleare pentru a ține NATO în afara conflictului din Ucraina au reînviat temeri vechi de decenii.

Amenințările vin pe fondul încălcării acordurilor de control al armelor nucleare dintre cele două superputeri nucleare care stabiliseră relații strategice timp de decenii.

În calitate de expert în controlul armelor, consider războiul din Ucraina ca o tensiune suplimentară, dar nu o lovitură fatală pentru sistemul de securitate care a protejat lumea de dezastrul nuclear. Acest sistem a evoluat de-a lungul deceniilor și le permite oficialilor americani și ruși să evalueze cât de aproape este cealaltă parte de lansarea unui atac.

Cu un ochi asupra celuilalt

Tratatele de control al armelor se bazează pe informaţiile furnizate de fiecare dintre superputerile nucleare cu privire la dotările militare, rachete sau bombardiere, care ar putea fi folosite pentru a livra focoase nucleare și pe verificarea acestor afirmații de către cealaltă parte.

Tratatele includ, de obicei, limite numerice ale armelor, iar implementarea unui tratat începe, de obicei, cu declarații de bază, de fiecare parte, privind numărul și locațiile acestor arme. Cifrele sunt actualizate anual. De asemenea, cele două părți se notifică reciproc, în mod regulat, cu privire la schimbările semnificative aduse acestui nivel de referință prin intermediul aşa-numitelor Centre de Reducere a Riscului Nuclear.

Un element cheie al tuturor tratatelor de control al armelor a fost capacitatea celor două părți de a utiliza „mijloace tehnice naționale”, cum ar fi sateliți, împreună cu tehnici de monitorizare la distanță, cum ar fi detectoare de radiații, pentru a verifica conformitatea acestor dotări armate cu declaraţiile oficiale.

Tehnicile de monitorizare de la distanță sunt concepute pentru a distinge elementele individuale, cum ar fi rachetele, care sunt limitate numeric prin tratate.

Tratatul privind forțele nucleare intermediare (INF-Intermediate Nuclear Force) din 1987 a introdus o inovație majoră: utilizarea inspecțiilor la fața locului.

Înainte de acest tratat, sovieticii s-au opus propunerilor SUA de a include astfel de inspecții pentru verificare. Pe măsură ce Mihail Gorbaciov a trecut pe plan intern la un proces de glasnost (deschidere), el a acceptat inspecțiile la fața locului, iar prevederi similare au fost incluse în tratatele ulterioare. Acestea includ  inspecții regulate anunțate, dar și un anumit număr de inspecții anuale pe termen scurt, neanunțate, ca o măsură suplimentară de verificare.

Inspectori sovietici examinează două rachete Pershing II

Inspectorii sovietici de arme examinează două rachete Pershing II, dezasamblate, în SUA în 1989. Credit: MSGT Jose Lopez Jr. /Wikimedia

Istoria controlului asupra armelor nucleare

Experţii în securitate națională, precum Thomas Schelling și Morton Halperin, au dezvoltat conceptul de control al armelor la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, pe fondul unei curse accelerate a înarmărilor între SUA şi URSS.

Măsurile de control al armelor au fost concepute pentru a crește transparența și predictibilitatea, pentru a evita neînțelegerile sau alarmele false care ar putea duce la un conflict nuclear accidental sau neintenționat. Pe măsură ce conceptul a evoluat, scopul măsurilor de control al armelor a devenit asigurarea faptului că apărătorii pot răspunde oricărui atac nuclear cu unul de-al lor, ceea ce a redus, în primul rând, imboldul angajării într-un război nuclear.

Această abordare a avut câştig de cauză mai ales după criza rachetelor din Cuba din 1962, atunci când desfășurarea surpriză a rachetelor sovietice cu arme nucleare la mai puțin de 100 de mile de SUA a adus lumea în pragul războiului nuclear.

Acordurile inițiale au inclus acordul din 1972 privind limitarea armelor strategice (SALT 1), care a stabilit primele plafoane pentru armele nucleare americane și sovietice. Ulterior, Gorbaciov a negociat Tratatul INF și Tratatul de reducere a armelor strategice (START I), care a adus reduceri ale forțelor nucleare ale celor două părți.

Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov

Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov au semnat Tratatul INF la Casa Albă pe 8 decembrie 1987. Credit: Biblioteca prezidențială Ronald Reagan

Tratatul INF a interzis, pentru prima dată, o întreagă clasă de arme: rachete lansate de la sol cu ​​o rază de acțiune cuprinsă între 500 și 5.500 de kilometri. Erau incluse rachete americane capabile să lovească Rusia de pe teritoriul aliaților SUA din Europa sau Asia de Est, precum şi rachetele sovietice capabile de acțiuni similare.

START I s-a aplicat armelor nucleare strategice, cum ar fi rachetele balistice intercontinentale (ICBM) lansate de pe teritoriul unei superputeri pentru a ataca teritoriul celeilalte. În 2010, președintele Barack Obama și președintele rus de atunci Dmitri Medvedev au semnat Noul acord START, care a redus și mai mult forțele nucleare strategice desfășurate de cele două părți.

Rachetă balistică intercontinentală

O rachetă balistică intercontinentală ce a fost lansată ca parte a testului Rusiei privind forțelor sale strategice în 2020. Credit: Serviciul de presă al Ministerului rus al Apărării prin AP

În 2021, președinţii Joe Biden și Putin au prelungit acel tratat cu cinci ani. Tratatele au susținut reduceri semnificative ale arsenalelor nucleare ale celor două țări.

Noi provocări pentru un sistem învechit

Inspecțiile conform tratatului INF s-au încheiat în 2001, după ce ultimele rachete interzise au fost scoase din acţiune. În cursul administrațiilor Obama și Trump, SUA a acuzat Rusia că a încălcat tratatul prin dezvoltarea, testarea și desfășurarea de rachete de croazieră care depășesc limita de 500 de kilometri, acuzație pe care Rusia a respins-o.

Sprijinită de aliații NATO, administrația Trump s-a retras din tratat în 2019. În consecinţă, armele strategice cu rază lungă de acțiune au rămas singurele arme nucleare care fac obiectul acordurilor de control al armelor.

Armele nucleare non strategice cu rază mai mică de acțiune, adică cele cu o rază de acțiune mai mică de 500 de kilometri, nu au fost niciodată incluse în vreun acord, un punct dureros pentru Washington și aliații NATO, deoarece Moscova deține mult mai multe astfel de arme decât NATO.

Sistemul rusesc de rachete Iskander

Sistemul rusesc de rachete Iskander lansează rachete balistice cu rază scurtă de acțiune, cu focoase nucleare sau convenționale de pe platforme mobile. Credit: Serviciul de presă al Ministerului rus al Apărării prin AP

Controlul armelor s-a redus și în alte moduri.

Rusia s-a angajat într-un program ambițios de modernizare a armelor nucleare, iar unele dintre noile sale sisteme de arme strategice exotice nu fac obiectul restricțiilor noului tratat START. Între timp, atacurile cibernetice și armele antisatelit se profilează ca noi amenințări la adresa monitorizării controlului armamentului și a sistemelor de comandă și control nuclear.

Inteligența artificială și tehnologia rachetelor hipersonice ar putea scurta timpii de avertizare pentru un atac nuclear. Rusia a desfășurat rachete care pot transporta atât focoase convenționale, cât și nucleare, semănând confuzie.

Rusia își face griji că sistemele americane de apărare antirachetă, în special cele din Europa, amenință stabilitatea strategică, permițând SUA să efectueze o primă lovitură nucleară și apoi să prevină un răspuns nuclear rusesc eficient.

Înainte de războiul din Ucraina, Biden și Putin au lansat un Dialog de Stabilitate Strategică pentru a aborda aceste probleme și a pune bazele negocierilor privind înlocuirea noului tratat START înainte de expirarea acestuia în 2026. Dialogul a fost însă suspendat odată cu izbucnirea ostilităților și este greu de prevăzut când s-ar putea relua.

Puţin măreşte tensiunea, dar nu până la limită

Mișcările recente ale lui Putin au zdruncinat și mai mult arhitectura strategică de securitate. În ajunul invaziei ruse a Ucrainei, Putin a spus că „oricine încearcă să intervină în conflict… trebuie să știe că răspunsul Rusiei va fi imediat și va produce consecințe pe care nu le-ați mai experimentat până acum în istoria voastră” și că Rusia posedă „anumite avantaje în cazul unora dintre cele mai recente tipuri de arme”.

Odată cu războiul în desfășurare, Putin a anunțat o „alertă specială de luptă” a forțelor nucleare ale țării, care nu este un nivel obișnuit de alertă în sistemul de securitate al Rusiei, comparabil cu statutul DEFCON al SUA. În practică, alerta specială de luptă a constat, în mare parte, în suplimentarea personalului din schimburile de la bazele cu arme nucleare. Anunțul a fost conceput pentru a descuraja NATO să intervină și pentru a intimida Ucraina.

Cu toate acestea, oficialii americani de securitate națională și-au exprimat îngrijorarea că Rusia ar putea folosi arme nucleare tactice în Ucraina, dacă forțele NATO ar fi atrase în conflict direct cu Rusia. Potrivit oficialilor, utilizarea armelor este în concordanță cu doctrina militară a Rusiei de „escaladare pentru dezescaladare”.

Chiar și în fața ameninţării strategice cu arma nucleară a lui Putin și a preocupărilor cu privire la utilizarea de către Rusia a armelor nucleare tactice, cadrul de control al armelor a rămas suficient de ferm pentru a păstra stabilitatea strategică.

Comandanții americani au criticat mișcările lui Putin, dar nu au răspuns cu aceeaşi măsură. Aceştia nu au dovezi că Putin a luat măsuri pentru a escalada situația, cum ar fi plasarea unor focoase nucleare non-strategice pe avioane sau nave sau trimiterea unor submarine cu arme nucleare pe mare.

Până acum, controlul armelor și-a îndeplinit rolul de a limita sfera și violența în Ucraina, ținând sub control un conflict care altfel ar putea deveni un război mondial.

Traducere după Would Putin use nuclear weapons? An arms control expert explains what has and hasn’t changed since the invasion of Ukraine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *