Împărtăşirea succesului este percepută de multe ori ca o laudă

Imaginați-vă că tocmai aţi primit o veste bună de la locul de muncă – o promovare, o creştere salarială, o mașină nouă, etc. Dacă sunteţi ca mine, atunci veţi dori, probabil, să deschideţi ușa sau să vă luaţi telefonul pentru a vă împărtăși fericirea cu ceilalţi colegi de serviciu sau cu prietenii. În urma unui studiu pe l-am efectuat alături de colegii mei a rezultat că este mai bine să vă gândiţi de două ori înainte de a face asta.

Crezi că ești modest? Mai gândește-te…. Credit: www.shutterstock.com

În ciuda bunelor voastre intenții, prietenii sau colegii tăi s-ar putea să nu fie la fel de încântaţi pe cât credeţi de veştile bune pe care le-aţi primit. Probabil că cei mai mulți dintre aceştia nu se vor bucura la auzul promovării altcuiva. Cu toate acestea, avem tendinţa de multe ori să supraestimăm reacţia celorlalţi cu privire la împărtășirea bucuriei noastre și să subestimăm efectul negativ pe care acest lucru îl poate provoca.

Diferenţa de empatie

Pentru a investiga acest fenomen am realizat împreună cu colegii mei  o serie de experimente pe care le-am publicat recent în revista Psychological Science. Le-am cerut participanților să-şi amintească situațiile în care şi-au împărtăşit propriile satisfacţii, precum și cazurile în care au aflat despre împlinirile altcuiva. Participanții şi-au amintit despre bani, bunuri materiale, oameni deosebiţi care le-au deveni parteneri, copii sau iubiţi.

Am constatat că cei care şi-au împărtăşit propriile realizări au supraestimat reacţia de fericire a acelora care au aflat aceste lucruri și au subestimat faptul că unii dintre aceştia s-au simțit deranjaţi. Am fost fascinaţi de aceste rezultate şi am atribuit această reacţie unui fenomen pe care l-am numit diferența de empatie. Ambele părți, atât cei care îşi împărtăşesc realizările, cât şi cei care află despre împlinirile altcuiva, au probleme în a-şi imagina cum s-ar simți dacă rolurile s-ar inversa.

Apoi am efectuat un alt experiment pentru a examina consecințele acestei diferențe de empatie. Ne-am dorit să aflăm dacă oamenii care încearcă să producă o impresie bună îşi împărtăşesc mai mult propriile realizări. În prima parte a experimentului, 99 de participanți au fost instruiți pentru a-şi crea un profil prin care să se prezinte altora, similar cu ceea ce fac oamenii de obicei pe reţelele sociale sau în cadrul site-urilor matrimoniale. Le-am spus că pot relata despre munca lor, educația personală, activitățile sportive sau alte hobby-uri, aspectul fizic, personalitate, familie sau viaţa socială.

Jumătate dintre participanţi au primit unele instrucţiuni suplimentare. Ei au încercat să-i facă pe cititorii profilului lor cât mai interesaţi de acesta. În a doua parte a experimentului, un număr mare de participanți au citit profilurile create și au indicat cât de mult au apreciat autorii, cât de interesaţi ar fi să-i cunoască, cât de succes consideră că sunt autorii și cât de mult cred că aceștia s-au lăudat.

Am observat că participanţii care şi-au creat profilul cu intenția de a maximiza interesul altora faţă de ei au fost percepuţi ca fiind lăudăroşi. Deși scopul lor a fost acela de a crește probabilitatea ca alte persoane să fie interesate să-i cunoască, eforturile lor au eșuat. O campanie de autopromovare mai intensă nu a schimbat percepția oamenilor asupra succesului lor sau dorinţa de a-i întâlni. În schimb, numărul celor care s-au arătat interesaţi de citirea profilurilor lor s-a redus, iar oamenii i-au perceput ca fiind lăudăroși.

Aceste rezultate sunt deosebit de importante într-o epocă în care o mare parte din interacțiunile noastre cu ceilalți oameni au loc în mediul online, iar oportunitățile pe care le avem pentru a ne face cunoscuţi au proliferat tocmai datorită site-urilor sociale. Diferenţa de empatie pe care am observat-o în studiul nostru se poate mări datorită faptului că oamenii comunică la distanță unii de alţii. În acest fel se poate reduce interesul oamenilor de a se face cunoscuţi, cât şi dorinţa celorlati de a fi informaţi cu privire la realizările personale ale altora.

În concluzie, ce se poate face pentru a reduce consecințele sociale negative ale autopromovării? De exemplu, atunci când simțim nevoia de a împărtăși unele vești bune ar trebui să încercăm să ne punem în situaţia celor care ajung să afle aceste lucruri. Vor interpreta aceste noutăţi ca pe o laudă sau ne vor împărtăşi bucuria?

Dacă ne gândim în prealabil cum vor reacţiona ceilalţi atunci când vor auzi sau vor citi noutăţile pe care dorim să le împărtăşim, am putea constata că aceştia nu vor fi chiar atât de fericiţi să afle aceste lucruri pe cât ne-am aştepta. În același timp, atunci când noi suntem cei care ne aflăm în situaţia de a primi informaţii despre realizările cuiva, ​putem încerca să fim toleranţi, mai ales ştiind că lăudăroșii subestimează reacțiile negative ale celorlalţi cu privire la laudele lor.

Traducere şi adaptare după How sharing your success îs perceived aş bragging – more often than you think