Universul este imens și conţine o mulţime de obiecte mari: planete, stele, găuri negre, galaxii sau roiuri de galaxii.
Nu putem decât să ne minunăm de capacitatea Universului de a produce obiecte cosmice incredibile ca mărime şi grandoare.
În continuare puteţi afla informaţii despre unele dintre cele mai mari obiecte cunoscute din diferite categorii de obiecte cosmice.
În anul 2004 astronomii au fost surprinşi de descoperirea misteriosului obiect GQ Lupi b.
Orbitând o stea tânără la o distanţă de apr oximativ două ori și jumătate mai mare decât distanţa la care se află Pluto față de Soare, obiectul părea să fie o planetă sau o pitică brună, care este de fapt o stea mică.
Observațiile ulterioare au confirmat că obiectul denumit GQ Lupi b are o rază de aproximativ 3,5 ori mai mare decât cea a planetei Jupiter, ceea ce înseamnă că, dacă este într-adevăr o exoplanetă, este cea mai mare exoplanetă cunoscută până în prezent.
GQ Lupi b. Credit imagine: ESO
UY Scuti este o stea supergigantă având o rază de aproximativ 1.700 de ori mai mare decât cea a Soarelui, ceea ce o face cea mai mare stea cunoscută din Univers.
Dacă cineva ar plasa UY Scuti în centrul Sistemului Solar, marginea acestei stele s-ar extinde până dincolo de orbita lui Jupiter, iar atmosfera acesteia s-ar extinde și mai departe, până dincolo de orbita lui Pluto sau până la o distanţă aproximativ egală cu de 400 de ori distanța Pământ-Soare.
UY Scuti în comparație cu Soarele. Credit imagine: Philip Park/CC by SA 3.0
Nebuloasa Tarantula este atât cea mai mare nebuloasă cunoscută, cât și cea mai activă pepinieră stelară din vecinătatea noastră galactică.
Nebuloasa Tarantula se întinde pe o distanța de până la 1.800 de ani-lumină.
Cunoscută și sub denumirea de 30 Doradus, nebuloasa Tarantula se află la o distanța de 170.000 de ani-lumină de Pământ în Marele Nor al lui Magellan, o mică galaxie satelit care orbitează Calea Lactee.
Nebuloasa Tarantula. Credit imagine: NASA/CXC/PSU/JPL/L.Townsley
În anul 2004 astronomii au observat un vid cosmic uriaş în hărțile realizate cu ajutorul sondei Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP) a NASA, care a scanat în detaliu radiația cosmică de fond (radiaţia primordială rămasă în urma evenimentului Big Bang).
Supervidul Eridanus, care se întinde pe o distanța de 1,8 miliarde de ani-lumină, este, în mod ciudat, lipsit de stele, gaz, praf și chiar materie întunecată.
Chiar dacă regiuni lipsite de materie au mai fost observate în Univers, astronomii sunt nedumeriți de mărimea supervidului Eridanus şi încearcă să înțeleagă cum s-a format.
Supervidul Eridanus. Credit imagine: Bill Saxton/NRAO/AUI/NSF/NASA
Galaxia Calea Lactee din care face parte Sistemul Solar are un diametru de aproximativ 100.000 de ani-lumină, o mărime medie pentru o galaxie spirală.
Pentru comparație, cea mai mare galaxie cunoscută, denumită IC 1101, este de 50 de ori mai mare și de 2.000 de ori mai masivă decât Calea Lactee.
Având un diametru de 5,5 milioane de ani-lumină, IC 1101 este atât de mare încât, dacă s-ar afla în locul unde este acum Calea Lactee, marginea ei ar ajunge până dincolo de galaxia Andromeda.
Galaxia IC 1101. Credit imagine: NASA/ESA/Telescopul spațial Hubble
Oamenii de știință cred că în centrul galaxiilor se află o gaură neagră supermasivă a cărei masă poate fi de multe milioane de ori mai mare decât masa Soarelui.
Recordul îl deține o gaură neagră cunoscută sub numele de TON 618. Această gaură neagră are o masă estimată de 66 miliarde de mase solare.
Gaură neagră. Credit imagine: NASA/JPL-Caltech
În anul 2010, astronomii care foloseau telescopul spațial Fermi al NASA pentru radiaţii gamma au descoperit structuri colosale, sub formă de bule, care emanau din centrul galaxiei Calea Lactee.
Aceste bule uriaşe de radiaţii gamma se înalță perpendicular, de o parte şi de alta a planului Căii Lactee, pe o distanţă de 25.000 de ani lumină (un sfert din diametrul Căii Lactee).
În opinia astronomilor, bulele Fermi sunt efectul acţiunii găurii negre supermasive din centrul galaxiei Calea Lactee, care ar fi consumat o cantitate uriaşă de materie în trecutul îndepărtat.
Bulele Fermi de radiații gamma. Credit imagine: SARAO/Oxford
Atunci când vârsta Universului era de doar o zecime din vârsta sa actuală, 14 galaxii au format cel mai masiv obiect cosmic legat gravitațional, protoclusterul galactic SPT2349-56.
Astronomii cred că, în cele din urmă, cele 14 galaxii se vor uni şi vor forma o singură galaxie având o masă de 10 trilioane de mase solare şi care va fi de aproximativ 3 ori mai mare decât Calea Lactee.
Observaţiile astronomice au indicat că în jurul acestei structuri colosale se mai află aproximativ 50 de galaxii, care vor forma un gigantic roi galactic.
Protoclusterul galactic SPT2349-56. Credit: ESO/M. Kornmesser
Astronomul Harlow Shapley a descoperit o colecţie colosală de galaxii în anii ’30, care acum îi poartă numele.
Conţinând mai mult de 8.000 de galaxii şi având o masă mai mare de 10 milioane de miliarde de mase solare, superclusterul galactic Shapley este cea mai mare structură din regiunea locală a Universului, conform Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).
Credit imagine: ESA; Planck Collaboration/Rosat/Digitised Sky Survey
Calea Lactee este doar o galaxie dintr-o enormă colecţie de galaxii, denumită superclusterul Laniakea.
Deşi nu s-au stabilit care sunt frontierele superclusterului Laniakea, astronomii estimează că acesta ar conţine în jur de 100.000 de galaxii, ar avea o masă totală de aproximativ 100 de milioane de miliarde de mase solare şi s-ar întinde pe o distanţă de peste 520 de milioane de ani-lumină.
Superclusterul Laniakea. Credit imagine: Andrew Z. Colvin
Quasarii sunt nuclee galactice active îndepărtate care emit cantități uriaşe de energie.
Quasarii se pot uni în roiuri, iar cel mai mare roi cunoscut de quasari este roiul Huge-LQG (Huge Large Quasar Group), care conține 73 de quasari și are o masă estimată de 6,1 cvintilioane (adică 1 urmat de 18 zerouri) de mase solare.
Diametrul maxim al roiului de quasari Huge-LQG este de aproximativ 4 miliarde de ani-lumină.
Roiul de quasari Huge-LQG. Credit de imagine: ESA/Hubble & NASA
Prin cartografierea locațiilor exploziilor de raze gamma, explozii trecătoare, dar puternice, care apar atunci când o stea masivă moare, astronomii au descoperit ceea ce este adesea considerat a fi cea mai mare entitate cunoscută din Univers: Marele Zid Hercules-Corona Borealis.
Marele Zid Hercules-Corona Borealis se întinde pe o distanţă de 10 miliarde de ani-lumină și ar putea conține miliarde de galaxii.
Marele Zid a fost descoperit în anul 2013, atunci când observaţiile astronomice au evidenţiat concentraţii de radiații gamma la o distanţă de aproximativ 10 miliarde de ani-lumină în direcția constelațiilor Hercules și Corona Borealis.
Marele Zid Hercules-Corona Borealis. Credit imagine: ESO/L. Calçada
Sursă: Live Science
Comentariu Facebook