Departamentul de Energie al SUA a dezvoltat un material mai ieftin pentru extragerea uraniului din apa de mare. Cercetătorii cred că uraniul din apa de mare poate reprezenta în viitor o sursă de energie pentru centralele nucleare.

În apa de mare există 4,5 miliarde de tone de uraniu. Jumătate din această cantitate este suficientă pentru a alimenta centralele nucleare din întreaga lume timp de 6.500 de ani. Cu toate acestea, costul de extracție a uraniului din apa de mare este de trei ori mai mare decât costul actual al uraniului extras din minereurile de uraniu.

Cercetătorii cred că într-o bună zi această sursă de energie poate fi critică pentru susţinerea nevoilor de energie ale omenirii, acesta fiind motivul pentru care eforturile de extracție a uraniului din apa de mare au început încă din anii 1960.

„Pentru ca energia nucleară să rămână o sursă de energie durabilă, trebuie să dispunem de o sursă sigură şi viabilă economic de combustibil nuclear. Se pare că în prezent am descoperit o metodă mult mai puţin costisitoare de extragere a uraniului din apa de mare”, a declarat Phillip Britt, conducătorul unei echipe de cercetători din cadrul Departamentului de Energie al SUA.

Uraniul din apa de mare este mai dificil de extras decât uraniul din minereuri, deoarece implică un proces denumit „adsorbție”, în care atomii, ionii sau moleculele unui gaz sau a unui lichid aderă la suprafaţa unui corp solid. În acest scop, oamenii de știință au proiectat diferite materiale care atunci când sunt scufundate în apa de mare vor „adsorbi” uraniul pentru extracția acestuia.

Extracția uraniului din apa de mareExtracţia uraniului din apa de mare. Credit: Forbes.com

Pentru ca extracţia uraniului din apa de mare să fie viabilă economic este necesar ca preţul acestor materiale speciale să fie cât mai mic. În prezent, cercetătorii au dezvoltat noi adsorbanți care au redus costurile de extragere a uraniului din apa de mare de până la patru ori în doar cinci ani.

Cercetătorii au creat împletituri din fibre de polietilenă care conțin amidoximă pentru a atrage și a lega dioxidul de uraniu din apa de mare. Testele arată că noul material are capacitatea de a reţine mai mult de 6 grame de uraniu la un kilogram de adsorbant în 56 de zile de submersie în apa de mare.

Marele câștig cu privire la extragerea uraniului din apa de mare este acela că astfel energia nucleară ar fi produsă practic dintr-o sursă regenerabilă.

Sursă: Futurism