Un raport al grupului de lucru al Pentagonului dedicat investigării OZN-urilor nu a confirmat și nici nu a respins ideea că OZN-urile ar putea indica vizite extraterestre pe Pământ.

Biroul Directorului de Informații Naționale din SUA a publicat în data de 25 iunie un raport  așteptat cu nerăbdare şi intitulat „Evaluare preliminară: fenomene aeriene neidentificate”.

Documentul este o versiune scurtă, de 9 pagini, a unui raport clasificat mai mare furnizat Comitetului Camerei Statelor Unite pentru Servicii Armate. Acesta evaluează „amenințarea reprezentată de fenomenele aeriene neidentificate și progresele pe care le-a făcut grupul de lucru pentru fenomene aeriene neidentificate din cadrul Departamentul Apărării în înțelegerea acestei amenințări”.

Cu siguranță, raportul nu concluzionează, așa cum sperau mulți, că OZN-urile sunt nave spațiale extraterestre. Mai degrabă, se arată că grupul de lucru nu a făcut prea multe progrese de când a fost înființat, acum 1o luni. Poate că acest lucru nu este surprinzător, având în vedere sarcina acestuia.

Cu toate acestea, existența acestui grup de lucru ar fi fost de neconceput pentru mulți oameni în urmă cu doar un an. Este fără precedent să constatăm recunoașterea OZN-urilor ca fenomene fizice reale, neobișnuite, demne de analize științifice și militare extinse.

OZN

În aprilie anul trecut, Departamentul Apărării al SUA a dezvăluit 3 videoclipuri cu OZN-uri realizate de piloții Marinei. Credit: Departamentul Apărării/AP

Tehnologii aparent avansate

Raportul constă din 144 de observaţii de OZN-uri realizate, în mare parte, de aviatori militari între 2004 și 2021. Constatarea este că 21 din cele 144 de rapoarte reprezintă enigme clasice OZN, care „par să demonstreze o tehnologie avansată”.

Aceste obiecte:

„par să staționeze în aer, să-şi schimbe brusc direcţia sau să se deplaseze cu o viteză considerabilă, fără mijloace de propulsie distincte. Într-un număr mic de cazuri, aeronave militare au detectat emisii de radiofrecvență asociate cu aceste observaţii”.

Aceste caracteristici indică faptul că unele OZN-uri pot fi controlate inteligent (deoarece nu sunt afectate de vânt) și electromagnetic (deoarece emit frecvențe radio).

În martie, fostul Director al Serviciilor de Informații Naționale, John Ratcliffe, a declarat pentru Fox News că unele rapoarte descriu obiecte „care se mişcă cu viteze care depășesc bariera sunetului fără un boom sonic”.

Niciun avion cunoscut nu poate zbura mai repede decât sunetul fără a crea un boom sonic.

NASA dezvoltă în prezent o tehnologie supersonică ”liniștită”, care ar putea permite avioanelor să depăşească bariera sunetului fără a genera un boom sonic puternic.

Unii au susținut că OZN-urile sunt, probabil, avioane secrete, avansate, rusești sau chinezești. Cu toate acestea, dezvoltarea aerospațială globală nu se potriveşte cu caracteristicile de zbor ale OZN-urilor raportate încă de la sfârșitul anilor 1940.

Mai mult, este contraproductiv ca avioane secrete să zboare, în mod repetat, în spațiul aerian al unui adversar unde pot fi observate şi studiate.

Cum s-a ajuns aici?

Publicarea raportului este un moment important în problema OZN, în mare parte datorită contextului său instituțional. Pentru a aprecia pe deplin ce ar putea însemna acest moment pentru viitorul studiilor OZN, trebuie să înțelegem modul cum a fost problema OZN “instituționalizată” în decursul timpului.

În 1966, Forțele Aeriene ale SUA s-au confruntat cu o presiune crescândă a publicului pentru a rezolva problema OZN-urilor, iar eforturile depuse în acest sens s-au concretizat prin Project Blue Book (Proiectul Cartea Albastră).

Acesta a finanțat un studiu științific de doi ani al OZN-urilor coordonat de Universitatea din Colorado şi condus de un fizician proeminent, Edward Condon. Constatările, publicate în 1969 ca Raport final privind studiul științific al obiectelor zburătoare neidentificate, au permis Forțelor Aeriene să pună capăt investigațiilor OZN.

Condon a concluzionat că prin studiul OZN-urilor din ultimii 21 de ani nu s-au obţinut cunoștințe științifice. El a mai spus că „un studiu mai aprofundat al OZN-urilor probabil nu poate fi justificat”.

Până atunci Forțele Aeriene adunaseră 12.618 rapoarte ca parte a proiectului Blue Book, dintre care 701 de observații erau clasificate ca „neidentificate”.

Spre deosebire de noul raport al Pentagonului, Raportul Condon nu a identificat niciun OZN care, aparent, ar demonstra o tehnologie avansată. Cele mai problematice cazuri au fost rezolvate printr-o clasificare ambiguă.

Iată un exemplu:

„Această observare neobișnuită ar trebui, prin urmare, să fie atribuită unui fenomen natural aproape sigur, care este atât de rar încât, aparent, nu a fost raportat niciodată înainte sau de atunci”.

Recuperarea după „uitarea instituțională”

În cea mai mare parte a istoriei lor postbelice, rapoartele OZN-urilor au fost considerate de către instituțiile statului drept cunoștințe deplasate sau ceva ce trebuie exclus, ignorat sau uitat.

Raportul grupului de lucru al Pentagonului reprezintă o schimbare bruscă de atitudine. Rapoartele OZN, realizate în primul rând de personalul militar, nu mai sunt ignorate. Acum ele sunt date importante cu implicații pentru securitatea națională.

Acestea fiind spuse, ele încă reprezintă „cunoștințe incomode”. După cum a observat regretatul antropolog al Universității Oxford, Steve Rayner, cunoștințele pot fi „inconfortabile” pentru instituții în două moduri.

În primul rând, a spus Rayner, „recunoașterea informațiilor potențiale prin admiterea lor pe tărâmul a ceea ce este “cunoscut” poate submina principiile organizaționale ale unei societăți sau organizații”.

În al doilea rând, „neadmiterea unor astfel de informații poate avea, de asemenea, efecte grave, dăunătoare asupra instituțiilor, fie direct, fie făcându-le predispuse la critici din alte părți ale societății. Ambele aspecte descriu contextul instituțional al informațiilor OZN.

Departamentul Apărării din SUA a confirmat că OZN-urile amenință siguranța zborului și, eventual, securitatea națională. Procedând astfel, a expus o slăbiciune a principiilor sale organizatorice. A recunoscut că nu ştie ce sunt OZN-urile. De asemenea, se confruntă cu critica conform căreia după 7 decenii de la apariția OZN-urilor pe radar ar trebui să știe ce sunt acestea.

Noul raport al Pentagonului nu ne obligă să acceptăm realitatea vizitelor extraterestre, dar ne obligă să luăm în serios OZN-urile.

Traducere după Pentagon report says UFOs can’t be explained, and this admission is a big deal