Terra a fost o lume a apelor, sugerează un studiu recent

Se pare că atunci când a fost foarte tânără, planeta Pământ arăta foarte diferit faţă de cum o ştim în prezent.

Se ştie că pe Pământ au existat supercontinente a căror mărime şi formă au fost influenţate de mișcările tectonice, dar, potrivit noilor cercetări, s-ar putea să fi existat o perioadă în istoria Pământului când planeta noastră a fost acoperită complet de apă.

Vârsta estimată a Pământului este de 4,5 miliarde de ani, iar dovezile găsite în registrul geologic sugerează că, în urmă cu aproximativ 3,2 miliarde de ani, Pământul a fost acoperit de un ocean global.

Dacă se confirmă, o astfel de constatare ar putea ajuta la găsirea răspunsului la întrebarea privind modul cum a apărut viața în urmă cu aproximativ 3,5 miliarde de ani şi dacă viaţa a început în bazinele de apă dulce de pe uscat sau în mările şi oceanele sărate ale planetei.

O lume a apelor. Credit: Chris Meredith/Getty Images

„Istoria vieții de pe Pământ urmează nișele disponibile. Pe o planetă acoperită de oceane nu există nișele uscate necesare vieţii”, a explicat Boswell Wing de la Universitatea din Colorado Boulder.

Cercetătorii au încercat să determine temperatura Pământului timpuriu, o sarcină dificil de îndeplinit. Nu este clar dacă planeta a fost mult mai caldă, mult mai rece sau a avut aproximativ aceeaşi temperatură ca în prezent atunci când a apărut viața.

Raportul dintre cei doi izotopi ai oxigenului, ¹⁶0 şi ¹⁸0, poate fi legat de temperatura oceanelor Pământului timpuriu ca urmare a maselor moleculare diferite. Apa având o temperatură scăzută conține o cantitate mai mare de ¹⁶0 în comparație cu ¹⁸0 și invers.

Desigur, nu avem mostre de apă de mare având o vechime de 3,2 miliarde de ani pentru analiză, dar există roci din acea epocă care se aflau pe fundul unor oceane antice, cum ar fi cele din districtul Panorama, regiunea Pilbara din Australia de Vest. Aceste roci păstrează istoricul chimic al oceanelor.

După ce cercetătorii au determinat temperatura apei din această regiune în urmă cu 3,2 miliarde de ani, ei au constatat că există puțin mai mult ¹⁸0 decât s-ar fi așteptat, mai exact 3,3%, adică cu aproximativ 4 la sută mai mult comparativ cu cantitatea din apa oceanelor din prezent neacoperite de gheață și mult mai mult decât estimările anterioare.

În urma unui studiu din anul 2012, cercetătorii au descoperit, în mod similar, o cantitate mai mare de ¹⁸0 în oceanele din urmă cu 3,8 miliarde de ani decât se aşteptau, cuprinsă între 0,8% şi până la 3,8%.

Chiar dacă aceste diferenţe sunt mici, ele sunt semnificative în raport cu masa uscatului. Suprafețele mari de teren, cele de mărimea unor continente, reţin o cantitate mai mare de izotopi grei ai oxigenulului, precum ¹⁸0, din apă.

În consecinţă, cercetătorii au descoperit că rapoartele izotopilor oxigenului din eșantioanele de rocă pot fi atribuite lipsei continentelor. Aceasta nu înseamnă că Pământul timpuriu a fost în întregime acoperit de apă, precum Enceladus sau Europa dacă s-ar fi aflat mai aproape de Soare.

„Nu este exclus să fi existat microcontinente, doar că nu credem că au existat soluri continentale, la scara planetară, ca în prezent”, a declarat Wing.

Când au apărut continentele? Acesta este următorul pas al cercetării.

Studiul a fost publicat în Nature Geoscience.

Sursă: Science Alert