Numărul 13, pisica neagră, spartul oglinzilor sau trecerea pe sub o scară, sunt evitate, în mod conștient, de toţi cei care, precum 25% dintre americani, sunt superstițioși.
Chiar dacă poate nu te consideri o persoană superstițioasă, cel puțin i-ai urat cuiva ”sănătate” atunci când a strănutat, pentru a-l împiedica pe diavol să-i răpească sufletul, aşa cum credeau strămoșii noștri în ceea ce privește strănutul.
Superstiția este unul dintre motivele pentru care unele clădiri nu au etajul al 13-lea. Din motiv de superstiție se preferă numerotarea butoanelor liftului cu 14, 14A, 12B sau M (a treisprezecea literă a alfabetului american). Într-adevăr, 13% dintre participanţii la un studiu au afirmat că un hotel care ar avea un al treisprezecelea etaj ar fi problematic pentru ei, 9% dintre aceștia susținând că ar cere, în mod evident, o altă cameră.
Mai mult decât atât, unele linii aeriene, precum Air France și Lufthansa, nu au rândul 13. Lufthansa nu are nici rândul 17, pentru că în unele țări, cum ar fi Italia sau Brazilia, numărul ghinionist nu este 13, ci 17.
Cu toate că nu există o definiție clară a superstiției, în general se consideră superstiţia o credință în forțe supranaturale, cum ar fi destinul, o dorință de a influența factori imprevizibili și o nevoie de a controla nesiguranța.
În acest fel, credințele și experiențele individuale determină apariţia superstițiilor, ceea ce explică de ce acest fenomen este considerat, în general, irațional, contrazicând rațiunea științifică în ansamblul ei.
Psihologii care au investigat rolul pe care îl au superstițiile au descoperit că acestea derivă din presupunerea existenței unei conexiuni între evenimente fără legătură între ele. De exemplu, ideea de farmece care atrag norocul sau oferă un anumit grad de protecție împotriva ghinionului.
Pentru mulți oameni încrederea în superstiții este cea care oferă un anumit grad de control și reduce nivelul anxietăţii, acesta fiind și motivul pentru care încrederea în ele se intensifică în momente de stres sau nelinişte.
Acest tip de comportament este vizibil, în mod special, în vreme de criză economică și tulburări sociale, conflicte sau războaie. Într-adevăr, cercetătorii au observat cum în Germania anilor 1918 și 1940, problemele economice erau în directă legătură cu evoluția superstițiilor.
Credinţa în superstiții ajută la dezvoltarea unei mentalități pozitive, deşi acestea pot conduce la adoptarea unor decizii care sfidează raționalul, cum ar fi încrederea în noroc sau soartă, în detrimentul gândirii raționale.
Purtarea unor talismane, adoptarea unei anumite ținute vestimentare, vizitarea unor locuri care sunt asociate cu norocul, preferinţa unor anumite culori și numere, toate acestea sunt particularități ale superstiției. Cu toate că astfel de comportamente pot părea triviale, pentru unii oameni, acestea influențează, în mod direct, alegerile de zi cu zi.
Superstițiile pot da naștere ideii că unele obiecte sau locuri sunt blestemate. Un exemplu reprezentativ este acela al „blestemului faraonilor”, despre care se spune că ar afecta pe oricine deranjează somnul de veci al mumiilor Egiptului Antic.
Numerele în sine pot fi asociate cu blestemele. De exemplu, numărul 666 pe o plăcuță de înmatriculare poate să fie considerat de unii ca un semn de ghinion. De exemplu, în America există convingerea că numărul „ARK 666Y” la autovehicule stă la baza unor incendii misterioase și a unor senzaţii terifiante ale pasagerilor.
Superstițiile și-au făcut loc și în lumea sportului – în special în momentele tensionate. Patru din cinci atleți profesioniști se implică în acțiuni legate de superstiție înainte de o competiție. În lumea sportului s-a observat că superstițiile au capacitatea de a reduce tensiunea și de a oferi impresia unui anumit grad de control asupra imprevizibilului.
Practicile asociate cu acest fenomen au potențialul de a varia în funcție de tipul de sport, dar există și unele asemănări. La fotbal, gimnastică și atletism, de exemplu, concurenţii se roagă pentru victorie, privesc în oglindă și se îmbracă într-un anumit fel pentru a se simți încrezători. Aceștia adoptă acțiuni și comportamente personalizate, cum ar fi purtarea unor accesorii vestimentare despre care se crede că sunt purtătoare de noroc, amulete sau talismane.
Sportivii de succes sunt adesea superstițioși. Edificator este exemplul lui Michael Jordan care-și ascundea pantalonii scurţi norocoşi din North Carolina pe sub echipamentul echipei Chicago Bulls. În mod similar, legenda tenisului Björn Bork, ar fi purtat aceeași marcă de tricou când se pregătea pentru Wimbledon.
Rafael Nadal are și el un set complet de ritualuri pe care le aplică la fiecare competiție. Este vorba aici de modul în care își poziționează sticla de apă sau despre cum apelează la ajutorul dușurilor reci. Nadal crede că aceste ritualuri au capacitatea de a-l face să se concentreze mai bine.
Trebuie să avem în vedere că superstițiile au capacitatea de a spori încrederea în sine sau de a contribui la scăderea anxietății. Cu toate că aceste lucruri pot fi adevărate, cercetările au indicat faptul că acțiunile asociate cu superstiția pot avea și efecte nedorite. Aceste acțiuni pot deveni obiceiuri, iar lipsa rezultatelor aşteptate în urma acestor ritualuri poate cauza intensificarea anxietății.
Astfel, rezultatul unui eveniment sau al unei situații particulare este dependent mai degrabă de factori cunoscuți decât de factori care țin de supranatural. Exemplificatoare aici este zicala „cu cât muncești mai mult, cu atât devii mai norocos”.
În consecinţă, data viitoare când spargi o oglindă, vezi o pisică neagră sau dai peste numărul 13, nu te mai gândi atât de mult la ghinion, pentru că este mai mult ca sigur un truc al minții.
Traducere de Vlad Constantin VOINEA după The science of superstition – and why people believe în the unbelievable
Comentariu Facebook